ÎCCJ, Decizia nr. 235/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, are ca obiect cererile de revizuire formulate de A. împotriva Deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a Deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, și a Sentinței nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2011.

Prin Încheierea ședinței publice din 4 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a amânat judecata cauzei la 17 septembrie 2019, punând în vedere revizuentului să depună la dosar precizări clare cu privire la înscrisurile noi descoperite și hotărârile contradictorii deciziei atacate cu revizuire, cu două săptămâni anterior termenului de judecată acordat, sub sancțiunea suspendării cererii în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865.

Prin Încheierea din 17 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a dispus, în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865, suspendarea judecării cererilor de revizuire formulate de A., constatând faptul că revizuentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul din 4 iunie 2019, în sensul de a depune la dosar precizări necesare pentru lămurirea cadrului procesual.

II. Cererea de recurs

Revizuentul A. a declarat recurs împotriva "Încheierii din data de 4 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, prin care instanța a suspendat judecata cererii de revizuire", solicitând "anularea suspendării ca netemeinică și nelegală".

Susține recurentul că toate cererile de revizuire conțin elementele și documentele în considerarea cărora a formulat calea de atac, astfel că toate datele solicitate prin Încheierea din 4 iunie 2019 sunt cuprinse în cererile depuse la dosar, motiv pentru care dispoziția instanței este rămasă fără obiect.

Totodată, recurentul arată că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost respinsă pentru motivul că nu și-a îndeplinit obligațiile impuse prin Încheierea din 4 iunie 2019, deși, după această dată, au mai fost depuse și alte cereri de revizuire, care au fost conexate la același dosar, iar solicitarea de a formula precizări nu se poate referi la cererile ulterioare.

În concluzie, recurentul susține că solicitările instanței sunt nejustificate și, invocând Decizia de recurs în interesul Legii nr. 32/2019, argumentează că magistrații din cauza de față nu aveau dreptul să participe la judecarea admisibilității în principiu a acestei căi de atac și nu puteau să dispună în cauză măsuri sau sarcini, fiind incompatibili, iar un magistrat care a judecat cererea de recurs nu poate să își aprecieze propria decizie în calea de atac a revizuirii.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2020.

III. Derularea procedurii judiciare în dosarul nr. x/2020

La termenul din 6 iulie 2020, recurentul A. a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului intimaților, iar judecata cauzei a fost amânată la 7 septembrie 2020 pentru ca apărătorul intimaților să prezinte, în original, contractul de asistență juridică și împuternicirea avocațială în baza cărora asigură reprezentarea părților pentru care a răspuns la apelul nominal.

Prin notele de ședință înregistrate la dosar la 4 septembrie 2020, în susținerea excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului intimaților, recurentul prezintă situația unor dosare în care s-a constatat lipsa calității B. și Asociații de reprezentant al C. SRL, pentru lipsa mandatului, fiind anulate actele de procedură.

La termenul din 7 septembrie 2020, a fost prezentat contractul de asistență juridică și a fost depusă la dosar Împuternicirea avocațială seria x nr. x/2020, conform căreia societatea de avocatură reprezintă pe intimata C. SRL. Instanța a amânat judecata cauzei la 2 noiembrie 2020, pentru lipsă de procedură cu intimatul D., și a fost prorogată discutarea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului intimaților și discutarea excepției inadmisibilității recursului, invocată de instanță din oficiu.

Prin cererea înregistrată la dosar la 29 octombrie 2020, intimat C. SRL a solicitat judecarea cauzei în lipsă și admiterea excepției inadmisibilității recursului, invocată de instanță din oficiu.

La termenul din 2 noiembrie 2020, judecata cauzei a fost amânată la 7 decembrie 2020, ca urmare a cererii formulate de recurent pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că recurentul a declarat formal recurs împotriva Încheierii din 4 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, deși calea de atac și criticile formulate în susținerea acesteia vizează soluția de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865, dispusă de instanță prin Încheierea din 17 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Art. 111 din C. proc. civ. din 1865 dispune în sensul că "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept".

