ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4820/2011

Asupra recursurilor de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a data de 08 martie 2011, reclamanta ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A VÂNĂTORILOR ȘI PESCARILOR SPORTIVI CLUJ a chemat în judecată pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PESCUIT ȘI ACVACULTURA solicitând, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea atribuirii autorizației de pescuit recreativ sportiv pentru zona Someș (Dej - limita cu județul Sălaj 32 km) în favoarea A.V.P.S. Someș Dej, până la soluționarea plângerii înregistrate la Curtea de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, cu nr. 2098/2/2011.

În motivarea cererii a arătat că, în vederea obținerii autorizației de pescuit recreativ pentru zona Someș, a depus documentația prevăzută de Ordinul M.A.D.R. nr. 15 din 28 ianuarie 2011 obținând un punctaj maxim de 100 de puncte, dar comisia de evaluare a considerat îndeplinite condițiile de autorizare în favoarea A.V.P.S. Someș Dej care a obținut 54 de puncte. În drept au fost invocate dispozițiile art. 581 C. proc. civ. La termenul de judecată din 22 martie 2011, reclamanta și-a precizat cererea în sensul că se judecă în contradictoriu și cu A.V.P.S. Someș Dej, solicitând suspendarea efectelor deciziei comisiei de evaluare din cadrul M.A.D.R. - A.N.P.A., prin care s-a dispus atribuirea autorizației de pescuit recreativ/sportiv în zona Someș (Dej - limita cu județul Sălaj 32 km) în favoarea A.V.P.S.

Someș Dej și suspendarea autorizației de pescuit recreativ sportiv nr. 308/2011, până la soluționarea dosarului nr. 2098/2/2011 al acestei instanțe. În motivarea cererii întemeiate în drept pe dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004, reclamanta a arătat că a obținut 100 de puncte în urma evaluării, dar autorizația a fost eliberată în favoarea A.V.P.S. Someș Dej care a obținut doar 54 de puncte. Pârâta A.N.P.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 581 C. proc. civ., iar pârâta A.V.P.S. Someș Dej a solicitat prin întâmpinare respingerea cererii ca neîntemeiată. Față de modificarea temeiului de drept al cererii, Curtea a constatat că a rămas fără obiect excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, suspendarea executării fiind solicitată prin cererea precizatoare în baza art. 14 din Legea 554/2004.

Prin sentința nr. 3667 din 24 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată, reținând că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 și anume existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube. S-a constatat că susținerile invocate sub aspectul cazului bine justificat se referă la nelegala atribuire a autorizației către pârâtă, în raport cu punctajul calculat conform Ordinului M.A.D.R. nr. 15/2011, reclamanta contestând criteriile avute în vedere de A.N.P.A. la atribuirea autorizației. Or, a apreciat instanța, acest aspect poate fi analizat în cadrul acțiunii având ca obiect anularea actelor administrative ce formează obiectul dosarului nr. 2098/2/2011, instanța care soluționează cererea de suspendare având a se pronunța doar asupra aparenței de legalitate a acestuia.

Cât privește paguba iminentă, Curtea a constatat că deși pentru zona Someș (Dej - limita cu jud. Sălaj - 32 km) reclamanta nu a obținut autorizație de pescuit recreativ, acesteia i-au fost atribuite asemenea autorizații pentru alte șase zone, astfel încât pericolul de a-și pierde membrii nu poate fi reținut, având în vedere că persoanele care s-au înscris în asociația reclamantă nu au dobândit calitatea de membri exclusiv în scopul practicării pescuitului recreativ sportiv în zona pentru care nu i s-a atribuit reclamantei autorizația solicitată. A reținut instanța că reclamanta are posibilitatea de a emite în continuare permise de pescuit recreativ sportiv pentru celelalte zone pentru care deține autorizație și că nu a făcut dovada că neacordarea autorizației pentru zona sus menționată o afectează din punct de vedere material în așa măsură încât să fie vorba despre o paguba iminentă astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea 554/2004.

Cât privește prejudiciul moral invocat în susținerea cererii de suspendare a executării, Curtea a apreciat că nu a fost probată producerea unui astfel de prejudiciu, deși sub acest aspect sarcina probei îi revenea reclamantei conform art. 1169 C. civ.. 2. Recursul exercitat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a reținut, în combaterea motivelor privind existența cazului bine justificat că, în cursul procesului privind suspendarea actului administrativ instanța nu se poate pronunța cu privire la legalitatea acestuia, ci doar asupra aparenței de nelegalitate, în caz contrar echivalând cu prejudecarea fondului, având în vedere că prin luarea în considerare a motivelor de nelegalitate pe care partea le-a invocat, instanța avea posibilitatea de a verifica aparența de nelegalitate. A susținut recurenta că, în practică, s-a statuat că existența cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi reținut dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

A invocat în acest sens practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv decizia nr. 3015/2009. Recurenta a criticat sentința și sub aspectul justificării inexistenței pagubei iminente arătând că scopul instituit de către legiuitor pentru suspendarea executării actului administrativ este acela de a nu produce reclamantului o pagubă materială iminentă care i s-ar cauza ca urmare a nesuspendării executării actului administrativ, generată de faptul ca până la soluționarea irevocabilă a acțiunii principale, această pagubă materială ar putea fi, în unele cazuri deosebit de consistentă.

A mai arătat recurenta că este evident că vătămarea pe care ar suferi-o în situația în care nu s-ar proceda la suspendarea actelor administrative emise, ar fi ireparabilă, unul dintre acesta fiind pierderea membrilor asociației, pierderea posibilității de a coopta alți membri, întrucât prin lipsa acestei autorizații ar fi în imposibilitate de a emite permise de pescuit recreativ sportiv pentru zona în litigiu. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Prima instanță a avut obligația a analiza dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Referindu-se la noțiunile susmenționate, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 definește „paguba iminentă'' ca fiind - „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" [lit. ș)] iar „cazuri bine justificate" - „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" [lit. t)]. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ în care sunt reglementate, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat" și a „iminenței producerii pagubei". Or, aprecierea recurentei reclamante, potrivit căreia criticile aduse actelor contestate constituie caz bine justificat, este greșită, întrucât acestea nu pot, prin ele însele, fără alte dovezi, să probeze existența condiției prevăzute de lege.

Motivele de nelegalitate a actelor contestate, invocate de recurenta-reclamantă, nu creează pentru actele administrativ-fiscale a căror executare se cere a fi suspendată o îndoială serioasă în privința legalității, în sensul definiției date de legiuitor acestei noțiuni în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar recurenta reclamantă nu a prezentat alte indicii aparente, care să răstoarne prezumția de legalitate a actelor contestate, fără ca prin aceasta să antameze sau anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității acestora. În cauză, prin sentința nr. 3667 din 24 mai 2011 Curtea de Apel București a reținut că reclamanta a făcut trimitere la motivele de nelegalitate invocate în plângerea prealabilă care se referă la nerespectarea Ordinului M.A.D.R.

nr. 15/2011, ignorarea condițiilor impuse de lege, îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor pentru atribuirea autorizației de pescuit recreativ sportive, neîndeplinirea de către pârâtă A.V.P.S. Someș Dej a acestor condiții. Or, toate aceste motive pun în discuție legalitatea actelor administrative contestate, neputând constitui obiect al analizei instanței investită cu o cerere de suspendare a executării actelor administrative.

Și în ceea ce privește paguba iminentă Înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a considerat neîndeplinită și această condiție, întrucât reclamanta are posibilitatea de a emite în continuare permise de pescuit recreativ sportiv pentru celelalte zone pentru care deține autorizație și că nu a făcut dovada că, neacordarea autorizației pentru zona sus menționată o afectează din punct de vedere material în așa măsură încât să fie vorba despre o paguba iminentă astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea 554/2004. Or, suspendarea actelor administrative reprezintă, așa cum am arătat, o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate, care determină principiul executării lor din oficiu, iar a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce, într-un stat de drept, este de neconceput.

Față de cele arătate, cum din actele și lucrările dosarului nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă a cărei prevenire se urmărește prin suspendarea executării actelor administrative contestate, Înalta Curte apreciază că sentința recurată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. In consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Cluj împotriva sentinței nr. 3667 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.