ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 75/2019

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin Sentința civilă nr. 1975 din 20.04.2017 Judecătoria Botoșani a respins excepția lipsei de interes privind constatarea nulității absolute a clauzelor privind comisionul de rambursare anticipată, ca neîntemeiată; a admis în parte acțiunea având ca obiect restabilire echilibru contractual formulată de reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâta D. SA; a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor contractuale din contractul de credit nr. x încheiat la data de 30.05.2008 și contractul de credit nr. x încheiat la data de 06.08.2008 de la: pct. 5 teza II care prevede că dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile D.., la care se adaugă 1,50 p.p. din condițiile speciale ale contractului de credit precum și al clauzelor contractuale de la pct. 2.10. lit. a), și) pct. 2.11 lit. a) din condițiile generale de creditare ale contractelor de credit; a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 9 (comision de acordare) și la art. 9 lit. a) ("comision de administrare") din condiții speciale și art. 3.1, art. 3.9., 3.7 din condiții generale ale contractului de credit nr. x încheiat la data de 30.05.2008 și ale contractului de credit nr. x încheiat la data de 06.08.2008; a constatat că pe toată perioada de derulare a contractelor de credit nr. x încheiat la data de 30.05.2008 și contractul de credit nr. x încheiat la data de 06.08.2008, formula de calcul a dobânzii de referință variabilă este: marja băncii fixă, în cuantumul avut la momentul contractării: 1,50 % + valoarea indicelui de referința Euribor la 6 luni; a obligat pârâta să modifice convenția de credit, inclusiv graficul de rambursare, în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive; a admis cererea de a obliga parata D. SA la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, comision de acordare și a diferenței dintre dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile D.., la care se adaugă 1,50 p.p. și dobânda abuzivă încasată de pârâtă; a obligat pârâta să restituie reclamanților sumele plătite nedatorat în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive; a dispus restituirea către reclamanții a sumei de 938,95 euro (contract de credit nr. x încheiat la data de 30.05.2008) și a sumei de 2135,85 euro (contract de credit nr. x încheiat la data de 06.08.2008), reprezentând comision de administrare perceput de pârâtă până la data introducerii acțiunii, precum și în continuare până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești; a obligat pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente debitului (constând în comision de administrare, comision de acordare și diferență dobândă), calculată de la data plății sumelor de către reclamanți și până la data achitării efective a debitului de către pârâtă; a respins celelalte cereri ca neîntemeiate; a obligat pârâta D. SA să achite reclamanților suma de 2000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta D. SA

Prin Decizia nr. 1264 din 06.11.2017 Tribunalul Botoșani a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă D. SA, împotriva Sentinței civile nr. 1975/20.04.2017 pronunțată de Judecătoria Botoșani, în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B. și C.; a schimbat în parte Sentința civilă nr. 1975/20.04.2017 a Judecătoriei Botoșani în sensul că la pct. 5 din contractele de credit nr. x/30.05.2008 și nr. x/6.08.2008, a menținut constatarea caracterului abuziv doar al sintagmei: "dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile D." a înlăturat dispozițiile privind constatarea caracterului abuziv din cele două contracte ale comisionului de administrare prevăzut la pct. 9 lit. a) din condiții speciale și la pct. 3.9 din condițiile generale; a înlăturat dispoziția prin care a constatat formula de clacul a dobânzii pe toată perioada de derulare a creditelor; a înlăturat dispoziția privind restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare și a diferenței de dobândă dintre cea stabilită prin contracte pentru primul an de creditare și cea stabilită de instanță prin sentința apelată; a obligat apelanta să plătească intimaților dobânda legală pentru sumele la care a fost obligată de la data rămânerii definitive a hotărârii; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu sunt contrare prezentei; a obligat intimații - reclamanți să-i plătească apelantei - pârâte suma de 1902,35 RON reprezentând cheltuieli de judecată din apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanții A., B., C., cât și pârâta D. SA

Prin Decizia nr. 172 din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., art. 97 pct. 1 C. proc. civ. și art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 17 octombrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Botoșani, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965/14.11.2018, s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Botoșani, competența de soluționare a recursurilor aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții B., C. și A. împotriva Deciziei nr. 1264 A din 06 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - GV