ÎCCJ, Decizia nr. 270/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 679 din 2 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. S.A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 și 8 din C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 47 din 17 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Pentru a pronunța această soluție instanța de revizuire a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de ar. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât hotărârile potrivnice în opinia revizuentei sunt pronunțate în același dosar, în căi de atac diferite, respectiv în apel și în recurs.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A. S.A., în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.

În esență, recurenta arată că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire, argumentând că, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Decizia nr. 47 din 17 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,în Dosarul nr. x/2015 este contrară Deciziei nr. 1203A din 28 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

II. Procedura de filtrare a recursului

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ., care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ., "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la 24 februarie 2015, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21 decembrie 2018.

În cadrul procedurii de filtrare, a fost verificată îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, iar, prin încheierea din camera de consiliu de la 18 noiembrie 2019, Completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la 9 decembrie 2019. În sensul celor menționate în raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, completul de filtru a reținut că cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., criticile formulate fiind circumscrise motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., deoarece recurenta critică hotărârea atacată pentru încălcarea autorității de lucru judecat. Ca urmare a soluției de admitere în principiu a recursului, nu pot fi primite susținerile intimatei de la termenul de astăzi, 9 decembrie 2019, sub aspectul excepției nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curți

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând criticile din recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin cererea de revizuire, în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta a susținut că Decizia nr. 47 din 17 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, este contrară Deciziei nr. 1203/A/2017 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Însă, prin Decizia nr. 47 din 17 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul împotriva Deciziei nr. 1203/A/2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care a casat-o în parte, în sensul respingerii apelul declarat de pârâta A. S.A. și menținerii celorlalte dispoziții ale deciziei referitoare la excepția insuficientei timbrări.

De esența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora să existe tripla identitate - părți, cauză, obiect - pentru a putea fi examinată respectarea autorității de lucru judecat.

În cauză, însă, așa cum corect s-a reținut în hotărârea atacată, hotărârile potențial potrivnice au fost pronunțate în același litigiu ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de C. proc. civ., respectiv în apel și în recurs.

Astfel fiind, în ipoteza în care ar fi realizat o examinare a legalității și temeiniciei celor două hotărâri, pronunțate în același dosar în apel și în recurs, instanța de revizuire ar fi exercitat o competență specifică unei instanțe de control judiciar.

Însă, contrar susținerilor din recurs, instanța de revizuire, subsumat motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu avea competența de a efectua o examinare a legalității și temeiniciei hotărârilor potențial potrivnice în opinia revizuentei pentru a decide care este cea corectă, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este de a corecta eventuale greșeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorității de lucru judecat.

Instanța are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în M. Of. nr. 414/31.08.2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […] (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23 - 24, publicată în M. Of. nr. 855/21.12.2010)".

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 679 din 2 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2019.

GGC - NN