Prin interes, condiție de formulare a cererilor procesuale, se înțelege folosul practic, material sau moral urmărit de cel care formulează cererea, în accepțiunea de beneficiu efectiv pe care partea l-ar obține în ipoteza admiterii cererii.

În cauză, recurentul a invocat excepția lipsei dovezii calității B. și Asociații de reprezentant al intimaților C. SRL și D.

Conform celor menționate în Încheierea de la 7 septembrie 2020, instanța a constatat că, potrivit contractului de asistență juridică prezentat și Împuternicirii avocațiale seria x nr. x/2020, societatea de avocatură reprezintă numai pe intimata C. SRL, iar nu și pe intimatul D.

Potrivit susținerilor orale din ședința publică de la termenul de astăzi, 7 decembrie 2020, recurentul justifică interesul și scopul excepției invocate prin faptul că, în ipoteza admiterii excepției, ar fi anulate actele de procedură întocmite de societatea de avocatură în numele intimaților și, astfel, ar fi înlăturate excepțiile invocate de intimați.

Raportat la interesul și scopul expuse de recurent, se constată că, în cauză, singurul înscris depus la dosarul cauzei de intimata C. SRL este cererea de judecare a cauzei în lipsă, în cuprinsul căreia solicită formal admiterea excepției inadmisibilității căii de atac a recursului, excepție invocată de instanță din oficiu formal, fără a expune argumente ori apărări nici cu privire la excepție și nici cu privire la fondul recursului.

Astfel fiind, se reține că nu există un folos practic și efectiv care să poată fi obținut de recurent în ipoteza admiterii excepției - cum ar fi: anularea actelor de procedură întocmite, înlăturarea excepțiilor și, eventual, a apărărilor formulate de societatea de avocatură în reprezentarea intimaților - întrucât, în cauză, C. SRL nu a formulat întâmpinare și nu a invocat excepții.

În concluzie, se reține că recurentul nu justifică un interes în susținerea excepției pe care a invocat-o.

În același sens, se cuvine a fi menționat faptul că interesul în susținerea excepției nu subzistă nici în contextul în care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac, excepție de procedură de ordine publică și dirimantă, care, potrivit art. 137 din C. proc. civ. din 1865, face de prisos analiza în tot a criticilor și apărărilor formulate pe fondul recursului.

Conform celor expuse la pct. 1 și 2 din prezenta decizie, litigiul de față are ca obiect recursul exercitat împotriva unei încheieri prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire, a dispus, în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865, suspendarea judecării cauzei, constatând că revizuentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a depune la dosar precizări necesare pentru lămurirea cadrului procesual.

Conform art. 1551 din C. proc. civ. din 1865:

"Art. 1551. - Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 1083 sunt aplicabile.

La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozițiile art. 155 alin. (2) se aplică în mod corespunzător."

Potrivit art. 2441 din C. proc. civ. din 1865:

"Art. 2441. - Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."

În cauză, încheierea de suspendare a judecății în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un dosar de revizuire, în care hotărârea prin care se soluționează cauza este o hotărâre irevocabilă, potrivit art. 328 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, conform căruia:

"Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă".

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 328 alin. (2) coroborat cu art. 2441 din C. proc. civ. din 1865, având în vedere caracterul irevocabil al hotărârii pronunțate de Înalta Curte în revizuire, este inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii premergătoare prin care s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865.

Sub acest aspect, este de observat că, în reglementarea C. proc. civ. din 1865, nu era prevăzută nicio cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, care să fie dată în competența Completului de 5 judecători.

În sensul celor arătate, este avută în vedere și jurisprudența anterioară a Completului de 5 judecători, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Încheierea civilă nr. 222 din 8 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2013, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii pronunțate de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 137 din C. proc. civ. din 1865, este întemeiată excepția inadmisibilității recursului, invocată de instanță din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsită de interes, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de recurentul A..

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Încheierii din 17 septembrie 2019 prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei în dosarul nr. x/2018 (eronat menționată în cererea de recurs ca fiind încheierea din 4 iunie 2019), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2020.

GGC - CP