ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 172/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 172/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2018
Asupra contestației în anulare, a constatat următoarele:
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 29 R/2017 pronunțată la data de 19 ianuarie 2017, în dosarul nr. x/2016, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 706/19.09.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice București.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuenta A., care a fost soluționat prin decizia nr. 1514 din 19 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul anulării căii extraordinare de atac, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În motivarea acestei decizii, instanța a reținut că, recurenta nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 C. proc. civ., întrucât, prin declarația de recurs, nu a dezvoltat motive de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
La data de 9 noiembrie 2017, A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1514 din 19 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea acesteia, cu consecința admiterii recursului ce a format obiectul dosarului nr. x/2016
În motivarea cererii au fost expuse aprecieri ale contestatoarei în legătură cu litigiile în care aceasta a fost parte, fiind invocate aspecte de fapt ale cauzei, partea exprimându-și nemulțumirea cu privire la modalitatea de soluționare a cauzei.
Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ.
Analizând contestația în anulare, în raport cu temeiul de drept invocat, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă pentru considerentele care succed:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată.
Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
Conform alin. (2) al aceluiași articol hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Potrivit alin. (3) al art. 503 C. proc. civ., dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Față de dispozițiile normative arătate rezultă că obiectul contestației în anulare diferă în funcție de motivele invocate în susținerea acesteia, dar în toate cazurile, obiectul contestației îl formează hotărârile judecătorești definitive.
Atunci când hotărârile sunt date în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu pot face obiectul contestației în anulare acele decizii prin care recursul a fost anulat sau respins, ca inadmisibil, printr-o decizie a completului de filtru, în faza de examinare a cerințelor de formă pe care trebuie să le întrunească recursul, întrucât potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în acest caz, decizia nu este supusă niciunei căi de atac.
Din analiza art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care instanța respinge sau admite în parte pe fond recursul, omițând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia și nu atunci când soluționează recursul pe o excepție, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea excepției, ceea ce excede contestației în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.
În consecință, decizia atacată cu contestație în anulare, fiind pronunțată sub aspectul anulării recursului, care potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu este supusă niciunei căi de atac, nu este susceptibilă de a fi retractată pe calea contestației în anulare, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar din acest motiv, este inadmisibilă.
Mai mult, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta...", ceea ce înseamnă că orice cale de atac, inclusiv cea extraordinară a revizuirii, poate fi exercitată numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1514 din 19 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2018.