ÎCCJ, Decizia nr. 262/2019

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus următoarele:

A fost respinsă cererea de înscriere în fals formulată de revizuenții A. și B., cu privire la întâmpinarea formulată de intimata C. prin curator special.

A fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 au declarat recurs revizuenții A. și B., înregistrat la dosar la data de 19 februarie 2019.

În esență, recurenții au expus istoricul litigiilor în care au fost pronunțate hotărârile potrivnice în opinia lor și susțin că cele patru hotărâri din dosarul de fond sunt potrivnice cu Decizia civilă nr. 842/A din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în cadrul aceluiași dosar, înregistrat sub nr. x/2013* și cu rezoluțiile și ordonanțele parchetului, reluând cele relatate în cererea de revizuire într-o serie de afirmații nestructurate din punct de vedere juridic.

Ulterior, la datele de 16 aprilie 2019 și 10 iunie 2019, recurenții au depus completări ale motivelor de recurs prin care reiau istoricul cauzei, reluând susținerile din cererile formulate în fața instanței de revizuire.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost început la data de 9 iulie 2013, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este netimbrat, iar criticile recurenților nu cuprind o dezvoltare a motivelor de nelegalitate invocate și nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din Codul de procedură, fiind incidentă sancțiunea nulității recursului.

Prin Încheierea din 30 septembrie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

După comunicarea raportului, recurenții au depus punct de vedere și note scrise prin care au solicitat admiterea recursului, reluând istoricul cauzei și invocând critici, nestructurate din punct de vedere juridic, care în opinia acestora ar constitui motive de ordine publică, ca nelegala citare a intimatei C. prin procurator, lipsa dosarului de fond, nelegala citare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.

De asemenea, recurenții au depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 RON, astfel că excepția netimbrării recursului nu se mai susține.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate față de orice alte cereri, excepția nulității recursului, reținută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, se constată că susținerile invocate de recurenții-revizuenți în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât criticile din memoriul de recurs, nestructurate juridic, nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi luate în considerare drept critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate, și, prin urmare, nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, criticile invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurenții-revizuenți nu formulează nicio critică referitoare la soluția de respingere a cererii de revizuire, criticile, nestructurate din punct de vedere juridic, vizând, în fapt, fondul litigiului dedus judecății.

În ce privește încadrarea motivelor de recurs în ipotezele legale prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. efectuate de recurenți prin punctul de vedere și pretinsele motive de ordine publică invocate prin punctul de vedere și celelalte cereri depuse la dosar după comunicarea raportului, se constată că această încadrare a criticilor și completare a motivelor de recurs a fost făcută mult după termenul legal de declarare a recursului, iar posibilitatea invocării motivelor de ordine publică aparține, potrivit art. 489 alin. (3) C. proc. civ., numai instanței de judecată.

În consecință, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată, de respingere a cererii de revizuire și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susținerile recurentului nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că recurenții A. și B. nu au formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. și B. împotriva Deciziei nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM