ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5504/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 11 din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâtele Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare Agricolă S. și Academia de Științe Agricole și Silvice G.I.S., prin care solicita anularea hotărârii C.A. din 11 decembrie 2007 al primei pârâte și a deciziei din 28 ianuarie 2008 emisă de cea de-a doua pârâtă. Prin aceeași sentință, instanța de fond a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamantului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepții: Stațiunea de Cercetare Agricolă S. este, potrivit Legii nr. 290/2002, o instituție publică cu personalitate juridică, având ca obiect de activitate cercetarea științifică și dezvoltarea agricolă, servicii de interes public. Pornind de la forma de organizare și scopul înființării prin H.G. nr. 1460/2006, calitate procesuală activă, în anularea unui act emis de S.C.D.A., poate avea orice persoană vătămată într-un drept sau interes, interesul putând fi atât privat cât și public. În accepțiunea Legii nr. 554/2004, atât vătămarea cât și interesul capătă alte valențe decât în dreptul comun. În speță, vătămarea invocată de reclamant este fundamentată pe nerespectarea dispozițiilor regulamentului de organizare, cauzele invocate ce vizează incompatibilitatea unor membri ai C.A.

ținând de ordinea publică. Împrejurarea că, urmare a hotărârii C.A., s-a desființat ferma al cărui șef era reclamantul îi conferă acestuia calitate procesuală activă. De asemenea, reține prima instanță, interesul reclamantului este legitim, actual personal, împrejurarea că acesta nu mai este salariatul pârâtei și că nu a participat la concursul pentru ocuparea funcțiilor vacante, nefiind de natură a duce la concluzia că nu are interes în a solicita anularea hotărârii C.A. care a stat la baza desființării fermei unde lucra. Mai mult, decizia din 25 februarie 2008, prin care a fost concediat reclamantul, face obiectul judecății Dosarului nr. 602/103/2008 aflat pe rolul Tribunalului Neamț, a cărui soluționare a apreciat instanța că depinde de soluționarea cauzei de față.

Cu privire la fond: Prin hotărârea din 11 decembrie 2007, C.A. al S.C.D.A. S., Neamț, întrunit în ședință ordinară, având în vedere situația economică și diminuarea continuă a fondului funciar de la suprafața de 1.442 ha la 690 ha., necesitatea reorganizării fermelor și sectoarelor, discutate și aprobate în ședința C.A. din 4 septembrie 2007, văzând propunerile făcute de comitetul director cu aprobarea sindicatului liber din unitate, a hotărât aprobarea organigramei, a liste posturilor care se desființează, precum și organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor de șef de ferme. Prin decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2008, Academia de Științe Agricole și Silvice G.I.S., în baza competențelor și atribuțiilor aprobate prin Legea nr. 290/2002, a validat hotărârea din 11 decembrie 2007 a S.C.D.A.

S. Din procesul verbal al ședinței din 11 decembrie 2007, rezultă că hotărârea a fost adoptată cu unanimitate de voturi, de la ședință lipsind un membru al C.A., respectiv reprezentantul M.A.D.P.R. care, prin adresa din 6 decembrie 2007 a comunicat acordul și votul său pentru hotărârea propusă. Referindu-se la prima critică adusă hotărârii nr. 12/2007, care vizează incompatibilitatea în care se aflau doi dintre membrii C.A., instanța de fond apreciază că acest motiv nu poate fi reținut ca fiind o cauză de nulitate a hotărârii contestate. Astfel, se arată în considerentele sentinței recurate, C.A. al S.C.D.A. S. a fost numit prin decizia din 27 aprilie 2007 pentru un mandat de 4 ani, de către A.S.A.S.

București, președinte fiind numit directorul unității iar ca membri: L.C., T.I., C.D., V.C., M.F. și T.T. Prin decizia din 26 iulie 2007 a A.S.A.S., C.D., reclamantul din cauza de față, a fost revocat din funcția de membru al C.A. și înlocuit cu G.G. Or, reține prima instanță, nici decizia nr. 69/2007 și nici decizia nr. 172/2007 nu au fost contestate, producându-și pe deplin efectele. Este adevărat, arată instanța de fond, că, potrivit art. 15 lit. c) din regulamentul de organizare a S.C.D.A. S., sunt incompatibili cu calitatea de membru al C.A. cei care personal ori prin soțul, copiii sau rudele până la gradul II, inclusiv, sunt în același timp patroni sau asociați la societăți comerciale cu capital privat cu același profil sau cu care stațiunea se află în relații comerciale directe.

