ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 679/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14 februarie 2019, revizuenta SC A. SA a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 și 8 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 47 din 17 ianuarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

În susținerea cererii, după ce prezintă parcursul procesual al cauzei, revizuenta arată că prin decizia a cărei revizuire o solicită Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat fără să administreze sau să pună în discuția părților administrarea altor probatorii în afara celor existente în dosarul cauzei. Mai susține că art. 496 C. proc. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul în care recursul a fost declarat admisibil în principiu, instanța, verificând toate motivele invocate și judecând recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui", iar la alin. (2) "În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi casată, în tot sau în parte". În articolul de lege imediat următor se arată și limitele în care instanța de recurs, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție, poate proceda (...) "În caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată ori, atunci când este cazul și sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 alin. (3), primei instanțe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată. Atunci când interesele bunei administrări a justiției o cer, cauza va putea fi trimisă oricărei alte instanțe de același grad, cu excepția cazului casării pentru lipsă de competență, când cauza va fi trimisă instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent potrivit legii. În cazul în care casarea s-a făcut pentru că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești sau când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibilă".

Revizuenta susține că deși dispozițiile procedurale menționate sunt de strictă interpretare, nelăsând posibilitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție să rejudece ea însăși cauza, prin Decizia nr. 47/2019, aceasta a admis recursul formulat de reclamanta B. împotriva Deciziei nr. 1203A din 28.06.2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, și a casat în parte decizia recurată, în sensul că a respins apelul declarat de parata A. SA.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege.

Cererea de revizuire, ca orice altă cerere de chemare în judecată, trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, revizuentul având obligația de a indica cazul de revizuire și argumentele pentru care apreciază că se impune desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și refacerea judecății.

În speța supusă analizei, revizuenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. are în vedere ipoteza în care prin hotărârea dată asupra fondului, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Acest caz de revizuire este o aplicare a principiului disponibilității în procesul civil și tocmai de aceea el nu se poate raporta decât la pretențiile deduse judecății în mod concret de către părți, prin cererile formulate. Prin urmare, în analizarea acestui motiv de revizuire trebuie avute în vedere limitele judecății, sub aspectul obiectului acesteia, determinate concret prin cererea de chemare în judecată, cererea reconvențională ori prin cererea intervenienților; în raport de obiectul cererilor formulate, urmează a se stabili dacă instanța s-a pronunțat ultra, extra sau minus petita.

Or, ceea ce invocă revizuenta în susținerea motivului de revizuire analizat, nu este o pronunțate ultra, extra sau minus petita prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, ci admiterea recursului reclamantei și casarea în parte de către instanța de recurs a hotărârii pronunțate de curtea de apel, în sensul respingerii apelului pârâtei SC A. SA, cu consecința menținerii sentinței tribunalului prin care pârâta a fost obligată la 5.146,35 euro daune materiale și 300.000 euro daune morale.

Or, admițând recursul reclamantei, instanța nu s-a pronunțat plus, minus ori ultra petita, ci întocmai cu obiectul cererii de chemare în judecată prin care reclamanta solicitase obligarea pârâtei la 15.000 euro daune materiale și 300.000. euro daune morale.

În consecință, motivul de revizuire formulat în temeiul pct. 1 al art. 509 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

Cel de al doilea motiv de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. are în vedere situația în care s-a casat s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, fiind așadar, vorba despre o altă hotărâre, care a avut un rol determinant în adoptarea celei a cărei revizuire se solicită.

În cauză, se constată că această condiție nu este îndeplinită, având în vedere că decizia revizuită a fost pronunțată de Înalta Curte în calea de atac a recursului exercitat împotriva hotărârii pronunțate în apel de instanța de apel în același dosar.

Ultimul motiv invocat de revizuentă încadrat în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Așadar, pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac în temeiul articolului 509 pct. 8 C. proc. civ. este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor hotărâri de instanțe de același grad sau de grade diferite, precum și încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauză, fața de susținerile reprezentantului revizuentei în ședința publică din 2 aprilie 2019, în sensul că hotărârile pretins potrivnice ar fi hotărârea instanței de apel și decizia a cărei revizuire se solicită, condiții impuse de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât cele două hotărâri au fost pronunțate în același dosar în căi de atac diferite, respectiv una apel, iar cealaltă în recurs.

În concluzie, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 pct. 1, 6 și 8 C. proc. civ., care prevăd, limitativ, condițiile în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 47 din 17 ianuarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Definitivă în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV