ÎCCJ, Decizia nr. 147/2019

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1485 din 26 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C. și D., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 799 din 16 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este Decizia nr. 830 din 19 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

S-a reținut că cererea de revizuire a fost transmisă prin poștă la data de 5 decembrie 2017 (plic Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Bacău), solicitându-se revizuirea Deciziei civile nr. 799 din 16 octombrie 2017, fiind astfel depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri.

S-a constatat că revizuenții nu au formulat cerere de repunere în termen și nici nu au invocat vreo împrejurare care să îi fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac.

În consecință, s-a reținut că revizuenții nu și-au îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată în cauză.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 au declarat recurs revizuenții A., B., C. și D.

În esență, recurenții susțin că cererea de revizuire a fost soluționată prin încălcarea dreptului la apărare al revizuenților, întrucât la momentul invocării, din oficiu, a excepției tardivității cererii de revizuire, instanța de judecată a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, fără a se acorda posibilitatea revizuenților de formula apărări pe această excepție prin formularea unei adrese în acest sens către revizuenți.

De asemenea, se argumentează faptul că, în cadrul Dosarului nr. x/2016 revizuenții au fost reprezentați de către av. E., fără ca acesta să fi fost împuternicit în acest sens și fără a se stabili că revizuenții și-ar fi ales domiciliul procesual la cabinetul de avocat al acestuia, motiv pentru care consideră că actele de procedură nu au fost legal îndeplinite în privința revizuenților, motiv pentru care se solicită repunerea revizuenților în termenul de formulare a cererii de revizuire.

În consecință, se solicită admiterea recursului, respingerea excepției tardivității invocată din oficiu, repunerea revizuenților în termenul de formulare a cererii de revizuire și rejudecarea în fond a cererii de revizuire cu consecința admiterii în principiu a cererii de revizuire și, drept urmare, respingerea apelului declarat în Dosarul nr. x/2017.

Recursul, fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 4 martie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părților la data de 11 martie 2019, conform dovezilor de comunicare atașate la dosar.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 13 mai 2019 a fost admis în principiu recursul declarat de A., B., C. și D. împotriva Deciziei nr. 1485 din 26 aprilie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2017 și a fost fixat termen de judecată la data de 13 mai 2019, în ședință publică, pentru soluționarea pe fond a acestui recurs, cu citarea părților.

Analizând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Criticile recurenților pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care se referă la situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Recurenții susțin că au fost încălcate norme procedurale prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, respectiv dreptul la apărare și principiul contradictorialității. Se impută instanței faptul că la momentul invocării, din oficiu, a excepției tardivității cererii de revizuire, a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, fără a se acorda posibilitatea revizuenților de formula apărări pe această excepție prin formularea unei adrese în acest sens către revizuenți.

Se reține, că, la termenul de judecată din data de 26 aprilie 2018, instanța de revizuire a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, că atât revizuenții, cât și intimatul nu s-au prezentat și, reținând că intimatul a solicitat judecata în lipsă, a invocat, din oficiu, excepția tardivității cererii de revizuire și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) C. proc. civ., contradictorialitatea prevede că instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel. Acest principiu presupune că judecătorul trebuie să asculte deopotrivă pe cel care a sesizat instanța cât și pe cel care se apără.

Fiecare parte are dreptul de a cunoaște toate piesele dosarului și observațiile aduse de adversar la cunoștința judecătorului, de a participa la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor sau apărărilor sale, precum și dreptul de a lua cunoștință, de a discuta și combate susținerile și probele celeilalte părți.

Cu toate acestea, procedura fiind legal îndeplinită la termenul invocării excepției, instanța de revizuire nu avea îndatorirea de a lua concluziile părții absente, părțile putând dispune de soarta procesului potrivit propriei voințe, una din formele de manifestare a acestui drept fiind tocmai neprezentarea la termenul de judecată. Este un risc pe care acestea și-l asumă, cunoscut fiind faptul că părțile au dreptul de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, astfel cum prevede art. 10 alin. (1) C. proc. civ.

