ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 172/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 172/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 862 din 3

august 2005 pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă, fluvială

și de contencios, administrativ și fiscal, în dosarul nr. 1274/COM/2005, s-a

admis acțiunea comercială având ca obiect obligația de a face formulată de reclamanții

M.M. și M.A., în contradictoriu cu pârâta SC Ș.N.D. SA Galați și s-a obligat

pârâta să elibereze reclamanților certificatele de acționari, conform

dispozițiilor Legii nr. 31/1990, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 de

euro/zi, calculați de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la

executarea obligației.

S-a reținut, în

considerentele deciziei că reclamanții, în calitatea lor de acționari la

societatea pârâtă, au adresat acesteia mai multe cereri pentru a li se elibera

certificatele de acționari, ultima solicitare fiind cea din 13 august 2004.

Că, în raport de prevederile

art. 97 din Legea nr. 31/1990 (r) alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990

societatea pârâtă are obligația de a elibera la cerere sau din oficiu

certificatele de acționari, cuprinzând semnătura a doi administratori ori, după

caz a administratorului unic, precum și numărul, categoria și valoarea nominală

a acțiunilor proprietate a acționarilor, poziția la care acționarul este

înscris în registrul acționarilor și, după caz, numărul de ordine al

acțiunilor.

Cu referire la daunele

cominatorii ca mijloace de constrângere pentru executarea în natură, silită, a

obligației s-a considerat că trebuiesc a fi acordate de la data stabilirii cu

caracter definitiv a obligației și până la îndeplinirea acesteia.

Apelul declarat de pârâta SC

D. SA Galați împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 50 din 23 martie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 7986/44/2005,

schimbându-se în tot sentința atacată, în sensul că s-a respins ca nefondată

acțiunea în obligația de a face și plata de daune cominatorii, formulată de

reclamanți.

Prin aceeași decizie s-a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe

și s-a respins ca fiind rămas fără obiect apelul reclamanților împotriva

încheierii de îndreptare a erorii materiale din 10 august 2005 pronunțată de

instanța de fond.

Instanța apelului a reținut

în principiu că certificatul de acționar este valid dacă este semnat și

ștampilat în condițiile legale prevăzute pentru orice alt act emis de

societate, potrivit statutului și reglementărilor proprii interne, aceasta

fiind și rațiunea pentru care în cazul unei cesiuni, dovada calității de

proprietar a cedentului se face potrivit registrului acționarilor și nu în baza

certificatului de acționar, care poate cuprinde date eronate.

În cauza dedusă judecății,

s-a constatat că înainte de sesizarea instanței de fond, pârâta a eliberat

reclamanților certificate conținând mențiunile prevăzute de art. 93 alin. (2)

și (3), semnate de unul dintre administratori, care exercită și conducerea

executivă a societății, fapt recunoscut de ambele părți.

În raport de această

situație, instanța de apel a considerat că obligația prevăzută de art. 97 era

fără obiect actual la data sesizării instanței.

Cu privire la apelul

reclamanților s-a constatat că este neîntemeiat întrucât nu se pot solicita

daune cominatorii pentru neexecutare în condițiile în care obligația a fost

executată.

La data de 14 aprilie 2006,

reclamanții apelanți au formulat cerere prin care au solicitat lămurirea

considerentelor deciziei nr. 50/ A din 23 martie 2006, cerere ce a fost

respinsă de Curtea de Apel Galați prin încheierea din 25 aprilie 2006.

În considerentele deciziei

s-a reținut că, în baza art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., invocat

ca temei de către reclamanți se pot corecta erorile cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau se pot pune de acord

dispozițiile potrivnice din dispozitiv ori, reclamanții au solicitat prin

cerere lămurirea considerentelor.

S-a considerat că motivele

reținute în considerentele deciziei sunt suficient de lămuritoare și că nu se

poate reține existența unei erori materiale care să poată fi îndreptată în

sensul art. 281 C. proc. civ., astfel că, cererea reclamanților este nefondată.

Împotriva deciziei nr. 50

din 23 martie 2006 a Curții de Apel Galați au declarat recurs reclamanții, la

data de 14 aprilie 2006, pe care l-au motivat la 12 mai 2006, așa cum rezultă

din mențiunile înscrise pe plicul de expediere prin poștă.

În motivarea recursului

împotriva deciziei, recurenții au indicat ca și motive de recurs pe cele

reglementate de art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

De asemenea, reclamanții au

formulat recurs și în contra încheierii din 25 aprilie 2006 dată în camera de

consiliu invocând prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Motivând recursul,

reclamanții aduc următoarele critici:

- Încheierea a fost dată cu

încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

Se argumentează că cererea

de lămurire și de completare a deciziei a fost întemeiată pe art. 281

1

C. proc. civ. și că s-a rezolvat fără citarea părților deși la alin. (2) al

aceluiași articol, se prevede că soluționarea cererii se face cu citarea

părților.

- Instanța apelului nu s-a

pronunțat asupra petitului privind legalitatea certificatelor de acționar emise

care reprezintă atât o cerere incidentală cât și o excepție, iar în raport de

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., se impunea ca, mai întâi să se rezolve

această excepție.

Analizând recursurile

reclamanților, Înalta Curte constată că recursul împotriva deciziei este nul,

nefiind motivat în termenul prevăzut de lege, iar recursul declarat împotriva

încheierii susmenționate este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la cererea

reclamanților prin care s-a solicitat repunerea în termenul de motivare a

recursului ca urmare a invocării de către instanță a excepției nulității

acestuia, în raport de prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se

constată că este nefondată.

Nu poate fi primită

susținerea acestora în sensul că nu aveau posibilitatea de a formula motivele

de recurs întrucât instanța nu se pronunțase asupra cererii de lămurire a

deciziei și că au așteptat și punctul de vedere cu privire la cele solicitate

prin cerere.

Prevederile ce reglementează

termenul de depunere a motivelor de recurs sunt explicite și nu lasă loc de

interpretări.

Astfel, potrivit art. 303 alin.

(1) și (2) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs

sau înăuntrul termenului de recurs (15 zile), termen ce se socotește de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul a fost făcut mai înainte.

În cauză, decizia nr. 50 din

23 martie 2006 le-a fost comunicată reclamanților la data de 5 aprilie 2006,

iar recursul a fost declarat la 14 aprilie 2006, înăuntrul termenului de 15

zile.

Motivele de recurs au fost

expediate la data de 12 mai 2006, aproximativ la o lună, cu mult peste termenul

de recurs.

În raport de această situație,

având în vedere prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează

sancțiunea în cazul nemotivării în termen a recursului, precum și faptul că nu

s-au invocat motive de ordine publică urmează ca Înalta Curte să constate nul

recursul reclamanților, declarat împotriva deciziei nr. 50 din 23 martie 2006 a

Curții de Apel Galați.

Referitor la recursul

declarat împotriva încheierii din 25 aprilie 2006, recurs timbrat legal și

formulat în termen se reține că sunt nefondate criticile invocate de recurenți.

Astfel, examinând încheierea

atacată prin prisma criticilor se constată, din cuprinsul considerentelor

deciziei, că instanța a calificat cererea reclamanților ca fiind una de

îndreptare a erorii materiale conform art. 281 C. proc. civ.

Deși reclamanții au indicat

ca temei al cererii lor prevederile art. 281

1

alin. (1) C. proc.

civ., în raport de obiectul acesteia și de argumentarea în fapt respectiv de

mențiunile referitoare la datele eronate din cuprinsul considerentelor,

instanța a procedat la încadrarea juridică corectă a cererii, nefiind ținută de

temeiul de drept indicat de părți în cuprinsul cererii.

Reținându-se prevederile art.

281 C. proc. civ., în mod corect, instanța a procedat la soluționarea cererii

fără citarea părților în condițiile în care legea îi permitea acest lucru,

uzând astfel de prevederile alin. (2) ale aceluiași articol, conform cărora,

părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesară prezența

lor pentru anumite lămuriri.

Nu poate fi primită nici

susținerea în sensul căreia cererea ar fi avut rolul de completare a hotărârii,

urmare nepronunțării asupra unei cereri incidentale pentru că nici prin

acțiunea introductivă și nici ulterior instanța nu a fost investită cu un

asemenea petit care să necesite analizarea legalității certificatelor de

acționar eliberate reclamanților.

În raport de considerentele

expuse, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva încheierii

din 25 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respingerea cererea de

repunere în termenul de motivare a recursului.

Constată nul recursul

declarat de reclamatul M.M. și reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 50 din 23

martie 2006 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Respinge recursul declarat

de recurenți împotriva încheierii din Camera de Consiliu dată la 25 aprilie

2006 de aceiași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 ianuarie 2007.