ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2215/2008

Deliberând asupra recursului de față, Prin sentința comercială nr. 2922 din 4 iunie 2006, Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea reclamantei SC S.C.G.T.D. formulată împotriva pârâtei SC I.C.I. SRL Cluj-Napoca. A fost obligată pârâta la plata sumei de 168.644,45 lei despăgubiri și 24.936,35 lei dobândă comercială calculată până la 23 aprilie 2007 și în continuare până la achitarea integrală a sumei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de subantrepriză pentru lucrări de reparații la suprafețe asfaltice. În urma emiterii facturii, reclamanta a plătit suma de 338.644,45 lei dar această factură a fost anulată. S-a emis o nouă factură pentru o sumă mai mică astfel că s-a făcut o plată nedatorată și acțiunea a fost admisă pe baza dispozițiilor art. 992 și 994 C. civ.

În apelul reclamantei, Curtea de Apel Cluj a respins excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei, a admis apelul și a schimbat, în parte sentința în sensul că a fost obligată pârâta SC I.C.I. SRL să plătească reclamantei și suma de 18.912,70 lei cheltuieli de judecată. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost respins apelul pârâtei. S-a reținut, cu privire la excepția că procura prezentată îndeplinește condițiile art. 67 și 68 C. proc. civ. Pe fond, instanța de apel a apreciat că, pentru stabilirea cuantumului obligațiilor s-a pus în discuție efectuarea unei expertize însă nu au fost contestate sumele. Cu privire la dobânzi, acestea s-au considerat datorate, în temeiul art. 43 C. com.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Se susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină respingerea excepției inadmisibilității acțiunii ca prematur introdusă. De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină admiterea apelului reclamantei și s-a dat cu aplicarea greșită a legii. O primă critică se referă la excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei. Recurenta apreciază că, în mod greșit s-au instituit drepturi direct în favoarea sucursalei Cluj a SC S.C.G.T.H. Franța deși acțiunea a fost introdusă de societatea mamă. Sunt invocate dispozițiile art. 112 și 287 C. proc. civ., art. 41 alin. (2) C. proc.

civ. Se consideră pronunțarea cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii introductive ca prematur introdusă ca fiind formală. Recurenta apreciază că ordinea de soluționare a excepțiilor era analizarea mai întâi a excepției lipsei capacității de folosință a reclamantei și apoi excepția prematurității. Cu privire la procedura de conciliere se susține că, în scrisoarea din 19 noiembrie 2001, deși se menționează o sumă de bani, nu este stabilită o dată a convocării pentru conciliere. Referitor la apelul reclamantei, recurenta arată că trebuia analizat dacă contractul de mandat al lui C.S. poate fi considerat ca „onorariu avocațial” și dacă extrasul de cont, în sumă de 18.912,70 lei face dovada unor cheltuieli efectuate de reclamantă.

Doar de la data de 11 aprilie 2007 putea fi considerat C.S. reprezentantul SC S., sucursala Cluj, or, plata făcută la 14 martie 2007 nu poate fi considerată în executarea contractului notarial de reprezentare. Pe fondul cauzei, recurenta critică soluția susținând că instanța de apel nu a analizat care este cuantumul cert al sumelor plătite nedatorat. Și acordarea dobânzii comerciale la o sumă al cărei cuantum a fost contestat este considerată nelegală. Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente: Referitor la excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei se constată că aceasta este nefondată față de împuternicirea dată de societatea S.C.G.T.D.H., prin procura autentică nr. 828 din 26 ianuarie 2007 pentru a fi reprezentată de Sucursala Cluj-Napoca.

În același sens este și procura autentică din 28 mai 2008. În aceste condiții nu au fost încălcate dispozițiile art. 112, 287 și 41 alin. (2) C. proc. civ., cum pretinde recurenta. Instanța de apel s-a pronunțat cu privire la ambele excepții, atât cea a lipsei capacității de folosință cât și cea a inadmisibilității acțiunii pentru neefectuarea procedurii de conciliere. S-a apreciat corect că a fost realizată procedura de conciliere având în vedere notificările din 13 iunie și 14 iunie 2006, în urma cărora, datorită întrevederii dintre conducerile celor două societăți pârâta a și restituit o parte din suma apreciată ca nedatorată. Întrucât nu s-a dovedit vătămarea și nulitatea procedurii de conciliere rezultă că au fost respectate dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ. Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., respectiv la plata „onorariului” de 18.912,7 lei, se constată că suma a fost dovedită cu extrasul de cont, indiferent de datele de plată și de diferențele care ar genera îndoieli cu privire la reprezentarea lui C.S. Nici criticile referitoare la aplicarea normelor privind plata nedatorată nu se dovedesc a fi întemeiate, recurenta făcând mai mult o critică de netemeinicie pe cuantumul sumelor plătite nedatorat. Pentru aceleași considerente nu se pot primi ca întemeiate nici criticile referitoare la acordarea dobânzii comerciale față de contestarea cuantumului sumei considerate nedatorate. Având în vedere aceste considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I.C.I. SRL Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 172 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2008.