Acest caz de incompatibilitate presupune ca persoanele ce se află în situațiile mai sus enumerate să nu poată fi numite, de plano, în C.A. Așadar, aspectele invocate de reclamant vizează nelegalitatea deciziilor de numire în C.A., aceste decizii nefăcând însă obiectul cauzei de față. De asemenea, reține prima instanță, cele două persoane, T.I. și G.G., aveau îndatorirea de a declara că nu sunt în starea de incompatibilitate prevăzută de lege. În ipoteza în care au dat o astfel de declarație ce nu ar corespunde adevărului, se ridică problema răspunderii penale. De altfel, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că împotriva celor două persoane s-a dispus începerea urmăririi penale pentru faptele prevăzute de art. 248 C. pen.

în dosarul nr. 194/P/2007. Apreciază instanța de fond că legalitatea hotărârii nr. 12/2007 a C.A. se analizează prin prisma dispozițiilor art. 17 din regulament, potrivit căruia C.A. poate hotărî în prezența a 2/3 din numărul membrilor săi iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenți dar nu mai puțin de jumătate plus unu din numărul total al membrilor, condiții îndeplinite în cauză. Referindu-se la susținerile reclamantului, potrivit cărora starea de incompatibilitate a doi membrii este de natură a atrage nulitatea hotărârii nr. 12/2007, instanța de fond a reținut că acestea nu sunt întemeiate, apreciind că cele două persoane erau incompatibile să fie numite în C.A., însă după numire incompatibilitatea este o noțiune ce trebuie apreciată în funcție de hotărârile adoptate.

Or, arată instanța de fond, prin hotărârea contestată s-a aprobat organigrama, statul de funcții, desființarea unor posturi, decizii ce nu relevă un interes personal al celor doi membri în a-și exprima votul pozitiv. De asemenea, se arată în considerentele sentinței recurate, în scopul protejării intereselor societății, membrii C.A. trebuie să înștiințeze despre existența unui conflict de interese, încălcarea interdicției menționate având drept consecință antrenarea răspunderii membrilor C.A., potrivit art. 19 din regulament, fără a avea, însă, consecințe cu privire la validitatea hotărârii adoptate. Mai mult, membrii C.A. care încalcă regulamentul pot fi revocați din funcție.

În ce privește susținerea reclamantului, conform căreia nu se impunea adoptarea hotărârii nr. 12/2007 și validarea ei prin decizia nr. 5/2008 de către A.S.A.S., instanța de fond reține că fundamentarea hotărârii, în special argumentul că reorganizarea unității se impunea ca urmare a diminuării fondului funciar de la 1.442 ha la 690 ha, este întemeiată; înscrisurile depuse – atât procesul verbal cât și preambulul hotărârii adoptate – fac dovada, până la înscrierea în fals, că suprafața fondului funciar s-a diminuat, astfel încât reorganizarea se impunea ca o necesitate obiectivă. De altfel, conchide instanța de fond, instanța de judecată nu poate lipsi de efect voturile date în C.A., care este un organ colegial de gestiune, o altă interpretare ducând la încălcarea principiului libertății exprimării voinței membrilor acestuia.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul C.D. care a solicitat prin precizările scrise depuse în recurs, examinarea cauzei sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul, în esență, reia aceleași critici ce vizează nelegalitatea hotărârii C.A. al S.C.D.A. S. din 11 decembrie 2007 precum și decizia din 28 ianuarie 2008 a A.S.A.S. București. Se invocă starea de incompatibilitate a doi membri din componența C.A. al S.C.D.A. S., față de care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru fapte prevăzute de art. 248 C. pen. și care au avut interes personal în adoptarea deciziei. Susține recurentul că motivația care stă la baza hotărârii contestate este falsă, respectiv suprafața cultivată de S.C.D.A.

S. în anul 2008, după datele înregistrate la D.A.D.R. Neamț era de 1.585,34 ha și nu de 690 ha și că unitatea nu era în pierdere ci dimpotrivă rezultatele economice erau cu profit. Prin întâmpinare, pârâtele – intimate Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă S. și Academia de Științe Agricole și Silvice G.I.S. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Cu privire la revocarea în tot sau în parte a deciziei din 28 ianuarie 2008, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; arată că intimata că reclamantul nu a făcut dovada că a sesizat A.S.A.S., nefiind îndeplinită în această privință procedura prealabilă, care constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, și că singura corespondență purtată de A.S.A.S.

cu recurentul se referă la o scrisoare din 22 februarie 2008 prin care acesta reclamă că în componența C.A. al S.C.D.A. S. se află persoane incompatibile cu această calitate, care au hotărât reorganizarea unității. Afirmația recurentului că motivația care stă la baza hotărârii contestate este falsă, nu este întemeiată, întrucât hotărârea C.A. de reorganizare a unității a constituit o necesitate determinată de diminuarea drastică a fondului funciar de la 4.086ha la 690 ha, teren existent în prezent în domeniul public al statului și în administrarea S.C.D.A. S., situație confirmată de O.C.P.I. Neamț prin adresa din 10 iulie 2009 cu mențiunea că și din această suprafață s-au mai făcut propuneri de retrocedare pentru încă 300 ha.

