ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1902/2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, la data de 18 septembrie 2008, reclamantul Ș.I. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.V.A.S. anularea adresei nr. 16184 din

3 iunie 2008 emisă de aceasta și obligarea acesteia să-i rezolve favorabil

cererea înregistrată sub nr. P/3845 din 27 mai 2008.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 1449 din 15 februarie 2007, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a

admis recursul declarat de acesta împotriva deciziei nr. 1595A din 28 noiembrie

2005 a Curții de Apel București, secția a III-a  ivilă, a casat decizia

recurată și a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 680 din

4 iunie 2005 a Tribunalului București prin care s-a anulat decizia nr. 51 din

25 ianuarie 2005 emisă de A.V.A.S. și a fost obligată să procedeze la

soluționarea notificării nr.1008 din 4 mai 2001 privind acordarea de măsuri reparatorii

pentru terenul în suprafață de 1311 mp, situat în municipiul Botoșani.

S-a mai arătat că

deși a solicitat în mai multe rânduri pârâtei să pună în aplicare dispozițiile

sentinței, aceasta a refuzat susținând că prin sentința nr. 504 din 5 aprilie

2006 a Tribunalului  București, secția  a  III-a  civilă,  aceeași contestație

a fost soluționată irevocabil prin respingere ca nefondată.

Prin sentința civilă

nr. 139 din 14 noiembrie 2008 Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul

Ș.I. ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut în esență că adresa nr. P/3845 din 27

mai 2008 a cărei anulare se solicită, nu reprezintă decât un răspuns la petiția

adresată de reclamant și nu un act administrativ în sensul art. 8 din Legea nr.

554/2004.

Împotriva sentinței

civile 139 din 14 noiembrie 2008 Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Ș.I.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este

nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de

contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritatea publică,

printr-un act administrativ ori prin nesoluționarea în termenul legal al unei

cereri.

Pe de altă parte,

art. 2 lit. c), din aceeași lege, definește actul administrativ ca fiind actul

unilateral cu caracter individual sau emis de o autoritate publică în vederea

executării ori a organizării exercitării legii dând naștere, modificând sau

stingând raporturi juridice.

În speța de față,

adresa nr. P/3845 din 27 mai 2008 prin care intimata-pârâtă A.V.A.S. își

exprimă punctul de vedere cu privire la imposibilitatea de a executa hotărârea

judecătorească nr. 680 din 14 iunie 2005, irevocabilă prin decizia nr. 1449 din

15 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, nu produce prin ea însăși efecte juridice, astfel că nu

reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, cererea de

chemare în judecată prin care reclamantul solicită anularea adresei nr. 16184

din 3 iunie 2008 emisă de A.V.A.S. și obligarea acesteia de a-i rezolva

favorabil cererea înregistrată sub nr. P/3845 din 27 mai 2008 nu se circumscrie

prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 pentru a se impune soluționarea

cauzei în contencios administrativ, în condițiile în care reclamantul nu atacă

un act administrativ unilateral, refuzul nejustificat de soluționare a unei

cereri sau nesoluționarea în termen a acesteia și nici nu solicită repararea

unei pagubei ori acordarea de daune materiale și morale în sensul art. 18 și

art. 19 din legea menționată.

În concluzie,

instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantul-recurent are

posibilitatea de a se adresa pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești

organelor de urmărire penală.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată

ca temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de Ș.I. împotriva

sentinței civile nr. 139 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.