ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 80/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 8 iunie 2007, reclamantul A.M. a solicitat anularea Deciziei nr. 132 din 16 aprilie 2007 emisă de directorul general al R.N.P.R. și a Hotărârii nr. 5 din 15 mai 2007 emisă de Consiliul de administrație al R.N.P.R. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin decizia contestată reclamantul a fost sancționat cu diminuarea salariului și a indemnizației de conducere cu 10% pe 3 luni; că actele atacate sunt nelegale, decizia nu cuprinde situația de fapt, nu precizează dispozițiile legale încălcate, nu se menționează motivele pentru care au fost respinse susținerile sale, nedesfășurându-se o cercetare disciplinară cu respectarea dispozițiilor legale.

În ce privește imputarea faptului că nu a respectat legea fondului funciar, reclamantul a precizat că recunoașterea dreptului de proprietate în cazul Liceului A.B. din comuna Pomârla și retrocedarea familiei V. a suprafeței de 147 ha pe un amplasament limitrof vechiului amplasament, s-au făcut cu respectarea prevederilor legale și în acord cu punctul de vedere al Comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar, respectiv Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005. În ceea ce privește numirea comisiei de licitație, reclamantul arată că au fost respectate prevederile H.G. nr. 85/2004, nici o dispoziție legală neinterzicând directorului unității să fie membru al comisiei.

Cu privire la vinderea masei lemnoase - stejar, cu scăderea prețului, reclamantul precizează că prețul mediu obținut pentru anul 2006 și ianuarie 2007 a fost mai mare decât prețul mediu obținut la nivel de regie, conform raportului acesteia, așa încât scăderea prețului a fost impusă de faptul că masa lemnoasă nu a fost adjudecată la cele patru licitații organizate în perioada 2006 - ianuarie 2007. În ceea ce privește motivul pârâtei privind „lipsa sortimentelor de furnir și gater A în evidențele D.S. Botoșani, cu toate că societățile care exploatează și comercializează material lemnos în cadrul direcției silvice livrează cantități importante din aceste sortimente", reclamantul arată că, pe de o parte, este nefondat, întrucât societățile de profil contractează masă lemnoasă și cu alte direcții silvice din țară, iar pe de altă parte, D.S.

Botoșani a scos la licitație în anul 2006 o cantitate de 3850 m.c. gater A, adică 46% din totalul masei lemnoase vândută la licitație, așa încât nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa. Referitor la ultimul motiv reținut prin decizia de sancționare, respectiv „încadrarea greșită a domnului A.C., salariat la O.S. Flămânzi și care-și desfășoară activitatea la D.S. Botoșani", reclamantul arată că acest salariat este încadrat pe postul de șef formație drumuri, cu studii superioare tehnice, iar prin reorganizarea activității de la 1 iunie 2005, formația de drumuri forestiere a fost inclusă la O.S. Mihai Eminescu, apoi la Flămânzi, această formație executând lucrări la sate, DAF de la cele 6 ocoale, șeful formației conducând și activitatea la nivelul direcției.

Prin Încheierea de ședință din 27 iunie 2007, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare către Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal din cadrulTribunalului Botoșani. În temeiul dispozițiilor art. 158 - art. 159 C. proc. civ., raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1480 din 7 noiembrie 2007, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost înregistrat la această din urmă instanță sub nr. 3342/40 din 27 noiembrie 2007. Prin sentința civilă nr. 70/2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă.

Instanța a reținut că, din probele administrate în cauză, nu rezultă săvârșirea de către reclamant a vreuneia din faptele care i-au fost reținute în sarcină. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen R.N.P.R. fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, în esență, s-a arătat: că motivarea instanței de fond nu cuprinde toate faptele și argumentele, nu răspunde la pretențiile părților fiind o copie a acțiunii, nu a lămurit toate faptele și sentința, reținând că decizia contestată apare „ca nejustificată” și că „acțiunea apare” ca întemeiată, măsura anulării deciziei devine superfluă; că, pentru pct. 1 din decizie, sancțiunea a avut în vedere că punerea în posesie nu s-a făcut pe vechiul amplasament, care era liber, nefiind respectate dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000; că reclamantul s-a numit în comisia de licitație; că în ce privește nerespectarea dispozițiilor H.G.

nr. 1174/2006, perioada analizată de instanță este decembrie 2006 - ianuarie 2007, astfel încât nu se poate aplica Decizia R.N.P.R. nr. 400/2005; că, în ce privește nerespectarea încadrării persoanelor în funcții, în mod nelegal s-a invocat volumul de muncă al salariaților și faptul că nu s-a găsit o altă formulă de funcționare. S-a mai arătat în motivarea recursului că sentința este nelegală deoarece a inclus Decizia nr. 132/1007 în categoria măsurilor disciplinare; că sancționarea contestatorului se impunea (director al D.S. Botoșani) în condițiile în care R.N.P.R. este administratorul fondului forestier proprietate publică a statului; că acțiunea a fost formulată prematur având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. În mod judicios instanța de fond a reținut următoarele pentru fiecare din cele cinci abateri disciplinare prevăzute în actul sancționator. Referitor la pct. 1 din decizia de sancționare privind nerespectarea legii fondului funciar în cazurile Liceului A.B. din comuna Pomîrla, județul Botoșani, a familiei V. și a unor cetățeni străini,s-a constatat nevinovăția intimatului. Dreptul de proprietate pentru Liceul A.B. din Pomârla a fost stabilit de Comisia județeană în baza Certificatului nr. 1565/2000 emis de Direcția județeană a Arhivelor Naționale Botoșani, care constată că în anul 1947, în „Tabelul cu locuitorii proprietari de terenuri” figurează la poziția 97 și Liceul A.B.

