ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3652/2018

Ședința publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la 10 martie 2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., anularea notificării de dare în plată nr. x din 1 martie 2017 și repunerea părților în situația anterioară emiterii notificării.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 din Legea nr. 77/2016.

La 30 mai 2017, D. a formulat cerere de intervenție principală, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție și a contestației formulate împotriva notificării de dare în plată nr. x din 1 martie 2017.

Prin încheierea din 11 iulie 2017, Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă a recalificat cererea de intervenție principală formulată de D., ca fiind o cerere de intervenție accesorie în interesul contestatorului și a admis-o în principiu.

Prin sentința civilă nr. 9232 din 18 iulie 2017, Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă a admis contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. și intervenienta accesorie D.; a anulat notificarea de dare în plată nr. x din 1 martie 2017 și a dispus repunerea părților în situația anterioară; a obligat pârâții la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.360 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 9232 din 18 iulie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă, pârâtul B. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii contestației.

Împotriva aceleiași sentințe, intervenienta accesorie D. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Prin încheierea din 10 octombrie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției a VI-a Civile a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secțiilor Civile ale Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a V-a Civile a Tribunalului București sub nr. x/2017**.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei specializării completului; a scos cauza de pe rolul secției a V-a Civile și a înaintat-o spre soluționare secției a VI-a Civile; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea emiterii regulatorului de competență.

Prin încheierea nr. 2A din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a stabilit competența de soluționare a apelurilor declarate de apelantul-pârât B. și de apelanta-intervenientă accesorie D. în favoarea secției a VI-a Civile a Tribunalului București.

Împotriva încheierii nr. 2A din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pârâtul B. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a încheierii recurate și stabilirea competenței în favoarea secției a V-a Civile a Tribunalului București.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 30 martie 2018, intimatul-contestator A. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Intimații nu au depus întâmpinări la cererea de recurs.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 iunie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Numai recurentul-pârât B. a depus un punct de vedere la raport, prin care a învederat că recursul este admisibil.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ., "instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă".

De asemenea, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ., "dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că hotărârea prin care se soluționează conflictul de competență, inclusiv a celui ivit între secțiile specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, are caracter definitiv.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin încheierea nr. 2A din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a soluționat conflictul negativ de competență ivit între Secțiile a V-a și a VI-a Civile ale Tribunalului București în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civile a Tribunalului București.

Având în vedere că art. 135 alin. (4) C. proc. civ. prevede că hotărârea prin care se soluționează conflictul de competență are caracter definitiv rezultă că încheierea anterior evocată este definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 din același act normativ potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că încheierea nr. 2A din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) și art. 136 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii nr. 2A din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii nr. 2A din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2018.