ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 599/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 599/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 3072 din 26 mai 2011, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și

Acvacultură împotriva sentinței nr. 176 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel

Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă

acțiunea reclamantei Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi

și a fost obligată pârâta să încheie cu aceasta actul adițional la contractul nr.

188 din 24/28 ianuarie 1993, așa cum a fost completat prin actele adiționale nr.

1/2003 și nr. 2/2006.

Pentru a pronunța această soluție,

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie

refuzul Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură de a încheia un act

adițional la contractul nr. 188 din 28 ianuarie 1993, încheiat cu Compania

Națională de Administrare a Fondului Piscicol, refuz pe care l-a considerat

nejustificat.

Contractul nr. 188/1993 are ca

obiect, așa cum a fost modificat prin actele adiționale nr. 1/2003 și 2/2006,

gestionarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii

existente în bazinele piscicole naturale din zona județului Suceava.

După intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 23/2008, intimata, reclamantă s-a adresat Agenției Domeniilor Statului în

vederea încheierii actului adițional, invocând prevederile art. 69 alin. (1)

din actul normativ menționat, conform cărora ” Agenția Domeniilor Statului se

subrogă Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce

privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de

aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare

amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în

participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în

acest sens”.

Prin prisma acestor prevederi

exprese ale legii, sentința atacată este pe deplin fundamentată, pentru că

obligația de încheiere a actelor adiționale revine succesorului în drepturi și

obligații a Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol.

Denunțarea unilaterală a

contractului nu putea fi exercitată decât de o parte contractantă, ceea ce

înseamnă că Agenția Domeniilor Statului și-a asumat calitatea de succesor al

Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, în temeiul art. 69 din

O.U.G. nr. 23/2008.

În forma inițială, aplicabilă la

data respectivă, O.U.G. nr. 23/2008 prevedea, în art. 4, că responsabilitatea

pentru definirea și implementarea politicii referitoare la conservarea și

administrarea resurselor și continentale, la acvacultură, la procesarea și

organizarea pieței produselor pescărești, la structurile de pescuit și

acvacultură, revine autorității publice centrale care răspunde de pescuit și

acvacultură, prin Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.

În linii mari, atribuțiile Agenției

Naționale pentru Pescuit și Acvacultură erau prevăzute în articolul 4 alin. (1)

și constau în elaborarea strategiei naționale și a reglementărilor în domeniu,

implementarea și controlul aplicării acestora, iar prin articolele următoare

sunt detaliate unele dintre atribuțiile ce revin Agenției în exercitarea

rolului său.

O analiză a prevederilor legale

menționate, fără a fi exhaustivă, relevă împrejurarea că atribuțiile Agenției

țineau, în principal, de politica privind pescuitul în apele maritime și

continentale (art. 8), de liniile directoare în domeniu, și de materializarea

prin propuneri adresate ministerului de resort în vederea adoptării unor acte

normative sau a stabilirii unor măsuri, supuse aprobării ministrului (art. 9 - 12).

Abia ulterior, prin modificările aduse prin Legea nr. 317/2009 Agenția

Națională pentru Pescuit și Acvacultură a căpătat atribuția de a administra

resursele acvatice vii din habitatele piscicole naturale ale României, cu

excepția Deltei Dunării, de a concesiona terenurile pe care sunt amplasate

amenajările piscicole și alte terenuri aferente acestora din domeniul public al

statului și de a încheia contracte de exploatare și/sau privatizare a acestora,

conform art. 4 din O.U.G. nr. 23/2008, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 317/2009.

Prin urmare, la momentul respectiv,

atribuțiile Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură nu se suprapuneau

și nu înlăturau calitatea ei de succesor al Companiei Naționale de Administrare

a Fondului Piscicol în drepturile și obligațiile contractuale. O interpretare

contrară ar fi golit de conținut art. 69 din O.U.G.nr. 23/2008, care nu numai

că enunța subrogația, dar și detalia modul de transmitere a drepturilor și

obligațiilor contractuale și a valorilor patrimoniale, prin încheierea de acte

adiționale sau protocoale de predare - primire, după caz. Același efect, al

golirii de conținut a art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008, l-ar fi avut și

interpretarea eronată pe care Agenția Domeniilor Statului a dat-o articolului

70, în sensul că abrogarea Legii nr. 192/2001 ar conduce la încetarea de drept

a tuturor contractelor încheiate în temeiul ei.

