ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4557/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a măsurii privind refuzul ministerului de a-i atribui în mod direct spre gestionare fondul de vânătoare G., până la soluționarea pe fond a cauzei, în sensul că acest fond de vânătoare să nu fie atribuit altei societăți de vânătoare. Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Cât privește cazul bine justificat, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a arătat care sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept care pot crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat, nefiind suficient că actul administrativ a fost contestat în instanță, iar referitor la paguba iminentă nici aceasta nu este îndeplinită, practic nefiind nici motivată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica vreunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Criticile formulate de recurentă se referă, în esență, la faptul că în mod eronat prima instanță nu a reținut că sunt îndeplinite condițiile suspendării unui act administrativ, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat există deoarece pârâta nu aplică același tratament legal pentru toate societățile înscrise pentru atribuirea directă a fondului de vânătoare G., în ceea ce o privește fiind chiar discriminată în raport cu alte societăți de vânătoare. Referitor la condiția pagubei iminente, recurenta-reclamantă precizează că și aceasta este îndeplinită, prin trecerea fondului G. pe lista societăților scoase la licitație fiind prejudiciați întrucât membrii vânători sunt lipsiți de drepturile lor legale, scopul asocierii și practicării sportului neputând fi realizat. Practic înscrierea din nou la atribuirea directă a fondurilor de vânătoare nu se mai poate face decât după trecerea multor ani, ceea ce înseamnă că sunt grav păgubiți.

Se solicită admiterea recursului și modificarea încheierii în sensul suspendării scoaterii la licitație a fondului de vânătoare G. până la soluționarea cauzei pe fond. Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce urmează: Din interpretarea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ rezultă că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”. Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ și presupune dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, de natură a argumenta existența unui „caz bine justificat” și a „iminenței producerii unei pagube”.

Invocarea unor simple argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată nu conduc de plano la concluzia că sunt întrunite cele două condiții. Argumentele invocate de către recurenta-reclamantă, precum faptul că nu a beneficiat de tratament egal și legal ca și societățile înscrise pentru atribuirea directă sau prejudicierea membrilor vânători în drepturile lor legale pentru că nu se mai pot asocia și practica vânătoarea, sunt departe de a fi o motivare convingătoare pentru reținerea ca fiind îndeplinite cele două condiții, așa încât în mod corect instanța de fond a respins cererea de suspendare. În plus, este evident că recurenta-reclamantă nu a adus niciun fel de dovezi, nici chiar în sprijinul motivelor arătate.

Cum deci, din împrejurările cauzei, nu rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului și nici paguba iminentă nu este dovedită, soluția instanței de fond este legală și temeinică, considerent pentru care recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău împotriva încheierii din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2011.