ÎCCJ, Decizia nr. 163/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ., A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2490 din 3 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

Circumscris motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta invocă autoritatea de lucru judecat în raport cu Decizia nr. 166/1999 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/1999, și Decizia nr. 1118 din 31 martie 2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în Dosarul nr. x/1999 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Decizia nr. 1118/2000"), cu privire la lipsa personalității juridice a intimatei.

Cererea de revizuire a fost înregistrată, la 23 februarie 2017, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017.

Din verificările efectuate, s-a constatat că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost înregistrată sub nr. x/2017 și cererea de revizuire intitulată "recurs în interesul legii", care a fost calificată drept cerere de revizuire, formulată de aceeași revizuenta împotriva aceleași decizii.

Prin încheierea din 20 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția de conexitate a Dosarului nr. x/2017 la Dosarul nr. x/2017.

Prin Decizia nr. 319 din 13 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a decis următoarele: (i) respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termen formulată de revizuenta A.; (ii) admite excepțiile inadmisibilității și tardivității invocate de intimata B. și de intervenienta accesorie C.; (iii) respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 2490 din 3 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013; (iv) respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de aceeași revizuentă împotriva aceleiași decizii; (v) admite cererea de intervenție accesorie formulată de C. în interesul intimatei-pârâte; (vi) obligă pe revizuentă la plata sumei de 4.780 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-intervenientă accesorie.

Pentru a pronunța soluțiile de respingere a cererii de repunere în termen și de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța a reținut considerentele arătate în continuare.

Cu privire la cererea de repunere în termen

În cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. începe să curgă de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, respectiv Decizia nr. 2490 din 3 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

Revizuenta a solicitat repunerea în termenul de declarare a cererii de revizuire motivat de faptul că, la data de 14 februarie 2017, ar fi luat cunoștință de autoritatea de lucru judecat prin studierea dosarului nr. x/1990, aflat în prezent la Judecătoria Sectorului 1 București și, implicit, de cuprinsul Deciziei civile nr. 1118/1999 pronunțate de Curtea Supremă de Justiție în Dosarul nr. x/1999.

Această situație de fapt invocată ca temei al repunerii în termen nu se circumscrie motivului temeinic justificat, în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme revizuenta nu arată care a fost împrejurarea care a împiedicat-o ca în termenul defipt de lege pentru exercitarea căii de atac să ia cunoștință de hotărâri judecătorești preexistente și pe care finalmente a avut posibilitatea să le studieze în cursul anului 2017.

În contextul dat, față de faptul că revizuenta însăși arată că a fost posibil să studieze hotărârile pe care le invocă în susținerea cererii de revizuire, nu există un serios motiv de împiedicare care să justifice depășirea termenului de exercitare a revizuirii, acest fapt datorându-se exclusiv lipsei de diligență a părții înseși.

Cu privire la tardivitatea revizuirii

Decizia nr. 2490 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 3 decembrie 2015.

Raportat la dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) C. proc. civ., decizia a cărei revizuire se solicită, fiind pronunțată de Înalta Curte în soluționarea unui recurs, este definitivă de la data pronunțării, respectiv de la data de 3 decembrie 2015, astfel încât termenul legal de o lună de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 3 ianuarie 2016, zi de duminică, astfel că s-a prelungit până la 4 ianuarie 2016, prima zi lucrătoare care a urmat.

Cererea de revizuire a fost depusă la data de 20 februarie 2017, conform plicului atașat la fila x și înregistrată la registratura Înaltei Curți la data de 23 februarie 2017, iar, în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de revizuire a fost formulată la 20 aprilie 2017, conform rezoluției de primire a cererii, ambele cereri fiind depuse la mai mult de un an de la expirarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva soluției date cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a declarat recurs revizuenta A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2018.