Pasivitatea manifestată de partea/părțile care nu se prezintă la termenul de judecată la care se ridică excepția în aceste condiții nu-i poate fi imputabilă instanței pe motivul necesității respectării unor principii fundamentale cum ar fi contradictorialitatea și dreptul la apărare, o asemenea conduită, fiind, cel mai adesea, de natură a conduce la perpetuarea interesului părților în tergiversarea soluționării cauzei.

Pe de altă parte, judecarea cauzei pentru ipoteza în care ambele părți lipsesc, deși au fost legal citate, însă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă (cum este cazul intimatului, în speța de față) este consacrată în mod expres de art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

Ca atare, principiul contradictorialității este respectat chiar dacă nicio parte nu se prezintă, însă au fost legal citate, instanța putând dispune măsuri în dosar, în măsura în care cel puțin una dintre părți a solicitat judecata cauzei în lipsă, în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. În speță, intimatul a depus, la data de 20 aprilie 2018, note scrise, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă și respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Având în vedere argumentele arătate, în mod corect, instanța de revizuire a reținut că, în cauză, cererea de revizuire a fost transmisă prin poștă la data de 5 decembrie 2017 (plic Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Bacău), solicitându-se revizuirea Deciziei civile nr. 799 din 16 octombrie 2017, fiind astfel depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri.

În ce privește susținerile recurenților referitoare la faptul că, în cadrul Dosarului nr. x/2016, revizuenții au fost reprezentați de către av. E., fără ca acesta să fi fost împuternicit în acest sens și fără a se stabili că revizuenții și-ar fi ales domiciliul procesual la cabinetul de avocat al acestuia, motiv pentru care consideră că actele de procedură nu au fost legal îndeplinite în privința revizuenților, ceea ce ar impune repunerea revizuenților în termenul de formulare a cererii de revizuire, considerentele expuse nu au relevanța ce li se atribuie de către autori.

Pe de o parte, recurenții-revizuenți nu au solicitat și repunerea lor în termenul de declarare a căii extraordinare de atac odată cu cererea de revizuire formulată, astfel cum prevede art. 186 alin. (2) C. proc. civ., formulând cererea de repunere în termenul de exercitare a revizuirii de-abia prin motivele de recurs, revizuenții fiind obligați să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat (în speță, cererea de revizuire) în termenul inițial în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării.

Pe de altă parte, nelegala citare sau comunicare a hotărârii judecătorești de către instanța de judecată nu aparține ipotezei descrise de dispozițiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., care are în vedere motive temeinic justificate care țin de împrejurări ce aparțin exclusiv părții care le invocă, ca de exemplu, îmbolnăvirea și spitalizarea părții sau închiderea singurului oficiu poștal din localitate, în ultima zi a termenului.

De aceea, chiar dacă actul procedural al comunicării nu s-a îndeplinit sau a fost nelegal îndeplinit, recurenții susținând că nu a existat o alegere de domiciliu la sediul cabinetului de avocat, care nici nu ar fi fost împuternicit de aceștia să-i reprezinte în dosarul în care a fost pronunțată decizia atacată cu revizuire (aspecte pe care, în concret, recurenții nici nu le-au invocat și pe care nici nu le-au adus la cunoștința instanței de judecată, împrejurări apte să atragă consecințele prevăzute de art. 172 C. proc. civ., în condițiile în care recurenții nu au indicat o schimbare de domiciliu/sediu, nu au precizat că ar fi denunțat contractul de asistență juridică și nu au solicitat expres comunicarea actelor de procedură, inclusiv a hotărârii, la altă adresă), asemenea situații nu prezintă nicio relevanță.

Ca atare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că niciunul dintre argumentele invocate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat, astfel că, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A., B., C. și D. împotriva Deciziei nr. 1485 din 26 aprilie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM