ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1485/2018

Ședința publică din data de 26 aprilie 2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 912/2017 din 3 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2016, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Neamț și s-a respins pe această excepție capătul de cerere vizând plata drepturilor salariale pe perioada cuprinsă între 01.01.2010 și 07.12.2013.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții: A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Neamț și în consecință:

A fost obligat pârâtul să stabilească fiecărui reclamant în parte salariul de bază și sporurile potrivit art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, la nivelul maxim de salarizare pentru funcții similare, începând cu data de 9.04.2015 și să plătească acestora diferența dintre salariile astfel stabilite și cele efectiv încasate începând cu data de 9.04.2015, diferențe ce urmează a fi actualizate în funcție de indicele de inflație de la data plății efective.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților dobânda legală calculată asupra sumelor datorate cu titlu de diferență drepturi salariale acordate prin prezenta hotărâre, dobândă ce se va calcula de la data scadenței și până la momentul achitării efective a drepturilor salariale restante.

S-au respins, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale pentru perioada 08.12.2013-8.04.2015 și stabilirea salariului la nivel maxim începând cu data de 18.12.2014.

S-a respins, ca nefondată, cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 799 din 16 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul civil formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN NEAMȚ împotriva sentinței civile numărul 912/03.05.2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, în contradictoriu cu intimații A., B., C. și D..

A schimbat în parte s.c. 912/03.05.2017 pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că: a respins ca nefondată acțiunea și pentru perioada ulterioară datei de 09.04.2015; a menținut dispoziția cu privire la admiterea excepției prescripției pentru perioada 01.01.2010-07.12.2013 și dispoziția privind respingerea acțiunii pentru perioada 08.12.2013-08.04.2015 și stabilirea salariului la nivel maxim începând cu data de 18.12.2014.

Prin sentința civilă 402/8 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Neamț a dispus următoarele:

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul, Inspectoratul de Jandarmi Județean Neamț și în consecință, a respins pe această excepție capătul de cerere vizând plata drepturilor salariale pe perioada cuprinsă între 01.01.2010 și 05.09.2013.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții: E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ. Și RR., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Neamț și în consecință:

A fost obligat pârâtul să stabilească fiecărui reclamant în parte salariul de bază și sporurile potrivit art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, la nivelul maxim de salarizare pentru funcții similare, începând cu data de 9.04.2015 și să plătească acestora diferența dintre salariile astfel stabilite și cele efectiv încasate începând cu data de 9.04.2015, diferențe ce urmează a fi actualizate în funcție de indicele de inflație de la data plății efective.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților dobânda legală calculată asupra sumelor datorate cu titlu de diferență drepturi salariale acordate prin prezenta hotărâre, dobândă ce se va calcula de la data scadenței și până la momentul achitării efective a drepturilor salariale restante.

Au fost respinse, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale pentru perioada 06.09.2013-8.04.2015 și stabilirea salariului la nivel maxim începând cu data de 18.12.2014.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 830 din 19 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul civil formulat de apelantul-pârât Inspectoratul de Jandarmi Neamț împotriva sentinței civile nr. 402 din 8.03.2017 pronunțată de Tribunalul Neamț în contradictoriu cu intimații-reclamanți E., F., G., SS., H., TT., I., UU., VV., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., WW., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., XX., NN., OO., PP., QQ., RR., SS..

A schimbat, în parte, sentința în sensul că: obligația de plată constă în diferența rezultată din neacordarea reclamanților a sumelor compensatorii reprezentând solda de merit în perioada 9 apr. 2015 - 31 iulie 2017 ținând cont de faptul că în perioada 1 august 2016 - 31 iulie 2017 această diferență, a fost acordată în parte în procent de 50% din cuantumul sumei compensatorii corespunzătoare soldei de merit, în plată, la nivelul anului 2009, conform art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016.

A menținut din sentință dispozițiile care nu sunt contrare prezentei decizii, totodată a respins apelul formulat împotriva încheierii din data de 3 mai 2017 de respingere a cererii de lămurire dispozitiv.

Prin cererea transmisă la data de 5.12.2017 (data poștei) și înregistrată sub nr. x/2017 la data de 8.12.2017 pe rolul Curții de Apel Bacău, revizuienții A., B., C. și D. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 799/16.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2016, învederând contrarietatea acesteia față de decizia 830/19.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr. x/2016, subliniind că decizia nr. 799 este total potrivnică față de același litigiu cu aceleași părți, obiect și cauză,finalizată prin emiterea deciziei civile nr. 830.

Revizuienții au solicitat ca prin prezenta cerere de revizuire instanța să dea eficiență dispozițiilor art. 20 din Constituția României, precum și pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO), în sensul admiterii în principiu a cererii de revizuire cu consecința respingerii apelului declarat în dosarul nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bacău, din oficiu, a pus în discuție excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire.

Prin decizia nr. 142/2018 din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare cererea de revizuire promovată de revizuenții A., B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 799 din 16.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016 și a deciziei civile nr. 830 din 19.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Jandarmi Județean Neamț.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în raport de prevederile art. 510 alin. (2) teza I C. proc. civ., în cauză, competența de soluționare a cererii de revizuire aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza, astfel declinată, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 15 februarie 2018, sub nr. x/2017.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă, iar prin răspunsul la întâmpinare, revizuienții au combătut apărările intimatului și au solicitat admiterea cererii de revizuire.

În ședința publică din 26 aprilie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării cererii de revizuire și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Examinând cererea de revizuire, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Cererea dedusă judecății de față are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 799 din 16 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, în raport cu decizia nr. 830 din 19 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este decizia nr. 830 din 19 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Se reține că cererea de revizuire a fost transmisă prin poștă la data de 5 decembrie 2017 (plic dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Bacău), solicitându-se revizuirea deciziei civile nr. 799 din 16 octombrie 2017, fiind astfel depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri.

Înalta Curte constată că revizuenții nu au formulat cerere de repunere în termen și nici nu au invocat vreo împrejurare care să îi fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac.

În consecință, Înalta Curte constată că revizuenții nu și-au îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., D., C. și B. împotriva deciziei civile nr. 799 din 16 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2018.