ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 167/2018

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2018

Asupra cererii de revizuire, a constatat următoarele:

Prin decizia nr. 386 din 7 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei civile nr. 838 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, care a fost soluționată prin deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul respingerii.

În motivarea acestei decizii, instanța a reținut că, în speță, contestatoarea nu a formulat critici raportat la inadmisibilitatea căii de atac, iar din conținutul cererii nu au fost identificate critici care să poată fi încadrate în motivele de contestație în anulare invocate.

În plus, s-a constatat că, deși contestatoarea a invocat în drept dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., aceasta nu a învederat, raportat la soluția atacată, care sunt considerentele pentru care s-ar impune anularea acestei soluții.

La data de 9 octombrie 2017, A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1389 din 4 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, deciziei nr. 386 din 7 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 și a sentinței nr. 7845/2009 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. x/2009.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus disjungerea cererilor privind revizuirea deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, a deciziei nr. 386 din 7 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2016 și a sentinței nr. 7845/2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. x/2009.

Totodată, s-a dispus înaintarea cererilor de revizuire vizând aceste hotărâri spre a fi repartizate aleatoriu.

Ca urmare a acestei măsuri, s-a format dosarul nr. x/2017, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2017.

Prin cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului de față, revizuenta nu a formulat critici raportat la soluția de respingere a contestației în anulare, iar din conținutul cererii nu pot fi identificate critici care să poată fi încadrate în art. 322 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 137, art. 324 C. proc. civ. raportat la art. 322 același cod, a luat în examinare cu prioritate excepția tardivității exercitării acestei căi extraordinare de atac și a reținut următoarele:

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile enumerate la punctele 1-9.

În speță, revizuenta a indicat în mod formal dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 6 C. proc. civ., însă din conținutul cererii nu pot fi identificate critici care să se încadreze în aceste prevederi legale, astfel încât declararea căii extraordinare de atac va fi analizată din perspectiva termenului general de promovare a revizuirii prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ., respectiv o lună de la momentul pronunțării deciziei atacate.

În cauza pendinte, instanța constată că decizia nr. 765 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a carei revizuire se soliciată, a fost pronunțată la data de 3 mai 2017, iar cererea de revizuire a fost depusă la data de 9 octombrie 2017, astfel încât, termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 103 C. proc. civ.

Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată la aproximativ cinci luni de zile de la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, deci cu depășirea termenului legal, iar revizuenta nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a căii extraordinare de atac, Înalta Curte urmează să admită excepția tardivității cererii formulate de revizuenta A..

În aceste condiții, aspectele formale care țin de analiza pe fond a cererii de revizuire nu se mai impun a fi verificate, ca urmare a respingerii cererii de revizuire ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2018.