ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5471/2011

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 139/44/2011 din data de 16 februarie 2011, reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Galați a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale suspendarea aplicării art. B/6, art. B/12 și art. B/15 ale procedurii de emitere și eliberare a permisului de pescuit recreativ/sportiv și a Autorizației de pescuit recreativ/sportiv - anexa nr. 1 la Decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2011 emisă de Președintele ANPA, în baza Ordinului nr. 2272 din 5 octombrie 2010 și Ordinului nr. 15 din 28 ianuarie 2011 ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale până la soluționarea acțiunii în anularea acestor acte normative. În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că aplicarea celor trei articole este de natură a o prejudicia prin aceea că Asociația este obligată să suporte costurile anuale legate de paza, protecția, conservarea, regenerarea și exploatarea resursei acvatice vii concesionate în valoare de cca. 400.000 RON. S-a mai arătat că alte pierderi derivă din investițiile deja efectuate pentru populari, dotări materiale etc., cât și din imposibilitatea desfășurării activității de către cei peste 9000 de membri pescari ai asociației. Apreciind că sunt întrunite în speță condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat încuviințarea cererii de suspendare.

Apărările formulate de pârât Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, învederând faptul că nu s-a efectuat în cauză procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. În acest sens, pârâtul a învederat că a fost sesizat cu plângerea prealabilă a reclamantei în data de 18 februarie 2011, adică după înregistrarea la instanță a cererii de suspendare (16 februarie 2011). De asemenea prin întâmpinare s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 188 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea aplicării art. B/6, art. B/12 și art. B/15 ale procedurii de emitere și eliberare a permisului de pescuit recreativ/sportiv și a Autorizației de pescuit recreativ/sportiv - anexa nr. 1 la Decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2011 emisă de Președintele ANPA, în baza Ordinului nr. 2272 din 5 octombrie 2010 și Ordinului nr. 15 din 28 ianuarie 2011 ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale până la soluționarea pe fond a acțiunii.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, Curtea de Apel a constatat că reclamanta a făcut dovada formulării plângerii prealabile, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocată de acesta prin întâmpinare, instanța a reținut că actul administrativ a cărui suspendare se solicită "emană de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin A.N.P.A.", astfel că s-a apreciat că pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are calitate procesuală pasivă în cauză. Pe fondul cererii de suspendare, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, însă instanța s-a rezumat la invocarea unor argumente pur teoretice, generale, fără a se face referire la situația concretă din speța de față.

Recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 188 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. Criticile invocate de recurentul-pârât vizează următoarele aspecte: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, recurentul învederează instanței de control judiciar faptul că reclamanta solicită suspendarea unui act administrativ emis de către o instituție care are personalitate juridică, astfel încât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, se arată în motivarea căii de atac, că reclamanta a introdus prezenta cerere de chemare în judecată înainte de a îndeplini procedura prealabilă obligatorie. Pe fondul cauzei, se arată că instanța de fond, prin soluția pronunțată a ignorat obligația ce-i incumbă conform dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., rezumându-se la invocarea unor argument pur teoretice, generale, fără a se arăta motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa. II. Considerentele instanței de recurs. Față de excepția invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, se reține că instanța de fond în mod corect a argumentat soluția de respingere a acesteia. În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că, instanța de fond, în pronunțare, a ignorat obligația ce-i incumbă, în conformitate cu dispozițiile art. 261 C. proc. civ., se rețin următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reținerile ei constituind o dispoziție arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil, aceasta fiind și rațiunea pentru care a fost reglementat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Aceasta nu înseamnă însă că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5, răspund doar la cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților (nu susținerile acestora), cerință îndeplinită în speță, astfel încât motivul de nelegalitate prevăzut de acest text de lege nu poate fi reținut. Față de excepția inadmisibilității introducerii acțiunii, se reține că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a respins această excepție, în considerarea următoarelor argumente. Dispozițiile art. 7 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 permit ca în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă să poată fi introdusă oricând. Aceste prevederi legale se interpretează prin raportare la art. 7 alin. (1), art. 7 alin. (5) și art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ. Astfel, în conformitate cu art. 7 alin. (1), pentru actele administrative individuale, plângerea prealabilă se formulează în termen de 30 de zile de la comunicarea actului. Art. 7 alin. (7) permite ca în cazul actelor administrative unilaterale, plângerea prealabilă să se introducă, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Art. 7 alin. (1 1 ) permite formularea plângerii prealabile oricând, ceea ce înseamnă că este obligatorie efectuarea procedurii înainte de introducerea acțiunii în justiție, fără a se respecta termenul prevăzut la alin. (1) și nici termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7). Plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative, este totuși obligatorie deoarece numai în cazul acțiunilor de la art. 7 alin. (5) procedura este facultativă. Dacă s-ar interpreta sintagma „oricând", în orice moment al soluționării cauzei, obligativitatea procedurii nu ar mai fi respectată, deoarece de esența reclamației administrative este formularea acesteia anterior sesizării instanței de judecată. Prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 16 februarie 2011, iar reclamanta-intimată a înaintat plângerea prealabilă formulată împotriva actului a cărui suspendare se solicită prin prezenta acțiune, ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată. Prin urmare, îndeplinirea procedurii prealabile după data introducerii acțiunii, conduce la considerarea ca neîndeplinită a formalității prevăzute de art. 7 alin. (1 1 ) și la respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.