ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3970/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3970/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Neamț, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâtele S.C.D.A.

Secuieni și A.Ș.A.S. G.I.S. București, solicitând anularea Hotărârii

Consiliului de Administrație nr. 12/2007 prin care a fost modificată structura

organizatorică și statul de funcții pe anul 2008 și Decizia nr. 5 din 28

ianuarie 2008 a A.Ș.A.S. București.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că din componența Consiliului de administrație fac parte șapte membri

dintre care doi sunt incompatibili, apreciind astfel că prin votul lor cei doi

au urmărit interesele lor personale.

Prin întâmpinările formulate în

cauză, pârâtele au invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei A.Ș.A.S. G.I.S. București, excepții care

a fost respinse de instanță prin încheierea de ședință de la termenul din 2

decembrie 2008

Prin sentința civilă nr. 560/ COM din

10 septembrie 2008, Tribunalul Neamț a declinat soluționarea cauzei în favoarea

Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

primei instanțe

Prin

sentința nr. 11 din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile

lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, iar pe fond a respins acțiunea

formulată de reclamant, ca nefondată.

În privința excepțiilor,

a reținut următoarele:

S.C.D.A. Secuieni este o instituție

publică, cu personalitate juridică, având ca obiect de activitate cercetare

științifică și dezvoltare agricolă, servicii de interes public.

a

stfel, poate avea calitate procesuală

activă în anularea unui act emis de această entitate orice persoană vătămată

într-un drept sau interes, interesul putând fi atât privat cât și public, iar

în accepțiunea Legii nr. 554/2004 atât vătămarea cât și interesul capătă alte

valențe decât în dreptul comun.

În cauză, vătămarea invocată de

către reclamant are la bază nerespectarea dispozițiilor regulamentului de

organizare, motivele ce vizează incompatibilitatea unor membri ai consiliului

de administrație ținând de ordinea publică, iar împrejurarea că urmare a

hotărârii consiliului de administrație s-a desființat ferma al cărui șef era

reclamantul îi conferă acestuia calitate procesuală activă.

Cât privește

interesul reclamantului, acesta este legitim, actual, personal. Faptul că

reclamantul nu mai este salariatul autorității pârâte și că nu a participat la

concurs pentru ocuparea funcțiilor vacante, nu conduce la concluzia că acesta

nu are interes în a solicita anularea hotărârii consiliului de administrație

care a stat la baza desființării fermei unde acesta își desfășura activitatea.

Mai mult, decizia nr. 19 din 25 februarie 2008, prin care a fost concediat

reclamantul, face obiectul judecății dosarului nr. 602/103/2008 aflat pe rolul

Tribunalului Neamț, a cărui soluționare a apreciat instanța că depinde de

soluționarea cauzei de față.

În privința

fondului cauzei, a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 12/2007,

Consiliul de Administrație al pârâtei S.C.D.A. Secuieni, întrunit în ședință

ordinară, având în vedere situația economică și diminuarea continuă a fondului

funciar de la suprafața de 1442 ha la 690 ha., necesitatea reorganizării fermelor și sectoarelor, discutate și aprobate în ședința Consiliului de

Administrație din 4 septembrie 2007, văzând și propunerile făcute de comitetul

director cu aprobarea sindicatului liber din unitate, a dispus aprobarea organigramei,

a listei posturilor care se desființează, organizarea unui concurs pentru

ocuparea posturilor de șef de ferme, iar prin Decizia nr. 5/2008, pârâta A.Ș.A.S.

G.I.S. București a validat respectiva hotărâre.

Instanța a considerat

că legalitatea hotărârii atacate se analizează prin prisma dispozițiilor art. 17

din regulament, potrivit căruia consiliul de administrație poate hotărî în

prezența a 2/3 din numărul membrilor săi, condiție ce a fost îndeplinită, iar

hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenți, dar nu mai puțin

de jumătate plus unu din numărul total al membrilor, condiții de asemenea

îndeplinite.

Din procesul verbal al ședinței din

11 decembrie 2007, rezultă că hotărârea a fost adoptată cu unanimitate de

voturi, de la ședință lipsind un membru al Consiliului de Administrație,

respectiv reprezentantul M.A.D.P.R. care, prin adresa nr. 5710 din 6 decembrie 2007,

a comunicat acordul și votul său pentru hotărârea propusă.

În ceea ce privește critica adusă Hotărârii

nr. 12/2007, care vizează incompatibilitatea în care se aflau doi dintre

membrii Consiliului de Administrație, instanța de fond a apreciat că acest

motiv nu poate fi reținut ca fiind o cauză de nulitate a hotărârii contestate.

Consiliul de Administrație al S.C.D.A.

