ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 986/2009

Asupra

recursului penal de față;

Din

actele și lucrările cauzei, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 43 din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins

recursul declarat de petentul C.I., împotriva deciziei penale nr. 1227/ R din 20

noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr. 679/193/2008,

ca inadmisibil.

Pentru a

pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:

La 7

februarie 2007, petentul C.I. a formulat plângere împotriva intimaților T.S.M.,

primarul comunei Dângeni, D.R.C., inginer agronom la C.A. Dângeni și C.I., agent

de poliție judiciară – șeful P.P. Dângeni pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., cu motivarea că aceștia au refuzat să-i

reconstituie dreptul de proprietate și să-l pună în posesie pe terenul în

suprafață de 824 mp, aferent casei de locuit.

Prin

rezoluția nr. 308/P/2004 din 3 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Botoșani s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați,

apreciindu-se că nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât pentru aceiași suprafață de teren s-a

reconstituit dreptul de proprietate fostului proprietar Ș.D., precum și faptul

că instanțele de judecată au respins acțiunile civile promovate de reclamanții

C.I. și C.A., cu privire la terenul în litigiu.

Prin

ordonanța nr. 1543/II/2 din 1 noiembrie 2007, plângerea formulată de petent

împotriva soluției dispusă de procuror, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prima

instanță, respectiv Judecătoria Botoșani, a constatat că agentul șef adjunct C.N.I.

face parte din structurile judiciare conform avizului procurorului general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1030/C/2005 și

a dispozițiilor I.G.P.R. nr. 4140/2005, situație în care, potrivit art. 27 alin.

(3) din Legea nr. 218/2008, modificată, infracțiunile comise de polițiștii cu

această calitate se judecă în primă instanță de tribunal.

Așa

fiind, prin sentința penală nr. 154 din 14 aprilie 2008, Judecătoria Botoșani a

admis excepția de necompetență materială, în temeiul art. 27 alin. (2) din

Legea nr. 218/2002 raportat la art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de

soluționare a cauzei, având ca obiect plângerea petentului, în favoarea

Tribunalului Botoșani.

Împotriva

acestei soluții de declinare a cauzei a declarat recurs petentul C.I., recurs

respins, ca inadmisibil, de Tribunalul Botoșani, prin decizia penală nr. 1227/ R

din 20 noiembrie 2008, cu motivarea că împotriva soluției de declinare a

competenței legea nu prevede posibilitatea niciunei căi legale de atac.

Și

împotriva acestei decizii, petentul a declarat din nou recurs, care a fost

respins, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 43 din 28 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Suceava.

S-a

reținut în motivare atât prevederile art. 28

1

alin. (1) pct. 3 C.

proc. pen., potrivit cărora curțile de apel judecă numai recursurile împotriva

hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, cât și faptul că, în cauză

petentul a exercitat calea de atac a recursului.

În fine,

împotriva acestei ultime decizii, a formulat un alt recurs ordinar petentul.

Recursul

este inadmisibil.

Fiind o

cale de atac, recursul nu poate fi exercitat decât în limita condițiilor și

termenelor stabilite expres și imperativ de norme procesual penale.

Efectuând

un demers procesual de această natură împotriva unei hotărâri judecătorești

definitive și în afara condițiilor legale prevăzute de lege, recursul formulat

de petent este sancționat cu inadmisibilitatea.

Drept

urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul

declarat se va respinge, ca inadmisibil, cu obligarea recurentului la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva deciziei

penale nr. 43 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 martie 2009.