ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1091/2019

Ședința publică din data de 17 mai 2019

Asupra recursului de față;

Prin cererea reconvențională formulată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Piatra Neamț, conexată la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 21 mai 2014, pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator B., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. C. S.R.L. și pârâtele S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., toate reprezentate de administrator G., a solicitat obligarea reclamantei-pârâte S.C. C. S.R.L. și a pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 619.589,20 RON, actualizată la data executării și obligarea pârâtei S.C. D. S.R.L. la plata sumei de 622.435,60 RON, actualizată la data executării.

Pârâta-reclamantă reconvențional a arătat că grupul de firme C. cuprinde următoarele societăți comerciale, toate administrate de către G.: S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. C. S.R.L.

S-a arătat că, din dispoziția administratorului creditoarei, la 21 iunie 2013 a fost interzis accesul angajaților săi în spațiul pe care îl avea închiriat la acel moment în clădirea administrativă situată în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț, conform contractului de închiriere încheiat cu S.C. I. S.R.L. în calitate de locator, paralizând pur și simplu desfășurarea activității societății. Cu aceeași ocazie, numitul G. a pătruns în birourile societății și și-a însușit, pe nedrept, întreaga documentație contabilă a societății, inclusiv ștampilele, actele de înființare a societății, contractele de arendare, dispozitivele de acces electronic la conturile bancare, polițele de asigurare, contractele de leasing, instrumentele de plată - file cec, bilete la ordin și altele.

Totodată, s-a precizat că, din dispoziția administratorului pârâtelor, începând cu 21 iunie 2013, se refuză restituirea unor utilaje agricole cu o valoare de peste 294.609,10 euro, proprietatea sa, aflate în detenția grupului de firme C., în diferite locații din comuna Bălănești, Dulcești și Trifești din județul Neamț. În lipsa utilajelor enumerate mai jos, a căror restituire a fost refuzată, lucrările agricole nu au putut fi desfășurate la timp, întârzierea producând pierderi uriașe. Prejudiciul cauzat numai de refuzul restituirii utilajelor agricole până la data de 21 octombrie 2013 de activitatea infracțională a pârâtelor și a administratorului acestora se ridică la suma totală de 619.589,20 RON.

În ședința publică din 19 noiembrie 2014, întrucât reclamanta S.C. A. S.R.L., prin apărător, a declarat că renunță la judecata în contradictoriu cu pârâtele C. S.A., S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L. și a învederat că față de pârâta S.C. D. S.R.L. s-a deschis procedura insolvenței, instanța a disjuns cererea reclamantei S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L., formându-se dosarul nr. x/2014.

Prin sentința civilă nr. 529 din 05 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. J. S.R.L. Piatra Neamț prin administrator judiciar K. IPURL Piatra Neamț în contradictoriu cu pârâta S.C. L. S.R.L. Neamț, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.160.865 RON cu titlu de preț, actualizată la data executării și suma de 30.631 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta-pârâtă S.C. D. S.R.L..

Prin decizia nr. 172/2018 din 12 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, s-a admis apelul civil promovat de apelanta - pârâtă S.C. D. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 529/C din 05 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Neamț.

A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că:

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 938.472 RON cu titlu de preț actualizată la data executării (în loc de 1.160.865 RON).

A obligat intimata să plătească apelantei suma de 12.606,8 RON cheltuieli de judecată.

La 05 aprilie 2018, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 172/2018 din 12 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., casarea în parte a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, numai sub aspectul verificării pretinsei acordări de către prima instanță a sumei de 222.393 RON, mai mult decât s-a cerut.

Astfel, a arătat recurenta-reclamantă că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 1.242.024,8 RON reprezentând pe de o parte, repararea integrală a unui prejudiciu cauzat de fapta ilicită a pârâtei, iar pe de altă parte, contravaloarea serviciilor de închiriere și a lucrărilor agricole.

A mai arătat recurenta-reclamantă că probatoriul administrat, inclusiv expertiza de specialitate au stabilit întinderea prejudiciului la suma de 1.160.865 RON, prin urmare, a înțeles să-și restrângă în mod corespunzător pretențiile la această sumă.

Pe cale de consecință, a susținut recurenta-reclamantă că în cauza de față, în condițiile restrângerii pretențiilor și a admiterii în parte a acțiunii, nu poate fi vorba în niciun caz despre acordarea de către instanța de fond a mai mult decât s-a cerut - plus petita.

La 05 aprilie 2018, recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a declarat recurs împotriva aceleiași decizii, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat desființarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că instanța de apel a reținut întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale fără însă a arăta în ce constă fapta ilicită pentru a putea fi obligată la plata acestei sume, făcând astfel o aplicare greșită a art. 1350 C. civ. și a art. 1516-1548 C. civ.

Astfel, recurenta-pârâtă reproșează instanței că a reținut, în mod nelegal, că dreptul de retenție nu ar fi fost justificat întrucât sumele pretinse de recurentă ar fi fost contestate în instanță de către recurenta-reclamantă, deși exista un sold confirmat de aceasta, că a considerat faptul că răspunderea civilă se poate atrage în baza unor prezumții și afirmații nedovedite în condițiile în care nu a administrat un material probatoriu din care să rezulte existența unui prejudiciu cert.

Recurenta-pârâtă se referă la concluziile raportului de expertiză administrat și concluzionează în sensul că instanța de apel a considerat, în mod nelegal, că poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a recurentei-pârâte în ceea ce privește neînființarea culturii de rapiță pe 78 ha în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a administrat vreo probă din care să rezulte legătura de cauzalitate dintre reținerea utilajelor de către recurentă și pretinsul prejudiciu.

Cu privire la temeiul juridic al răspunderii, recurenta reproșează, în esență, instanței de apel că acesta a fost stabilit în mod eronat în condițiile în care a statuat în sensul că neplata prețului pentru prestările de servicii sau pentru închirierea utilajelor ar constitui un delict civil, temeiul acordării sumelor recurentei-reclamante neavând astfel niciun fundament probatoriu, existența culpei și întinderea reparației nefiind dovedite.

Prin încheierea din 19 octombrie 2018, pronunțată în complet de filtru de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză prin care s-a concluzionat că recursurile sunt admisibile în principiu și că, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă, acesta nu a invocat critici care să poată fi încadrate în motivul de casare invocat.

La termenul de astăzi Înalta Curte a invocat, din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului recurentei-pârâte, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Excepția este întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci ca și criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că, deși formal încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile aduse deciziei recurate nu fac referiri explicite la soluția dată de către instanța de apel și nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate a deciziei atacate.

Astfel, deși invocă nelegalitatea deciziei atacate, în raport de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva statuărilor instanței de apel cu privire la incidența art. 1350 C. civ. și a art. 1516-1548 C. civ., argumentația adusă de recurenta-reclamantă în susținerea motivului de casare invocat vizează exclusiv starea de fapt proprie cauzei și probatoriul administrat, precum și dinamica raporturilor dintre părți.

Înalta Curte constată că motivul de casare a fost invocat de recurentă strict formal, în contextul în care nu sunt susținute de veritabile critici care să permită exercitarea controlului de legalitate a soluției pronunțate din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material incidente speței.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va constata nul recursul recurentei-pârâte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 172/2018 din 12 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2019.