Secuieni a fost numit prin decizia nr. 69 din 27 aprilie 2007 pentru un mandat

de 4 ani, iar prin decizia nr. 172 din 26 iulie 2007 a A.Ș.A.S. București, reclamantul

din această cauză a fost revocat din funcția de membru al Consiliului de

Administrație,însă se reține că aceste decizii nu au fost contestate,

producându-și pe deplin efectele.

s

tarea de incompatibilitate a celor

doi membri din consiliul de administrație a fost reținută de prima instanță,

însă nu atrage nulitatea hotărârii pentru că aceasta se apreciază în funcție de

hotărârile adoptate, or, prin hotărârea atacată au fost aprobate organigrama,

statul de funcții, desființarea unor posturi, decizii care nu relevă un interes

personal al celor doi membri în a-și exprima votul pozitiv.

Judecătorul fondului a reținut că fundamentarea

Hotărârii atacate, nr. 12/2008, validată prin Decizia nr. 5/2008, în special argumentul

că reorganizarea unității se impunea ca urmare a diminuării fondului funciar de

la 1442 ha la 690 ha, ca o necesitate obiectivă, este întemeiată.

De altfel, instanța nu poate lipsi

de efecte voturile date în Consiliul de Administrație, care este un organ

colegial de gestiune, o altă interpretare ducând la încălcarea principiului

libertății exprimării voinței membrilor acestuia.

Prin decizia nr. 5504 din 2

decembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefundat,

recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva sentinței menționate.

În considerentele deciziei, instanța

de control judiciar a reținut următoarele:

Recurentul a

solicitat anularea Deciziei nr. 5 din 28 ianuarie 2008 prin care se validează

Hotărârea Consiliului de Administrație al S.C.D.A.S. nr.

12 din 11 decembrie 2007,

care prevedea

următoarele măsuri: reorganizarea activității, comasarea suprafețelor de teren

existente, a fermelor și sectoarelor zootehnice, a tractoarelor și mașinilor

agricole; aprobarea organigramei și a statului de funcții; aprobarea listei

posturilor care se desființează; aprobarea posturilor care se reînființează prin

reorganizare; redistribuirea personalului sau trecerea în șomaj, după caz;

scoaterea la concurs la posturilor de conducere din cadrul unității.

p

rin

Hotărârea nr. 12/2007 de schimbare a structurii organizatorice a S.C.D.A.

Secuieni, nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 290/2002 și H.G. nr. 1460/2006,

având în vedere că unitățile de cercetare se pot reorganiza, consiliul de administrație

fiind cel care aprobă

regulamentul de

organizare si funcționare si structura organizatorica a stațiunii de cercetare și

dezvoltare agricola, ulterior

validată

prin decizia președintelui

A.Ș.A.S. București

conform H.G. nr. 1460/2006, anexa 4 pct. 5.

Astfel, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, în

sensul că adoptarea Hotărârii nr. 12/2007 a Consiliului de Administrație al

S.C.D.A. Secuieni

, a fost determinată de situația economică și de diminuarea

fondului funciar deținut de stațiune, care a avut loc ca urmare a

reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991.

În ceea privește rezultatele economice ale unității la data

reorganizării, intimatele au depus la dosar adresele nr. 45526 din 8 august

2007 și nr. 44424 din 7 august 2007 emise de Ministerului Economiei și

Finanțelor, din care rezultă că

S.C.D.A. Secuieni

la

data de 08 august 2007 avea datorii (obligații de plată) la

bugetul de stat în sumă de 2.045.662 lei și

accesorii aferente obligațiilor fiscale în sumă

de 215.948 lei.

Instanța de

fond a reținut corect, potrivit situației confirmate de O.C.P.I. Neamț prin

adresa nr. 1-2404 din 10 iulie 2009, că reorganizarea unității se impunea ca o

consecință a diminuării fondului de terenuri deținut ca urmare a retrocedărilor

făcute în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.

De asemenea,

instanța de recurs a apreciat că nu au fost întemeiate criticile privind

cuprinsul și fundamentarea Hotărârii nr. 12/2007, iar împrejurarea învederată

de recurent, în sensul că a solicitat de la intimate, cu adresa nr. 1277/2008, remiterea

unui înscris care să conțină indicatorii financiari conform bilanțului depus,

nu a fost probată, astfel că nu poate fi schimbată situația de fapt reținută de

prima instanță în sensul că reorganizarea unității se impunea ca urmare a

diminuării fondului funciar, înscrisurile depuse făcând dovada până la

înscrierea în fals.

Totodată,

legalitatea hotărârii contestate a fost analizată prin prisma dispozițiilor art.

17 din Regulamentul de organizare și funcționare a unității, potrivit cărora Consiliul

de Administrație poate hotărî în prezența a 2/3 din numărul membrilor săi iar

hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenți, dar nu mai puțin

de jumătate plus unu din numărul total al membrilor, condiții îndeplinite în

cauză.

Eventuala

incompatibilitate a membrilor consiliului de administrație trebuie adusă la

cunoștința acestui organ de conducere colectivă, iar încălcarea interdicției

poate atrage antrenarea răspunderii în condițiile art. 14 alin. (4) și

respectiv art. 19 din Regulament, atât individuală cât și solidară, după caz,

și revocarea din consiliul de administrație.

Însă, chiar

și în condițiile de incompatibilitate a doi membri, interdicție invocată de

recurent, consiliul de administrație putea adopta hotărâri cu respectarea art. 17

din Regulament, iar în cauză, conform procesului - verbal, hotărârea a fost

adoptată în unanimitatea membrilor prezenți la ședința din 11 decembrie 2007.

atac a revizuirii.

Împotriva acestei decizii,

recurentul C.D. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322

pct. 5, în care a invocat, drept înscris nou în sensul textului de lege

menționat, adresa nr. 210 din 3 februarie 2010, emisă de S.C.D.A. Secuieni –

Neamț.

În motivarea cererii, revizuentul a

arătat că din înscrisul doveditor pe care se fondează calea de atac pe care a

exercitat-o rezultă că, în anul 2007 - 2008, după reorganizare, Stațiunea a

administrat o suprafață totală de 1582,52 ha, din care 585,92 ha, domeniu public și 996,60 ha, domeniu privat, date care contrazic argumentul reținut în fundamentarea

măsurii de reorganizare a unității, potrivit căruia fondul funciar s-ar fi

diminuat de la 1442 ha la 690 ha.

Revizuentul a precizat că înscrisul

respectiv, pe care l-a obținut în baza sentinței nr. 355/ CA din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Neamț, demonstrează că suprafața administrată de S.C.D.A. Secuieni după

reorganizare nu este mai mică decât cea administrată anterior și că

desființarea subunităților de producție a fost contrară intereselor economice

ale stațiunii, care este organizată ca instituție publică.

5.1. S.C.D.A. Secuieni – Neamț a

depus la dosar o întâmpinare prin care a invocat următoarele:

Inadmisibilitatea cererii de

revizuire.

În motivarea acestei apărări,

intimata a arătat că înscrisul pe care se întemeiază revizuirea nu întrunește

condițiile expres prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

pentru că nu poate avea o forță probantă mai mare decât o adresă oficială emisă

de O.C.P.I. Neamț, după cum nu poate contraveni Legii nr. 45/2009, care în

anexa nr. 3 pct. 3 precizează că S.C.D.A. Secuieni are în administrare

suprafața de 694,2965 ha.

Intimata a subliniat totodată, că

diminuarea suprafeței de teren administrate nu a fost singurul motiv care a

condus la reorganizare, astfel că soluția nu ar putea fi schimbată numai pe

acest temei.

Excepția tardivității cererii de

revizuire.

În motivarea excepției de

tardivitate, intimata a arătat că, potrivit propriilor lui susțineri,

revizuentul a intrat în posesia înscrisului la data de 3 februarie 2010, astfel

că revizuirea a fost formulată după împlinirea termenului de o lună din ziua

descoperirii înscrisului nou invocat, prevăzut în art. 324 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ.

Respingerea cererii de revizuire ca

nefondată.

Cu privire la fondul susținerilor

revizuentului, intimata a arătat că acesta a apreciat în mod greșit că

soluționarea pricinii a avut ca unic temei argumentul potrivit căruia

reorganizarea stațiunii ar fi fost impusă doar de diminuarea fondului funciar,

în realitate fiind recunoscute efectele juridice ale voinței exprimate în

Consiliul de administrație, organ colegial de gestiune al stațiunii.

Asupra excepției tardivității

cererii de revizuire, Curtea s-a pronunțat, motivat, în ședința publică de la

24 septembrie 2010, soluția fiind conswemnată în încheierea de dezbateri de la

acea dată.

5.2. A.Ș.A.S. G.I.S. București a

depus și ea la dosar întâmpinare, solicitând:

Respingerea cererii de revizuire, ca

inadmisibilă, cu motivarea că o hotărâre prin care instanța de control judiciar

a respins recursul, ca nefundat, nu îndeplinește condiția evocării fondului, impusă

de prevederile art. 322 C. proc. civ.

Respingerea cererii de revizuire, ca

nefondată, întrucât S.C.D.A. Secuieni avea în administrare numai 669 ha teren, mai puțin chiar decât s-a prevăzut în anexa 3 a Legii nr. 45/2009, unde figurează cu 694,2965 ha.

Cu referire la înscrisul considerat nou

în revizuire, intimata a arătat că la pct. 4 din adresa respectivă se

menționează că în perioada 2007 – 2008, stațiunea a administrat 585,92 ha teren din domeniul public și a exploatat, în regim de arendăm 996,6 ha, proprietatea unor

persoane fizice, iar nu a statului.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra revizuirii.

relevante.

Examinând cauza prin prisma prevederilor

art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte

reține următoarele:

Admisibilitatea revizuirii

În temeiul art. 322 pct. 5 teza I C.

proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o

instanță de recurs, atunci când evocă fondul, dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Prima condiție impusă de textul

legal menționat privește, așadar, hotărârea supusă revizuirii care, în situația

în care este pronunțată de o instanță de recurs, trebuie să evoce fondul.

Decizia nr. 5504 din 2 decembrie

2009 îndeplinește această cerință, pentru că, deși a respins recursul ca

nefondat, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o proprie apreciere

asupra situației de fapt și a prevederilor legale incidente pricinii.

Cât privește înscrisul nou invocat în

revizuire, acesta trebuie să aibă forță probantă prin el însuși, să fie

descoperit după darea hotărârii, să fi existat la data hotărârii revizuirii, să

fie determinant și să nu fi putut fi înfățișat în proces pentru că a fost

reținut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voința

părții.

Adresa nr. 210 din 3 februarie 2010 întrunește

toate aceste cerințe, întrucât a fost obținută de la partea potrivnică în

temeiul unei hotărâri judecătorești și se referă la o serie de indicatori

contabili și la suprafețele de teren aflate în administrarea stațiunii, date

prin care revizuentul tinde să demonstreze că, în pofida concluziilor

instanțelor de fond și de recurs, reorganizarea unității nu a corespuns unei

nevoi economice reale, fiind contrară interesului public pe care instituția

publică era chemată să îl îndeplinească.

Faptul că documentul poartă o dată

ulterioară pronunțării deciziei atacate nu îl exclude din câmpul de aplicare al

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru că se referă la o situație preexistentă,

corespunzătoare anilor 2007 – 2008.

Temeinicia revizuirii.

Împrejurarea de fapt ce se impune a

fi lămurită vizează măsura diminuării fondului funciar aflat în administrarea

stațiunii intimate, pentru că reorganizarea s-ar justifica numai în măsura în

care suprafețele de teren administrate au scăzut în mod real și considerabil.

Din probele avute în vedere de

instanțele de fond și de recurs a rezultat că adaptarea Hotărârii nr. 12/2007 a Consiliului de Administrație al S.C.D.A. Secuieni a fost determinată de situația economică și

de diminuarea fondului funciar administrat de stațiune, urmare a reconstituirii

dreptului de proprietate privată în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.

Înscrisul invocat ca fiind nou nu

poate conduce la o soluție diametral opusă celei atacate, pentru că, deși

suprafețele consemnate nu corespund întocmai, ilustrează diminuarea reală a

fondului funciar în anul agricol 2007/2008 comparativ cu anul anterior.

Astfel, dacă, potrivit adresei nr. 210

din 3 februarie 2010, în anul agricol 2006/2007 stațiunea a administrat 603,40 ha teren din domeniul public și 470,45 ha teren disponibilizat din domeniul public prin H.C.J.

nr. 4910 din 29 octombrie 2006, la care se adaugă 916,69 ha ce au format obiectul unor contracte de arendă cu diverși proprietari, în total 1987,54 ha teren lucrat de societate, în anul agricol 2007/2008, suprafața totală a fost de 1582,52 ha, din care 996,6 ha în arendă și numai 585,92 ha teren administrat din domeniu public.

De altfel, o valoare apropiată (1.415,68 ha) a fost consemnată, pentru anul agricol 2007/2008, și în adresa nr. 1011 din 5 martie 2009 a D.A.D.R. Neamț, aflată la dosarului de recurs.

Revizuirea este o cale de atac

extraordinară, de retractare, prin intermediul căreia pot fi remediate unele

erori în stabilirea situației de fapt, cu respectarea strictă a cazurilor și

condițiilor prevăzute de art. 322 C. proc. civ., dar nu permite reevaluarea

ansamblului probator administrat în etapele procesuale anterioare, deoarece în

acest fel ar fi nesocotită puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate.

Nici evoluția profitului perioada

2007 – 2008 nu poate duce prin ea însăși o soluție contrară celei pronunțate

prin decizia atacată, pentru că acest parametru poate fi influențat de mai

mulți factori de ordin economic și managerial, nefiind suficient pentru a

fundamenta concluzia unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere în luarea

măsurii de reorganizare a stațiunii.

Dimpotrivă, scăderea drastică a

profitului în 2007 ar putea justifica hotărârea de reorganizare adoptată la

sfârșitul anului 2007 (11 decembrie 2007).

adoptate în revizuire.

Având în vedere toate considerentele

expuse și ținând seama de prevederile art. 326 și 328 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de C.D. împotriva deciziei nr. 5504 din 2 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 septembrie 2010.