Recurenta-revizuentă susține că instanța de revizuire în mod greșit a respins cererea de repunere în termen, deși au fost invocate trei motive temeinice, așa cum rezultă din înregistrarea audio a ședinței de judecată, și anume: (i) Decizia nr. 1118/31.03.2000 pronunță de Curtea Supremă de Justiție a fost reținută de către pârâta B., iar A. a aflat despre această hotărâre la data ștampilei de la Judecătoria Sectorului 1; (ii) A. a intrat în posesia referatului privind situația juridică a pârâtei B. abia în apropierea termenului de judecată prin bunăvoința unor colegi din cadrul B.; (iii) adresa Arhivelor Naționale privind neintrarea în vigoare a Decretului nr. 266/1950, prin nepublicare, este datată 7 iulie 2017 - înscris nou care privește chiar problema lipsa personalității juridice a pârâtei, chestiune tranșată și prin Decizia nr. 172/A/2017 a Tribunalului Alba.

În continuare, recurenta-revizuentă expune argumente cu privire la admisibilitatea și temeinicia cererii de revizuire soluționate prin decizia ce formează obiectul prezentului recurs.

II. Procedura de filtrare a recursului

În cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la data de 10 iunie 2013 (conform datei inițiale menționate în fișa dosarului din sistemul ECRIS), astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor C. și B. din România la datele de 7, 8 și 10.01.2019, conform dovezilor de la filele x.

Intimata-intervenientă C. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la 04.02.2019, prin care: (i) invocă excepția nulității recursului pentru neindicarea hotărârii atacate, în raport cu art. 486 alin. (1) lit. c) și alin. (3) C. proc. civ. (ii) invocă excepția nulității recursului pentru lipsa motivării, întrucât recurenta nu a invocat niciun motiv de casare, în raport cu ar. 489 C. proc. civ. (iii) invocă excepția nulității recursului, argumentând că nu există autoritate de lucru judecat între cele două litigii, astfel că nu există caracter contradictoriu între dispozitivele celor două hotărâri la care se raportează revizuenta.

Intimata B. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la 14 februarie 2019, prin care: (i) invocă excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu au fost indicate motivele de nelegalitate a hotărârii atacate; (ii) în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat; (iii) solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinările au fost comunicate, conform dovezilor de la filele x.

Recurenta-revizuentă A. a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-interveniente, înregistrat la dosar la 13 februarie 2019, prin care: (i) solicită respingerea, ca nefondate, a excepțiilor invocate de intimata C.; (ii) invocă nulitatea absolută a Deciziei nr. 2490 din 3 decembrie 2015, pentru nelegala compunere a completului de judecată, din cauza modificărilor intervenite în compunere; (iii) invocă nelegala reprezentare a intimatei C. de către D. și E. și prin Cabinet de Avocat "F." (iv) invocă nulitatea juridică a C., în temeiul art. 196 din C. civ., pentru lipsa personalității juridice dobândite în condițiile legii de către membrii alianței; (v) solicită ca, până la primul termen de judecată, instanța să dispună obligarea intimatei-interveniente să depună la dosar hotărârile judecătorești prin care a fost acordată personalitate juridică uniunilor care compun alianța, dovada înscrierii alianței în condițiile ar. 102 din Legea nr. 21/1924 privind persoanele juridice și avizul ministerului de resort; subsecvent, solicită constatarea nulității Deciziei nr. 41 din 28 decembrie 1995, prin care s-a acordat personalitate juridică alianței, și expune critici sub acest aspect.

La 28.02.2019, recurenta-revizuentă A. a formulat cerere de înscriere în fals cu privire la împuternicirea avocațială, act subsecvent Contractului de asistență juridică nr. 471129/2013, prin prisma reprezentării B. de către D.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a concluzionat în sensul următor: (i) în situația în care recurenta-revizuentă nu-și va îndeplini obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, datorată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, completul de filtru are posibilitatea de a anula recursul; (ii) în măsura în care recurenta-revizuentă va depune dovada achitării taxei judiciare de timbru: este neîntemeiată excepția nulității recursului pentru neindicarea hotărârii atacate, invocată de intimata-intervenientă C.; este neîntemeiată excepția nulității recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, invocată de intimata B. și de intimata-intervenientă C.; recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 15 aprilie 2019, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 20 mai 2019, Completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de revizuenta A. și a fixat termen de judecată pe fond la 10 iunie 2019, cu citarea părților. În considerentele încheierii, Completul de filtru a reținut următoarele: (i) este neîntemeiată excepția nulității recursului pentru neindicarea hotărârii atacate, în raport cu art. 486 alin. (1) lit. c) și alin. (3) C. proc. civ., invocată de intimata-intervenientă C., prin întâmpinare; (ii) este neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimata B. și de intimata-intervenientă C., în temeiul art. 489 C. proc. civ., pentru neindicarea motivelor de nelegalitate; (iii) criticile formulate de intimata-intervenientă C. în susținerea excepției nulității recursului, sub aspectul faptului că nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, reprezintă apărări de fond care ar putea fi analizate din perspectiva temeiniciei motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (iv) criticile recurentei-revizuente privind nulitatea absolută a Deciziei nr. 2490 din 3 decembrie 2015, nelegala reprezentare a intimatei C., nulitatea juridică a C. vizează fondul litigiului de dedus judecății.