Intimata S.C.D.A. S. susține că acuzațiile aduse celor doi membri din C.A. nu s-au confirmat, iar împotriva celor două decizii ale A.S.A.S. București din 26 iulie 2007 prin care recurentul a fost revocat din funcția de membru al C.A. și numit G.G., și decizia nr. 69/2007 de numire a C.A. nu au fost contestate. Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinările depuse de intimați, precum și conform art. 304 1 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Recurentul-reclamant a solicitat anularea deciziei din 28 ianuarie 2008 prin care validează hotărârea C.A. al S.C.D.A.

S. din 11 decembrie 2007, care prevedea următoarele măsuri: reorganizarea activității, comasarea suprafețelor de teren existente, a fermelor și sectoarelor zootehnice, a tractoarelor și mașinilor agricole; aprobarea organigramei și a statului de funcții; aprobarea listei posturilor care se desființează; aprobarea posturilor care se reînființează prin reorganizare; redistribuirea personalului sau trecerea în șomaj, după caz; scoaterea la concurs la posturilor de conducere din cadrul unității. Susținerile recurentului privind încălcarea prevederilor Legii nr. 290/2002 și H.G. nr. 1460/2006 prin Hotărârea nr. 12/2007 de schimbare a structurii organizatorice a S.C.D.A. S., nu pot fi reținute, întrucât unitățile de cercetare se pot reorganiza, C.A.

fiind cel care aprobă regulamentul de organizare și funcționare și structura organizatorica a Stațiunii de Cercetare Dezvoltare Agricola S., se validează prin decizia președintelui A.S.A.S. București" conform H.G. nr. 1460/2006. Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, respectiv condițiile ce au determinat adoptarea hotărârii din 11 decembrie 2007 de C.A. al S.C.D.A. .S., situația economică și diminuarea fondului funciar deținut de stațiune, diminuat ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, fondul funciar. Cu privire la rezultatele economice ale unității la data reorganizării, intimatele au depus adresele din 8 august 2007 și din 7 august 2007 emise de Ministerului Economiei și Finanțelor, din care rezultă că S.C.D.A.

S. la data de 08 august 2007 avea datorii (obligații de plată) la bugetul de stat în sumă de 2.045.662 RON cât și accesorii aferent obligațiilor fiscale în sumă de 215.948 RON. Instanța de fond a reținut potrivit situației confirmate de O.C.P.I. Neamț prin adresa din 10 iulie 2009 că reorganizarea unității se impunea, ca o consecință a diminuării fondului de terenuri deținut urmare a retrocedărilor făcute în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar. Astfel, afirmația recurentului că motivația care stă la baza actului contestat, nu se confirmă prin probele administrate în cauză.

Recurentul deși contestă cuprinsul și fundamentarea hotărârii nr. 12/2007 nu a dovedit afirmațiile sale, iar faptul învederat că ar fi solicitat de la intimate cu adresa nr. 1277/2008 remiterea unui înscris care să conțină indicatorii financiari conform bilanțului depus, fără a solicita și face aceste probe în prezenta cauză, nu sunt de natură a schimba situația de fapt reținută de prima instanță în sensul că reorganizarea unității se impunea ca urmare a diminuării fondului funciar, iar înscrisurile depuse fac dovada, până la înscrierea în fals. Totodată legalitatea hotărârii contestate a fost analizată prin prisma dispozițiilor art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare a unității, potrivit căruia C.A.

poate hotărî în prezența a 2/3 din numărul membrilor săi iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenți dar nu mai puțin de jumătate plus unu din numărul total al membrilor, condiții îndeplinite în prezenta cauză. Eventuala incompatibilitate a membrilor Consiliului de conducere trebuie adusă la cunoștința acestui organ de conducere colectivă, iar încălcarea acestei interdicții poate atrage antrenarea răspunderii în condițiile art. 14 alin. (4) și respectiv art. 19 din Regulament, atât individuală cât și solidară, după caz, cât și revocarea din Consiliul de conducere. Astfel, chiar și în condițiile de incompatibilitate a doi membri ai C.A., interdicție invocată de recurent, C.A.

putea adopta hotărâri cu respectarea art. 17 din Regulament, iar în cauză conform procesului-verbal hotărârea a fost adoptată în unanimitatea membrilor săi prezenți la ședința din 11 decembrie 2007. Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii atacate care este legală și temeinică în raport de probele administrate și dispozițiile legale invocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul formulat de reclamantul C.D. a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva sentinței nr. 11 din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009