ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 439/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Galați,în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului a solicitat obligarea acesteia din urmă la încheierea unui contract care să aibă ca obiect gestionarea durabilă prin pescuit sportiv a resurselor acvatice vii. Judecătoria Galați, prin Sentința civilă nr. 2927 din 10 aprilie 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, având în vedere dispozițiile legii contenciosului administrativ.

Curtea de Apel București, secția a V-a Comercială, prin Încheierea nr. 82 din 29 iunie 2010 a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât pârâta este o instituție publică de interes național, organ de specialitate al administrației publice centrale iar procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în înțelesul Legii nr. 554/2004, privind actele autorităților și instituțiilor centrale se judecă în primă instanță de către curțile de apel.

Soluția instanței de fond Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 781 pronunțată în data de 2 februarie 2011, a admis cererea formulată de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportiv, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (subrogat Agenției Domeniilor Statului) și a obligat-o să soluționeze cererea reclamantei privind încheierea actului adițional la contractul cu numărul 2231/133/1988, în condițiile prevăzute de art. II din Legea nr. 317/2009. Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că pârâtei Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură îi incumbă în momentul de față obligația prevăzută de art. II alin. (1) din Legea nr. 317 din 13 octombrie 2009, de a încheia acte adiționale la contractele încheiate de agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole.

Mai arată că, din textul de lege menționat rezultă vocația legală a reclamantei în ce privește dreptul de a obține încheierea unui act adițional la contractul nr. 2231/133/1988, precum și faptul că se poate refuza încheierea unui astfel de contract în situația în care agentul nu îndeplinește condiția de a deține în exploatare și în administrare amenajări piscicole. Așadar, instanța a constat că reclamanta face parte din categoria subiecților de drept care intră sub incidența prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 317 din 13 octombrie 2009, iar pârâtei, în baza textului de lege menționat anterior îi revine obligația, corelativă dreptului reclamantei, de a soluționa cererea acesteia având ca obiect încheierea actului adițional la contractul cu numărul 2231/133/1988.

Recursul Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, criticând-o pentru nelegalitate, în esență pentru următoarele motive: - Se arată de recurentă că prin adresa nr. 28346 din 08 iulie 2008 Agenția Domeniilor Statului (ADS) a comunicat reclamantei valoarea debitului pe care îl datorează ca urmare a derulării contractului cu nr. 2231/133/1988 și că la data publicării în M. Of. a O.U.G. nr. 23/2008 (10 martie 2008) contractul nr. 2231/133/1988 a încetat de drept. În aceste condiții nu se poate încheia un act adițional la contractul nr. 2231/133/1988 în condițiile în care acesta a încetat de drept. S-a mai arătat că prevederile art. 69 alin. (1) din O.U.G.

nr. 23/2008 - precum și dispozițiile art. II din Legea nr. 317/2009 - se referă la drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de ADS cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrate amenajări piscicole și cu cei care au încheiat contract de asociere în participațiune sau alte drepturi de contracte, ori în speță contractul nr. 2231/133/1988 - a încetat de drept. În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în speță, prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare: Art. 69 alin. (1) din O.U.G.

nr. 23/2008 „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens”.

Potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 „La data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă Agenției Domeniilor Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens”.

Așa cum a arătat și instanța de fond, din textele de lege mai sus arătate rezultă că subrogându-se ADS, în toate drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de ADS cu agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole iar reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Galați avea încheiat cu Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, contractul nr. 2231/133/1988 și Actele adiționale nr. 1 din 17 martie 2003 și nr. 2 din 2 iulie 2006, cu obiect de activitate gestionarea prin pescuit sportiv a resurselor acvatice vii, recurenta trebuia să încheie cu reclamanta actul adițional la care se referă legiuitorul.

Recurenta a invocat drept motiv pentru refuzul său de a încheia cu reclamanta un act adițional la contractul nr. 2231/133/1988 faptul că reclamanta nu și-a achitat obligațiile de natură financiară rezultate din capitolul 4. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că inițial reclamanta a solicitat la data de 3 iunie 2008 - Agenției Domeniilor Statului să îi comunice până la data de 15 iunie 2008 - contul acesteia în vederea efectuării plății procentajului de 45% din valoarea minimă prevăzută, în conformitate cu prevederile art. 69 din O.U.G.

nr. 23/2008 și art. 4 alin. (2) din Actul adițional nr. 1 din 17 martie 2003 la contractul nr. 2231/133 din 9 aprilie 1988. În data de 7 iulie 2008, ADS a răspuns reclamantei în sensul că prin modificările legislative intervenite, contractul nr. 2231/133/1988 a fost încheiat și s-a derulat până la data de 10 martie 2008, considerând că noul administrator al resursei acvatice vii, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură va elibera permisul de pescuit în sensul noilor reglementări. Aceeași autoritate ADS a comunicat la data de 8 iulie 2008 - reclamantei încetarea de drept a contractului nr. 2231/133/1988 de la data publicării în M. Of. a O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura față de neîndeplinirea obligației de natură fiscală.

Prin Decizia nr. 302 din 7 august 2008 a Președintelui ANPA s-a acordat reclamantei dreptul de pescuit în scop recreativ/sportiv în conformitate cu O.U.G. nr. 23/2008 și Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 331 din 24 mai 2008 privind practicarea pescuitului recreativ/sportiv. Date fiind toate aceste înscrisuri, în contextul modificărilor legislative mai sus arătate, nu se poate lua în considerare că o eventuală neplată a datoriilor contractuale (de altfel nedovedită și netranșată din punct de vedere al legalității considerării acesteia ca o cauză de încetare de drept a contractului) ar justifica refuzul autorității recurente de a încheia cu reclamanta actul adițional solicitat . În mod corect instanța fondului a apreciat că această condiție privind plata restanțelor contractante nu este stipulată în reglementările legale și de altfel așa cum s-a precizat anterior, nu este dovedită realitatea acestor obligații financiare.

Față de cele arătate mai sus, constatând că sentința de fond este legală și temeinică și că în cauză nu sunt motive care să atragă modificarea sau casarea acesteia, se va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva Sentinței civile nr. 781 din 2 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2012.