ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5503/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A.J.V. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.N.P.A., A. „P.P.”, să se dispună

anularea autorizației de pescuit recreativ - sportiv emisă de pârâtul A.N.P.A.

pentru A. „P.P.” și a Acordului anexă de la autorizația de valorificare a

resurselor acvatice vii din apele domeniului public situate pe raza județului

Suceava.

Ulterior, reclamanta

a precizat acțiunea, în sensul că solicită anularea autorizațiilor nr. a/7

martie 2011, nr. b/7 martie 2011, nr. c/7 martie 2011, nr. d/7 martie 2011, nr.

e/7 martie 2011, nr. f/7 martie 2011, nr. g/7 martie 2011 și parțial - în

privința autorizațiilor nr. h - i/2011 - a acordului din 7 martie 2011 pentru

zonele de pescuit menționate în fiecare dintre aceste autorizații.

Prin Sentința nr. 113

din 21 martie 2012 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, având ca obiect

„anulare act administrativ”, formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Suceava, în

contradictoriu cu pârâții A.N.P.A. și A. „P.P.” Iași și a dispus următoarele:

- anularea

autorizațiilor nr. a/7 martie 2011, nr. b/7 martie 2011, nr. c/7 martie 2011,

nr. d/7 martie 2011, nr. e/7 martie 2011, nr. f/7 martie 2011, nr. g/7 martie

2011 emise de prim pârâtă.

- anularea în parte

(respectiv doar în ceea ce privește autorizațiile enumerate mai sus) a

acordului din 7 martie 2011 încheiat între prim pârâtă și secund pârâtă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta A. „P.P.” Iași, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că

aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula recursul ca netimbrat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată

că, deși recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară

de timbru în valoare de 2 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON,

conform dovezilor anexate la dosar, recurenta nu și-a îndeplinit această

obligație legală.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr.

146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru

exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și

prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

În aceste sens sunt

și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

„La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform

legii”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. și

ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de pârâta A. „P.P.” Iași împotriva Sentinței nr. 113 din 21 martie

2012 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 mai 2013.

Procesat de GGC - AS