III. Considerentele Înaltei Curți

În cauză, Completul de 5 judecători este învestit cu soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca tardivă, o cerere de revizuire pentru hotărâri potrivnice formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Astfel fiind, instanța de recurs este învestită cu controlul de legalitate și temeinicie în raport cu soluția dată cererii de repunere în termen și excepției tardivității, fără a putea fi examinate criticile și susținerile părților referitoare la fondul litigiului dedus judecății în privința legalității funcționării B.

Cererea de revizuire formulată de revizuenta A., fiind întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., sunt incidente dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: […] de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

În speță, ultima hotărâre potențial potrivnică în opinia revizuentei este Decizia nr. 2490 din 3 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, care a rămas definitivă la data pronunțării.

În ceea ce privește cererea de repunere în termen, se constată că instanța de revizuire întemeiat a reținut că revizuenta nu a făcut dovada motivelor temeinic justificate, în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ., din cauza cărora a pierdut termenul procedural prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Sub acest aspect, în acord cu instanța de revizuire, se constată că nu pot fi primite simplele susțineri ale revizuentei în sensul că a luat cunoștință de existența unei hotărâri judecătorești (Decizia civilă nr. 1118/2000) abia la sfârșitul anului 2017.

Totodată, se cuvine a fi menționat faptul că termenul de revizuire se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri potențial potrivnice, respectiv Decizia nr. 2490 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Or, revizuenta nu a invocat niciun motiv temeinic justificate care să fundamenteze o eventuală soluție de repunere în termen în raport cu această decizie, în funcție de care se calculează termenul de revizuire, ci în raport cu decizia anterioară (Decizia nr. 1118/30.03.2000), care nu prezintă relevanță din perspectiva termenului de revizuire.

Pentru aceste considerente nu pot fi primite nici simplele susțineri din recurs prin care recurenta-revizuentă tinde să argumenteze că Decizia nr. 1118/2000 ar fi fost reținută de B. ori că a intrat în posesia referatului privind situația juridică a pârâtei B. abia în apropierea termenului de judecată. De asemenea, nici adresa din 7 iulie 2017 a Arhivelor Naționale, pe care recurenta-revizuentă o invocă drept un înscris nou referitor la problema personalității juridice a pârâtei, nu poate primi relevanța propusă, de vreme ce nu influențează modul de calcul al termenului de revizuire calculat de la data rămânerii definitive a Deciziei nr. 2490/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În ceea ce privește soluția dată excepției tardivității cererii de revizuire, se constată că recurenta nu contestă faptul că revizuirea a fost exercitată la data de 20 februarie 2017, cu depășirea termenului de 1 lună de la data de 3 decembrie 2015, când a rămas definitivă Decizia nr. 2490/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, termen care s-a împlinit la data de 4 ianuarie 2016, calculat potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, se reține că soluția instanței de revizuire, sub aspectul soluției date excepției tardivității, este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 C. proc. civ., astfel că va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A.

Având în vedere soluția de respingere a recursului, conform dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-revizuentă A., aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligată, la cererea intimatei-interveniente C., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4252,58 RON, conform documentelor justificative atașate la filele x (Factura seria x nr. x/28.01.2019).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 319 din 13 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă pe recurenta-revizuentă A. la plata către intimata C. a sumei de 4252,58 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN