ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4557/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în ședința publică

din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a măsurii privind refuzul

ministerului de a-i atribui în mod direct spre gestionare fondul de vânătoare G.,

până la soluționarea pe fond a cauzei, în sensul că acest fond de vânătoare să nu

fie atribuit altei societăți de vânătoare.

Pentru a pronunța această

încheiere, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii

cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Cât privește cazul bine

justificat, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a arătat care sunt împrejurările

legate de starea de fapt și de drept care pot crea o îndoială serioasă asupra legalității

actului administrativ contestat, nefiind suficient că actul administrativ a fost

contestat în instanță, iar referitor la paguba iminentă nici aceasta nu este îndeplinită,

practic nefiind nici motivată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica vreunul dintre motivele

de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Criticile formulate de

recurentă se referă, în esență, la faptul că în mod eronat prima instanță nu a reținut

că sunt îndeplinite condițiile suspendării unui act administrativ, prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cazul bine justificat

și prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat

există deoarece pârâta nu aplică același tratament legal pentru toate societățile

înscrise pentru atribuirea directă a fondului de vânătoare G., în ceea ce o privește

fiind chiar discriminată în raport cu alte societăți de vânătoare.

Referitor la condiția

pagubei iminente, recurenta-reclamantă precizează că și aceasta este îndeplinită,

prin trecerea fondului G. pe lista societăților scoase la licitație fiind prejudiciați

întrucât membrii vânători sunt lipsiți de drepturile lor legale, scopul asocierii

și practicării sportului neputând fi realizat.

Practic înscrierea din

nou la atribuirea directă a fondurilor de vânătoare nu se mai poate face decât după

trecerea multor ani, ceea ce înseamnă că sunt grav păgubiți.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea încheierii în sensul suspendării scoaterii la licitație

a fondului de vânătoare G. până la soluționarea cauzei pe fond.

Recursul este neîntemeiat

și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce urmează:

Din interpretarea

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ rezultă

că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune „în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”.

Cele două condiții, prin

tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării

executării actului administrativ și presupune dovedirea efectivă a unor împrejurări

conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, de natură a argumenta existența

unui „caz bine justificat” și a „iminenței producerii unei pagube”.

Invocarea unor simple

argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ

a cărui executare se solicită a fi suspendată nu conduc de plano la concluzia că

sunt întrunite cele două condiții.

Argumentele invocate de

către recurenta-reclamantă, precum faptul că nu a beneficiat de tratament egal și

legal ca și societățile înscrise pentru atribuirea directă sau prejudicierea membrilor

vânători în drepturile lor legale pentru că nu se mai pot asocia și practica vânătoarea,

sunt departe de a fi o motivare convingătoare pentru reținerea ca fiind îndeplinite

cele două condiții, așa încât în mod corect instanța de fond a respins cererea de

suspendare.

În plus, este evident

că recurenta-reclamantă nu a adus niciun fel de dovezi, nici chiar în sprijinul

motivelor arătate.

Cum deci, din împrejurările

cauzei, nu rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate

a actului și nici paguba iminentă nu este dovedită, soluția instanței de fond este

legală și temeinică, considerent pentru care recursul se privește ca nefondat și,

în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău împotriva încheierii din 16

iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2011.