Toate aceste considerente conduc

către concluzia, în mod just adoptată de instanța de fond, că refuzul pârâtei

de a încheia actul adițional a avut caracter nejustificat.

În temeiul art. II din Legea nr. 317/2009,

la data intrării în vigoare a legii, Agenția Națională pentru Pescuit și

Acvacultură s-a subrogat Agenției Domeniilor Statului în ceea ce privește

drepturile și obligațiile contractuale legate de exploatarea și administrarea

amenajărilor piscicole, de contractele de asociere în participațiune ori alte

tipuri de contracte, urmând să încheie acte adiționale în acest sens.

O ultimă remarcă se impune cu

privire la practica judiciară anterioară, la care autoritatea recurentă a făcut

referire în susținerea propriului punct de vedere (decizia nr. 2025/2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în care s-a considerat că, în raport cu prevederile art. 3 și 4 din

O.U.G. nr. 23/2008, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură avea

calitatea de a încheia actul adițional).

Or, în litigiul de față, de vreme

ce, urmare a modificărilor legislative, Agenția Națională pentru Pescuit și

Acvacultură a preluat calitatea procesuală a Agenției Domeniilor Statului, au

fost eliminate posibilele consecințe practice ale unor interpretări diferite

date unor prevederi legale neclare, cărora însuși legiuitorul le-a adus

corecții semnificative, prin modificările introduse prin Legea nr. 317/2009, de

aprobare a O.U.G. nr. 23/2008, la numai un an și jumătate de la adoptarea acesteia

din urmă.

Deci, în cauză, nu se poate invoca

autoritatea de lucru judecat, nefiind incidente dispozițiile art. 1201 C. civ.

Împotriva deciziei nr. 3072 din 26

mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire Agenția Națională

pentru Pescuit și Acvacultură.

Prin cererea de revizuire,

întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Agenția Națională

pentru Pescuit și Acvacultură solicită desființarea deciziei mai sus amintite,

invocându-se că această hotărâre judecătorească este potrivnică unei decizii

anterior pronunțate, deasemenea, de instanța supremă, nr. 2025 din 21 aprilie 2010,

în raport de aceasta existând autoritate de lucru judecat.

În motivarea cererii de revizuire,

Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a arătat, în esență,

următoarele:

La data de 16 ianuarie 2009 intimata

A.J.V.P.S. Suceava a promovat o acțiune înregistrată pe rolul Curții de Apel

Suceava, secția comerciala, de contencios administrativ si fiscal formându-se

astfel dosarul nr. 57/39/2009 în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului

(A.D.S.) față de care a solicitat obligarea acesteia la încheierea unui act

adițional la contractul nr. 188 din 04 februarie 1993 încheiat de către A.J.V.P.S.

Suceava cu fosta Direcția Generala pentru Agricultura si Alimentație Suceava

(Anexa nr. 1).

În baza

contractului arătat, intimata A.J.V.P.S. Suceava a dobândit folosința bazinelor

piscicole potrivit anexei la contract în care se menționează zonele de pe

cuprinsul județului Suceava.

Ulterior

au fost încheiate acte adiționale la acest contract cu fosta Companie Naționala

de Administrare a Fondului Piscicol (C.N.A.F.P.), actul adițional nr. 2

modificând obiectul contractului in sensul ca A.J.V.P.S. Suceava avea calitatea

de gestionar al resurselor acvatice vii existente in bazinele naturale din zona

județului Suceava(Anexa nr. 2).

Prin

sentința civila nr. 64 din 19 martie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ si fiscal a admis cererea așa cum a

fost formulată, obligând A.D.S. să încheie un act adițional la contractul nr.

188 din 04 februarie 1993, astfel cum a fost completat prin actul adițional nr.

2 din 26 ianuarie 2006 încheiate cu C.N.A.F.P. (Anexa nr. 3).

Împotriva

acestei sentințe A.D.S. a formulat recurs si, prin decizia civila nr. 2025 din 21

aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis recursul A.D.S., modificând hotărârea recurată

în sensul respingerii acțiunii A.J.V.P.S. Suceava ca neîntemeiată.

La

data de 14 octombrie 2010, A.J.V.P.S. Suceava a promovat o noua acțiune cu

aceiași obiect, înregistrata pe rolul Curții de Apel Suceava, secția

comerciala, de contencios administrativ si fiscal, formându-se astfel dosarul nr.

319/39/2010 în contradictoriu cu A.N.P.A., solicitând obligarea Agenția

Națională pentru Pescuit și Acvacultură la încheierea actului adițional la contractul

nr. 188din 04 februarie 1993.

Prin

sentința nr. 176 din 09 septembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ si fiscal se pronunță în sensul

admiterii cererii așa cum a fost formulata, obligând Agenția Națională pentru

Pescuit și Acvacultură să încheie un act adițional la contractul nr. 188 din 04

februarie 1993, astfel cum a fost completat prin actele adiționale nr. 1/2003

si nr. 2/2006 încheiate cu C.N.A.F.P.

Împotriva

acestei hotărâri judecătorești, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură

a formulat recurs, ce a fost respins prin decizia

civilă

nr. 3072 din 26 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

În

aceasta situație de fapt si de drept, s-a formulat prezenta cerere de

revizuire.

Motivul

revizuirii

este cel

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere faptul pe rolul

instanțelor de judecată s-au aflat două dosare având același obiect, părți și

cauză - în care, prin două hotărâri distincte, au fost soluționate în mod

diferit.

Sub

acest aspect, sunt întrunite toate condițiile cerute de legiuitor pentru

admiterea unei cereri de revizuire pentru motivul arătat, mai precis:

1.

Există două hotărâri judecătorești contradictorii. Astfel, în dosarul nr. 57/39/2009,

prin decizia

civilă

nr. 2025 din 21

aprilie 2010 pronunțata de

Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a

fost admis recursul A.D.S. și modificată hotărârea recurată în sensul

respingerii ca neîntemeiată a acțiunii A.J.V.P.S. Suceava, prin care a

solicitat obligarea contestatoarei la încheierea unui act adițional la

contractul nr. 188 din 04 februarie 1993. În schimb, în dosarul nr. 319/39/2010,

prin decizia civilă nr. 3072 din 26 mai  2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost menținută

soluția

data de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, prin care Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a fost

obligată să încheie un act adițional la contractul nr. 188 din 04 februarie 1993,

astfel cum a fost completat

prin

actele

adiționale nr. 1/2003 și nr. 2/2006 încheiate cu

C.N.A.F.P.

Așadar, cele

două hotărâri amintite sunt contradictorii și nu pot fi aduse la îndeplinire

simultan, având în vedere că printr-o hotărâre s-a dispus în mod irevocabil

respingerea cererii de chemare în judecată formulată de A.J.V.P.S. Suceava, iar

prin cea de-a doua, s-a dispus admiterea cererii de chemare în judecată având

același obiect și între aceleași părți

și,

în consecință, obligarea Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură la

încheierea unui act adițional la contractul nr. 188 din 04 februarie 1993 încheiat

de către A.J.V.P.S. Suceava cu fosta Direcția Generală pentru Agricultură și

Alimentație

Suceava

nesocotindu-se astfel

interesele legitime ale statului român și impunându-se, fără echivoc,

desființarea ultimei hotărâri, având în vedere că soluția legală în cauza era

respingerea celei de-a doua cereri ca fiind intrată în puterea lucrului

judecat, conform art. 1201 C. civ.

2.

Aceste hotărâri

judecătorești contradictorii sunt pronunțate în aceeași pricină, având în

vedere că între cele două cereri de chemare în judecată care au făcut obiectul

dosarului nr. 57/39/2009 și nr. 319/39/2010 există, mai presus de orice îndoială,

identitate de părți. obiect și cauză.

3.

Cele două hotărâri

judecătorești sunt pronunțate in dosare distincte, respectiv in dosarul nr. 57/39/2009

si in dosarul nr. 319/39/2010.

4.

Ambele hotărâri

judecătorești sunt irevocabile.

Pe

cale de consecință, se solicită admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei

civile nr. 307secția de contencios administrativ si fiscal în dosarul nr. 319/39/2010.

Apoi,

rejudecând cauza, să fie admis recursul formulat de Agenția Naționala pentru Pescuit

și Acvacultură (Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură), să fie modificată,

în tot, sentința civilă nr. 176 din 09 septembrie 2010 pronunțata de Curtea de

Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în

sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind intrată în puterea

lucrului judecat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând

cauza prin prisma motivului de revizuire invocat de revizuientă, în raport cu

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea

de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

În primul

rând, Înalta Curte reamintește că, revizuirea este o cale de atac extraordinară

ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict prevăzute de

lege și care nu presupune efectuarea unui control al legalității și temeiniciei

hotărârilor supuse revizuirii.

Potrivit art.

322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o

instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Pentru a fi

aplicabile aceste prevederi legale, este necesar ca hotărârile să conțină

elementele puterii lucrului judecat, adică să tranșeze fondul unui litigiu,

pentru că rațiunea reglementării cazului de revizuire avut în vedere de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. este aceea de a înlătura o încălcare a acestui principiu,

atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având

același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Or, rezultă

cu puterea evidenței că între cele două hotărâri nu există contrarietate, în

sensul definit de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Chestiunea puterii lucrului

judecat a fost invocată de către Agenția Națională pentru Pescuit și

Acvacultură, în dosarul nr. 319/39/2010 și a fost tranșată chiar prin Decizia

civilă nr. 3072 din 26 mai  2011, a cărei revizuire se solicită în prezenta

cauză. Existența autorității de lucru judecat a fost invocată de către Agenția

Națională pentru Pescuit și Acvacultură în recursul declarat împotriva

Sentinței civile nr. 176 din 09 septembrie   2010.

Recursul a

fost respins ca nefondat.

Instanța a

statuat că, urmare a modificărilor legislative intervenite după pronunțarea

Deciziei civile nr. 2025/2010, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat,

în acest sens arătând următoarele: „. în litigiul de față, de vreme ce, urmare

a modificărilor legislative, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a

preluat calitatea procesuală a Agenției Domeniilor Statului, au fost eliminate

posibilele consecințe practice ale unor interpretări diferite date unor

prevederi neclare, cărora însuși legiuitorul le-a adus corecții semnificative,

prin modificările introduse prin Legea nr. 317/2009, de aprobare a O.U.G. nr. 23/2008,

la numai un an și jumătate de la adoptarea acesteia din urmă”. Pe baza acestei

considerații, instanța supremă a conchis, în termeni categorici, că „. în

cauză, nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat, nefiind incidente

dispozițiile art. 1201 C. civ.”.

Așadar, în

condițiile în care instanța supremă a statuat irevocabil că nu poate fi

invocată autoritate de lucru judecat în dosarul nr. 319/39/2010, pe baza

Deciziei civile nr. 2025 din 21 aprilie 2010, pronunțată de aceeași instanță,

rezultă că, în speță, nu sunt satisfăcute exigențele legale prevăzute de art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

Având ca

reper acest text legal, ca revizuirea să fie admisibilă este necesar ca în fața

celei de-a doua instanțe sesizate să nu se fi discutat faptul existenței primei

hotărâri pronunțată în cauză (excepția lucrului judecat), iar în ipoteza în

care a fost discutat, instanța să fi omis a-l soluționa.

Or, în

speță, chestiunea autorității de lucru judecat a fost discutată în fața instanței

de recurs din dosarul nr. 319/39/2010, asupra căreia aceasta s-a pronunțat în

sensul arătat mai sus.

Ținând seama

de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 326 și 328 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității

cererii.

Respinge cererea de revizuire

formulată de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva deciziei

nr. 3072 din 26 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2012.