ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4922/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 3652 din 25 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii nr. 2A din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) și art. 136 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ.

În fundamentarea acestei decizii, Înalta Curte a reținut, în esență, că, prin încheierea nr. 2A din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a soluționat conflictul negativ de competență ivit între Secțiile a V-a și a VI-a Civile ale Tribunalului București în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civile a Tribunalului București și că, potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 din același act normativ, încheierea anterior evocată este definitivă de la data pronunțării, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A. solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate si soluționarea cauzei în sensul judecării pe fond a recursului și a admiterii recursului declarat.

În motivarea contestației în anulare, partea contestatoare a susținut, în esență, că hotărârea atacată este nelegală deoarece părțile nu au fost citate pentru termenul din data de 25.09.2018.

Consecința acestei situații este reprezentată de vătămarea părții care nu a fost citată, fiind astfel pusă în imposibilitate de a cunoaște data judecății și de a-și face apărările necesare, sancțiunea care intervine fiind nulitatea absolută a deciziei pronunțate, s-a mai arătat.

Contestatorul a susținut că necesitatea citării în proces este consacrată în termeni imperativi de C. proc. civ. prin art. 14 alin. (1) și că citarea pârtilor implicate într-un proces civil reprezintă una dintre garanțiile procesuale cele mai importante pentru respectarea dreptului fundamental la apărare, consacrat la nivelul unor importante tratate si convenții internaționale, cât și la nivel constituțional.

În continuare, contestatorul a arătat că a fost lipsit de protecția conferită dreptului de acces la justiție prin normele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ceea ce este in dezacord cu obligațiile asumate de România in calitate de stat membru al acestei convenții.

Prin necitarea părților s-a încălcat dreptul de acces liber la justiție si dreptul la exercitarea cailor legale de atac, astfel că, în pronunțarea hotărârii atacate, s-a încălcat dreptul Uniunii Europene; totodată, instanța a încălcat principiul priorității de aplicare a dreptului Uniunii Europene față de legile interne, reglementat de art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală.

Prin pronunțarea acestei hotărâri are loc chiar nesocotirea acestor norme; fundamentale prevăzute de art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală, precum și ale art. 148 alin. (4) din Legea fundamentala, care impun autorităților statului, deci inclusiv autorității judecătorești, sarcina garantării aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din principiul priorității de aplicare a dreptului Uniunii Europene, a mai susținut contestatorul.

Contestatorul a apreciat că hotărârea atacată este neîntemeiată și față de art. 493 alin. (7) C. proc. civ., care prevede că recursul trebuie să fie soluționat cu citarea părților având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 839 din 08.12.2015, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale specifice accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 și următoarele din C. proc. civ., toate dispozițiile și reglementările legale invocate în prezenta contestație in anulare.

Contestația în anulare este inadmisibilă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Conform alin. (2) al aceluiași articol hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

1.hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia:

2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4.instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Potrivit alin. (3) al art. 503 C. proc. civ., dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Față de dispozițiile normative arătate rezultă că obiectul contestației în anulare diferă în funcție de motivele invocate în susținerea acesteia, dar în toate cazurile, obiectul contestației îl formează hotărârile judecătorești definitive.

Atunci când hotărârile sunt date în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu pot face obiectul contestației în anulare acele decizii prin care recursul a fost anulat sau respins, ca inadmisibil, printr-o decizie a completului de filtru, în faza de examinare a cerințelor de formă pe care trebuie să le întrunească recursul, întrucât potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în acest caz, decizia nu este supusă nici unei căi de atac.

Or, în speță, se constată că prin decizia nr. 3652 din 25 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii nr. 2A din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Recursul reclamantului împotriva încheierii nr. 2A din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel București a fost soluționat potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform căruia:

"În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

În speță, demersul contestatorului s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura de filtru, care nu este susceptibilă de nicio cale de atac.

Susținerile contestatorului în sensul că prin necitarea părților în recurs s-a încălcat dreptul de acces liber la justiție și dreptul la exercitarea căilor legale de atac, încălcându-se, totodată, dreptul Uniunii Europene, precum și că hotărârea atacată este neîntemeiată față de art. 493 alin. (7) C. proc. civ., nu poate fi primită, avându-se în vedere că decizia a cărei retractare se solicită a fost pronunțată de completul de filtru fără citarea părților, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pe cale de consecință, cum în cauza de față, prin decizia atacată, recursul a fost respins, ca inadmisibil, această decizie nu poate forma obiectul contestației în anulare, așa cum s-a învederat mai sus.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3652 din 25 septembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.