cu 1917 ha din care 1797 ha pădure, așa cum rezultă și din Raportul nr. 1621 din 2 aprilie 2007 încheiat de comisia de verificare constituită de R.N.P.R. Potrivit art. 24 alin. 2 și 3 din Legea nr. 1/2000, modificată, în cazurile în care punerea în posesie nu se face pe vechile amplasamente, întrucât terenurile au fost atribuite altor persoane, fostului proprietar i se va atribui terenul pe un alt amplasament acceptat de acesta. În conformitate cu aceste dispoziții ale legii s-a făcut și punerea în posesie în cazul familiei V. Legalitatea stabilirii dreptului de proprietate în cele două cazuri a fost confirmată de instanțele de judecată care au respins plângerile formulate de R.N.P.R. – D.S.

Botoșani, conform Deciziilor nr. 154 din 25 februarie 2008 și nr. 1143 din 29 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Botoșani. Validarea dreptului de proprietate în favoarea unor cetățeni străini s-a făcut în concordanță cu dispozițiile legii care este aplicabilă tuturor persoanelor ale căror terenuri au fost preluate de Statul Român după 1945, indiferent de cetățenia acestora. Cu privire la pct. 2 din decizia atacată, instanța constată că în ceea ce privește constituirea comisiei de licitație, nu se poate reține încălcarea vreunei prevederi legale, fiind constituită cu respectarea dispozițiilor art. 15 din H.G. nr. 85/2006, nici o dispoziție din Regulamentul aprobat prin această hotărâre neprevăzând interdicția pentru directorul unității de a face parte din comisie și de a fi președintele acestei comisii.

În ceea ce privește pct. 3 al deciziei de sancționare, nu se constată săvârșirea de către reclamant a vreunei abateri disciplinare. Astfel, potrivit art. 21 – art. 24 din Regulamentul de vânzare a masei lemnoase aprobat prin H.G. nr. 85/2004, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 1174 din 6 septembrie 2006, în cazul în care licitația nu poate avea loc ca urmare a faptului că nu se prezintă nici un ofertant ori se prezintă un singur ofertant, partida se vinde prin negociere directă. Conform art. 24 alin. 2 din Regulamentul sus-menționat, la negocierea directă se poate accepta și un preț mai mic decât cel de începere a licitației. Susținerea recurentei în sensul că perioada avută în vedere de instanță este decembrie 2006 - ianuarie 2007, astfel încât nu este aplicabilă Decizia R.N.P.R.

nr. 400/2005, nu este de natură să determine desființarea sentinței. Din analizarea Raportului nr. 1621/2007 rezultă că perioada analizată este anul 2006 - ianuarie 2007, că au fost respectate dispozițiile H.G. nr. 1174/2006 și până la intrarea în vigoare a acestei hotărâri de guvern erau aplicabile, și au fost respectate, dispozițiile Deciziei R.N.P.R. nr. 400/2005, care prevedeau că în cazul în care stocurile de bușteni nu se adjudecă după licitații, la negociere prețul de adjudecare poate scădea cu maximum 20% față de prețul de pornire la licitație. Referitor la pct. 4 din decizia de sancționare, de asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect că nu este întemeiat. Astfel, D.S. Botoșani, din anul 2005 a avut în vedere valorificarea superioară a masei lemnoase, respectiv a buștenilor pentru furnir.

În acest sens au fost încheiate contracte de livrare bușteni pentru furnir cu SC L. SA: contractul din 30 noiembrie 2005 privind 79,672 m.c. fag, 62,395 m.c. stejar și 1,27 m.c. frasin; și contractul din 17 noiembrie 2006 privind cantitățile de 23,658 m.c fag și 73,523 m.c. stejar. D.S. Botoșani a scos la licitație în anul 2006 o cantitate de 3850 m.c gater A (stejar, fag, frasin, tei), adică 46% din totalul masei lemnoase vândută la licitație, astfel încât nu există fapta imputată reclamantului. Nici fapta prevăzută la ultimul punct din decizia de sancționare nu poate fi reținută ca abatere disciplinară. C.A. a fost încadrat pe postul de șef formație drumuri, cu studii superioare tehnice. Prin reorganizarea de la 1 iunie 2005 Formația de drumuri forestiere a fost inclusă la O.S.

Mihai Eminescu apoi la Ocolul Silvic Flămânzi, acesta executând lucrări la toate DAF de la cele 6 ocoale. Șeful acestei formații a coordonat și activitatea de mecanizare la nivelul D.S. Botoșani. Din Decizia nr. 36/2005 și din diploma de studii a susnumitului, rezultă că a fost angajat pe postul de subinginer având studii superioare de scurtă durată. Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 132/2007, contestată în prezenta cauză, reclamantul a fost sancționat disciplinar în baza art. 48 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 59/2000, modificată, text menționat chiar în preambulul deciziei și care prevede că, pentru abaterile disciplinare se aplică și sancțiunea diminuării salariului sau a indemnizației de conducere cu 5% - 30% pe o durată de 1 - 3 luni.

Așadar, măsura disciplinară a fost o sancțiune disciplinară, recurenta susținut neargumentat contrariul. Acțiunea reclamantului nu a fost prematur formulată, având în vedere că decizia de sancționare a fost contestată de reclamant la Consiliul de Administrație al R.N.P.R. care, prin Hotărârea nr. 5 din 14 mai 2007, pct. 14, a respins contestația petentului. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.N.P.R. împotriva sentinței civile nr. 70 din 12 mai 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2009.