ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3978/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată la data de 23 noiembrie 2015, contestația formulată de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 12841 din 12 octombrie 2015 emisă de intimata Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații.

Contestatorul a solicitat anularea Hotărârii nr. 12841 din 12 octombrie 2015, precum și obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului București să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârstă, ce i se cuvin prin valorificarea stagiului de cotizare din perioada 20.02.2001 - 31.03.2001 cu un salariu de 1.713.469 RON, înscris la nr. crt. 106 din carnetul de muncă, valorificarea venitului de 13.570.500 RON pentru stagiul de cotizare din perioada 01.05.2005 - 31.05.2005, conform adeverinței nr. x/04.02.2014 eliberată de Agenția pentru Protecția Mediului Ilfov, precum și prin valorificarea veniturilor reprezentând plata cu ora, prime, compensații și stimulente atestate prin adeverința nr. x/07.05.2014 eliberată de Școala Gimnazială "Barbu Delavrancea" București, adeverința nr. x/15.12.2011 eliberată de Agenția Regională pentru Protecția Mediului București, adeverințele nr. x din 4.02.2014 eliberate de Agenția pentru Protecția Mediului Ilfov.

Prin Sentința civilă nr. 10788 din 25 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă contestația formulată de contestatorul A. împotriva intimatelor Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații și Casa de Pensii a Municipiului București; a fost obligată intimata Casa de Pensii a Municipiului București să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatorului începând cu data de 31 octombrie 2013 cu un punctaj mediu anual de 1,88374, începând cu 1 martie 2014 cu un punctaj mediu anual de 1,89002, începând cu 1 iunie 2014 cu un punctaj mediu anual de 1,90158, începând cu 1 februarie 2016 cu un punctaj mediu anual de 1,90954, precum și să plătească contestatorului începând cu data de 31 octombrie 2013 diferențele dintre pensia stabilită conform hotărârii și pensia efectiv încasată; a fost obligată intimata Casa de Pensii a Municipiului București să plătească contestatorului 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 2756 din 14 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă cererea formulată de contestatorul A. de completare a Sentinței civile nr. 10788 din data de 25 noiembrie 2016, în sensul că a fost respinsă cererea de valorificare în calculul pensiei a veniturilor din adeverințele nr. x din 4 februarie 2014 eliberate de Agenția pentru Protecția Mediului Ilfov, ca fiind nefondată; a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale din Sentința civilă nr. 10788 din data de 25 noiembrie 2016, în sensul că data pensionării contestatorului este 31 octombrie 2013 și nu au fost solicitate daune morale prin cererea de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 172 din 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 2756 din 14 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând analiza temeinică a speței deduse judecății.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, reprezentând o acțiune formulată la data de 23 noiembrie 2015, prin care reclamantul A. a contestat Hotărârea nr. 12841 din 12 octombrie 2015 emisă de intimata Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 65/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016 și, ulterior, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În speță, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 172 din data de 17 ianuarie 2018 a soluționat apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 2756 din 14 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Decizia este definitivă.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Textele procedurale enunțate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunțat față de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

De asemenea, modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta consacrată de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicție în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicție este efectiv, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Așadar, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.

Față de considerentele expuse, Decizia nr. 172 din data de 17 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 172 din data de 17 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL