ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 418/2019

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PESCUIT ȘI ACVACULTURĂ și a solicitat obligarea pârâtei să încheie Act adițional la Contractul de exploatare durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii nr. 99 din data de 24.05.2006, modificat prin Actul adițional nr. x din data de 04.01.2007, având ca obiect "Exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zonă - județul Hunedoara", prin care să devină parte în contract, în calitate de gestionar al resurselor acvatice vii, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi.

Prin sentința civilă nr. 160/2015 din 16 septembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură. A obligat pârâta să încheie act adițional cu reclamanta la contractul de exploatare durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii nr. 99/24.05.2006 în condițiile stabilite prin dispozițiile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009. A respins în rest acțiunea. A obligat pârâta la plata sumei de 50 RON în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței, rejudecarea și respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, a arătat că obiectul contractului îl constituie exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv, or, reglementarea domeniului privind pescuitul recreativ/sportiv este cuprinsă în Ordinul nr. 15 din 20 ianuarie 2011 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv.

În temeiul art. 7 din Ordinul MADR nr. 15/2011, ANPA emite și eliberează autorizații de pescuit recreativ/sportiv către asociațiile de pescari sportivi înscrise în Registrul unic de evidență al asociaților de pescari sportivi care îndeplinesc condițiile stabilite pentru zonele de pescuit, cu excepția Rezervației Biosferei Delta Dunării, Dunăre și Marea Neagră. În ceea ce privește procedura de eliberare a autorizațiilor, aceasta este reglementată de același art. 7 la alin. (3) și (4) care stabilesc că ANPa eliberează autorizație de pescuit recreativ/sportiv asociației de pescari sportivi pe baza punctajului rezultat prin aplicarea criteriilor de evaluare prevăzute în anexa nr. 5

Sentința nr. 160/2015 obligă la încheierea unui act adițional la contract, act adițional care, în situația în care ar fi încheiat, ar incumba în sarcina sa și eliberarea autorizațiilor de pescuit recreativ sportiv.

Instanța de fond face o greșită aplicare și interpretare a legislației în vigoare, pentru următoarele considerente:

Nu a luat în considerare prevederile cap. X. art. 10.2 din contract, care prevăd faptul că "încetarea valabilității prezentului contract are loc: ... e) ca urmare a modificării prevederilor legislative", or, în cazul de față, prevederile legislației au fost modificate în anul 2008, prin O.U.G. nr. 23, respectiv Legea nr. 317, și ulterior în anul 2011 prin Ordinul nr. 15, care reglementează condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv; art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 face referire la "contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole", așa cum sunt definite de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008

Instanța a făcut o greșită aplicare a legislației și o greșită interpretare a actelor dosarului, în condițiile în care exploatarea durabilă prin pescuit sportiv ar trebui să urmeze procedura de emitere/eliberare a autorizațiilor de pescuit recreativ/sportiv, procedură la care reclamanta nu a participat, urmărind obținerea autorizațiilor de pescuit recreativ/sportiv în baza contractului, ceea ce ar însemna ca instanța să se subroge autorității în domeniu, ANPA, neavând competența de a dispune în ceea ce privește eliberarea de autorizații, nefiind parcursă procedura de selecție în cadrul căreia comisia are atribuția de verificare a condițiilor impuse de legea în vigoare pentru eliberarea acestor autorizații.

Or, în cauză, obiectul acțiunii îl constituie obligarea la încheierea actului adițional, lucru care ar implica și eliberarea autorizațiilor de pescuit recreativ/sportiv, conform Cap. VI art. 6.1. lit. a) din contract. În condițiile în care prelungirea contractului ar echivala, ca finalitate, cu obținerea de către reclamantă a acestor autorizații, fără a fi urmată calea legală, instanța nu se poate substitui voinței pârâtei, procedura administrativă neputând fi înlocuită cu procedura judiciară.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că susținerea recurentei că, în cazul de față, Contractul nr. x/25.05.2006 ar fi încetat de drept odată cu modificarea legislației în anul 2008 nu are niciun temei legal, în contextul în care O.U.G. nr. 23/2008 nu conține nicio prevedere în acest sens. Dimpotrivă, în Actul adițional nr. x/04.01.2007 este prevăzut că durata contractului va fi "pe perioada existentei asociației dacă nici una dintre părți nu comunică celeilalte intenția de încetare sau dacă nu a intervenit una din celelalte cauze prevăzute la cap. IX, cap. X din prezentul contract", ceea ce implică obligația pârâtei de a încheia un act adițional la contract, care să reflecte modificările legislative intervenite până în prezent.

Prima instanță a constatat în mod corect că din actele de la dosar sau din dispozițiile O.U.G. nr. 23/2008 nu rezultă încetarea de drept a contractului în cauză, că "încetarea contractului nu poate interveni decât în condițiile contractului, legea părților"; în cazul de față, prima instanță nu a constatat intervenția "vreunui fapt juridic lato sensu, reglementat convențional ori legal", care să conducă la încetarea contractului, în consecință contractul x/24.05.2006, modificat prin actul adițional ulterior, este în vigoare, continuă să își producă efectele, iar în virtutea art. II alin, fi) din Legea nr. 317/2009, pârâta recurentă era obligată să încheie act adițional cu subscrisa.

Curtea de Apel Alba Iulia a analizat aspectul invocat privind subrogația legală a recurentei în drepturile și obligațiile Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, care naște obligația primeia de a încheia un act adițional la Contractul nr. x din data de 24.05.2006, ocazie cu care a stabilit că această subrogație legală operează, fiind prevăzută de o normă imperativă. Mai mult, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată, raportat la această situație, Curtea a apreciat că este în prezența unui refuz nejustificat din partea Agenției Naționale de a încheia actul adițional pe care este obligată să îl încheie, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la susținerile recurentei că, prin sentința pronunțată, instanța s-a subrogat în drepturile autorității în domeniu, în speță A.N.P.A., sunt total nefondate. Acest aspect este invocat pentru prima dată în această fază procesuală, în fața primei instanțe invocându-se drept unic motiv pentru respingerea acțiunii faptul că ar fi încetat de drept Contractul nr. x/24.05.2006, fără a fi indicat concret textul legal care reglemetează un caz de încetare de drept a acestuia. Aspectele invocate în recurs, care vizează eliberarea autorizațiilor de pescuit recreativ/sportiv, și trimiterea la prevederile Ordinului 15/2011 al Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu au legătură directă cu prezenta cauză. Nu a solicitat instanței să oblige pârâta recurentă la eliberarea de autorizații de pescuit, ci obligarea acesteia la îndeplinirea unei obligații legale existenta în sarcina sa, cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Alba Iulia, anume să încheie un act adițional la un contract care este în vigoare și în care are calitatea de parte, în baza subrogației legale. Eliberarea autorizațiilor de pescuit reprezintă un aspect distict, cu privire la care nu s-a pronunțat instanța de judecată în niciun mod, nefiind învestită în acest sens, astfel că nu se poate pune problema ca aceasta să se fi subrogat în drepturile autorității în domeniu, în speță ANPA.

Între timp Ordinul nr. 15/2011 a fost abrogat de Ordinul nr. 369/25.03.2016. La art. 8 din Anexa 2 a acestui act normativ se prevede ca "Prezentul regulament se completează cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, aprobată cu modificări și completări de Legea nr. 317/2009, cu modificările și completările ulterioare, și cu prevederile legislației secundare stabilită prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale". Or, la acestea s-a raportat și prima instanță, având în vedere că cele două acte normative prevăd subrogația care a dus la admiterea acțiunii.

La data de 10 mai 2018, B. a formulat cerere de intervenție în interesul recurentei pârâte, în temeiul art. 61 alin. (1) și art. 63 alin. (1) C. proc. civ.

A arătat că A.J.V.P.S Hunedoara a încheiat la data de 22.03.1987, cu fosta C., contractul nr. x/107/1987 având ca obiect darea în folosință a bazinelor piscicole de pe raza județului Hunedoara, ulterior prelungit și modificat prin actele adiționale nr. x/17.03.2003, nr. 2 din 26.07.2006 și nr. 3 din 3.03.2015 încheiate cu succesorul în drepturi al cedentului inițial, respectiv cu Compania Națională a Fondului Piscicol și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, având ca obiect "exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din județul Hunedoara cuprinse în anexa la contract, respectiv zonele de pescuit recreativ/sportiv: Râul Mureș - zona de la Aurel Vlaicu până la Zam, Râul Strei - zona de la Subcetate până la confluența cu Râul Mureș, Râul Crișul Alb - de la pod rutier Brad până la Ocisor.

Termenul sau durata contractului a fost stabilită prin actul adițional nr. x din 3.03.2015 la 5 ani (până la data de 03.03.2020). Ca atare, a avut și are și în prezent calitatea de gestionar delegat al resursei acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din jud. Hunedoara, cuprinse în anexa la contract, respectiv pe următoarele zone de pescuit recreativ/sportiv: Râul Mureș - zona de la Aurel Vlaicu până la Zam, Râul Strei - zona de la Subcetate până la confluența cu Râul Mureș. Râul Crișul Alb - de la pod rutier Brad până la Ocisor. Potrivit mențiunilor cuprinse în Anexa la contract, "dreptul de pescuit recreativ/sportiv se extinde, prin efectul legii, și la afluenții apelor curgătoare menționate în prezenta, precum și la situațiile prevăzute la art. 18 alin. (1) și (2) din legea nr. 191/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 76/2002."

Intimata reclamantă A.P.S. Deva a încheiat și ea, la data de 24.05.2006, cu Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, contractul de exploatare durabilă prin pescuit al resursei acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din jud. Hunedoara cuprinse în anexa la contract, însă acțiunea formulată de către D. este una neîntemeiată, întrucât sub aspectul legalității, contractul comportă numeroase critici.

Contractul nr. x din data de 24.05.2006 este unul lovit de nulitate, întrucât a fost încheiat de către o persoană care nu avea abilitarea legală să încheie un astfel de act, de Compania Națională de Administrare a Fondului' Piscicol. Potrivit prevederilor legale în vigoare la data încheierii contractului, atribuirea dreptului de pescuit în bazinele piscicole naturale aparținea ANPA. Conform contractului menționat, obiectul acestuia l-a constituit "exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zonă - județul Hunedoara (art. 2.1 contract). Potrivit dispozițiilor cuprinse atât în O.U.G. nr. 23/2008 cât și în Ordinul MADR nr. 15/2011, gestionarea resursei acvatice vii nu se poate face altfel decât în condițiile anume prevăzute de lege și nu în alt mod.

Or, în cauză este evident că, prin obligarea pârâtei, în calitate de gestionar/administrator al resursei acvatice vii, să încheie în favoarea reclamantei act adițional la contractul nr. x/24.05.2006, nu se face altceva decât să se legitimeze existența unei convenții contrare dispozițiilor legale incidente care, în mod imperativ, interzic (prohibesc) încheierea pentru aceiași zonă de pescuit recreativ/sportiv a două sau mai multe contracte; în aceeași ordine de idei, rezultă și faptul că obligarea pârâtei ANPA să încheie în favoarea reclamantei D. act adițional la contractul menționat converge spre aceeași situație prohibită de dispozițiile legale incidente, deschide reclamantei posibilitatea de a solicita eliberarea autorizației de pescuit pentru zonele de pescuit, conform contractului, contrară art. 7 alin. (4) din Ordinul MADR nr. 15/2011.

Solicitarea intimatei reclamante D. este neîntemeiată întrucât aceasta se află în situația de încetare a contractului ca urmare a anulării autorizației de pescuit recreativ, în acest sens prezintă retevanță dispozițiile cuprinse în sentința civilă nr. 135/2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia prin care s-a dispus anularea autorizațiilor de pescuit recreativ eliberate pârâtei B. și obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura la eliberarea autorizaților de pescuit sportiv/recreativ în favoarea E. pentru următoarele zone de pescuit sportiv/recreativ: Mureș tronson II, Mureș tronson III, Strei tronson I, Strei tronson II, Crișul Alba și Lacul Subcetate.

Apreciază ca fiind întemeiată și critica recurentei ANPA potrivit căreia instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a legislației în vigoare prin aceea că nu a luat în considerare prevederile cap. X, art. 10.2 lit. e) din Contract, care prevede ca și modalitate de încetare a acestuia modificările prevederilor legislative; de asemenea, este întemeiată și critica recurentei ANPA potrivit căreia instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legislației în vigoare la data formulării și introducerii cererii de către partea reclamantă și o greșită apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză. Or, în contextul celor mai sus prezentate și a legislației incidente în domeniu, acest lucru echivalează în mod implicit cu emiterea unui act administrativ cu încălcarea legii.

Intimata-reclamantă A. a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție.

Prin încheierea din data de 12 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2)-(3) din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întrunește cerințele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 mai 2018, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și dispozițiile art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. S-a fixat termen de judecată la data de 12 noiembrie 2018.

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs de recurenta pârâtă, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, având în vedere și cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei pârâte, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Între reclamanta A. și Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol s-a încheiat la data de 24.05.2006 contractul nr. x având ca obiect "exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zonă - Județul Hunedoara".

Contractul a fost încheiat în temeiul prevederilor art. 10, 13 și 14 din Legea nr. 113/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 69/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura, a Ordinelor Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1133/2005 privind dreptul de pescuit în bazinele naturale și nr. 1134/2005 privind resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului. Acest contract a fost prelungit și modificat prin actul adițional nr. x/04.01.2007 încheiat cu Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol.

Conform art. III - Durata contractului, contractul era valabil pe o perioadă de 1 an calendaristic cu posibilitatea prelungirii tacite dacă niciuna din părți nu comunica celeilalte intenția de încetare sau dacă nu a intervenit vreuna din celelalte clauze prevăzute la Cap. IX și Cap. X din contract. Potrivit art. III, astfel cum a fost modificat prin actul adițional, contractul era valabil pe perioada existenței asociației, dacă niciuna din părți nu comunica celeilalte intenția de încetare sau dacă nu a intervenit vreuna din celelalte clauze prevăzute la Cap. IX și Cap. X din contract.

Potrivit cap. X - Încetarea contractului, art. 10.2, "Încetarea valabilității prezentului contract are loc: (...) e. Ca urmare a modificării prevederilor legale.".

La data de 23.12.2014, reclamanta A. a solicitat pârâtei Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură încheierea unui act adițional la contractul nr. x/24.05.2006, motivat de faptul că, potrivit O.U.G. nr. 23/2008, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă în contractele legal încheiate cu CNAFP București; a menționat reclamanta că se află în Asocierea Asociațiilor și deține împreună cu reprezentantul Asocierii de Asociație F. autorizațiile nr. 51, 52, 53, 54, 55, 56 și 57 și sunt îndreptățiți de legislație să aibă drept de preemțiune pentru încheierea acestor contracte.

Pârâta a comunicat reclamantei la data de 13.01.2015, prin adresa nr. x/13.01.2015, faptul că, începând cu data de 10.03.2008, data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 23/2008 aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 317/2009, a fost reziliat de drept contractul nr. x/24.05.2006, fapt adus la cunoștință prin notificarea Agenției Domeniilor Statului nr. 28517/19.07.2008.

Pârâta a menționat că, potrivit noilor acte normative, O.U.G. nr. 23/2008, aprobată cu modificări și completări ulterioare prin Legea nr. 317/2009, poate încheia doar contracte de concesionare, arendare, cu societăți comerciale cu profil piscicol, a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în patrimoniul său, aceste norme neprevăzând și concesionarea resurselor acvatice vii. De asemenea, a menționat că reclamanta poate desfășura activitatea de pescuit recreativ sportiv în baza autorizațiilor pe care le deține F. cu care este în asociere.

Înalta Curte reține că la data încheierii contractului nr. x/24.05.2006 între Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, în calitate de gestionar al resurselor acvatice vii, și reclamanta A., în calitate de gestionar delegat, având ca obiect exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zonă - Județul Hunedoara, era în vigoare Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Legea nr. 192/2001 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, în vigoare de la data de 10.03.2008, care a abrogat Legea nr. 192/2001 (conform art. 70)

Potrivit art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens.".

O.U.G. nr. 23/2008 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 317/2009, iar potrivit art. II alin. (1) din aceasta, "La data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă Agenției Domeniilor Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens".

Dispozițiile legale au prevăzut, așadar, o subrogație legală, a Agenției Domeniilor Statului pentru Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, iar ulterior a Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură pentru Agenția Domeniilor Statului, în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte, și, pe cale de consecință, încheierea de acte adiționale în acest sens.

Reclamanta s-a adresat pârâtei la data de 23.12.2014 și a solicitat încheierea unui act adițional la contractul nr. x/24.05.2006, iar ulterior, adresându-se instanței, a invocat refuzul nejustificat al acesteia de încheiere a actului adițional, exprimat prin adresa nr. x/13.01.2015.

Raportat la cele reținute anterior, instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente, reținând că refuzul explicit al pârâtei la demersul reclamantei se circumscrie noțiunii de refuz nejustificat, întrucât excesul de putere este reprezentat de exercitarea dreptului de apreciere prin ignorarea competenței sale exclusive prevăzute de lege, împrejurare față de care este întemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei să încheie act adițional cu reclamanta în condițiile stabilite prin dispozițiile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, "(1) (…) se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său (…) prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.".

Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale și "refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim (…)", iar art. 2 alin. (1) lit. i) definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane". Art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Prin adresa nr. x/13.01.2015, pârâta nu a exprimat un refuz nejustificat, cu exces de putere, cu privire la solicitarea reclamantei de încheiere a actului adițional, în sensul dispozițiilor menționate din Legea nr. 554/2004.

Răspunsul pârâtei a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare. Față de obiectul cauzei, se impune a fi avute în vedere și dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora la soluționarea litigiilor privind contractele administrative se are în vedere regula după care principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public, definit de art. 2 alin. (1) lit. r) din același act normativ ca fiind interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice. Prin prisma interesului public, pentru a nu exista un exces de putere din partea autorității, se impune ca aceasta să își exercite competența prevăzută de lege în limitele acesteia.

Pârâta a comunicat reclamantei faptul că, începând cu data de 10.03.2008, data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 23/2008, a fost reziliat de drept contractul nr. x/24.05.2006, fapt adus la cunoștință prin notificarea Agenției Domeniilor Statului nr. 28517/19.07.2008, precum și faptul că, potrivit noilor acte normative, O.U.G. nr. 23/2008, poate încheia doar contracte de concesionare, arendare, cu societăți comerciale cu profil piscicol, a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în patrimoniul său, nefiind prevăzută concesionarea resurselor acvatice vii.

Față de răspunsul comunicat de pârâtă, instanța nu a ținut seama de faptul că, în conformitate cu art. 10.2 lit. e) din contractul la care se solicită încheierea actului adițional, "Încetarea valabilității prezentului contract are loc: (...) e. Ca urmare a modificării prevederilor legale." și nu a avut în vedere dispozițiile noului act normativ în vigoare, O.U.G. nr. 23/2008, care a abrogat Legea nr. 192/2001.

Legea nr. 192/2001, în vigoare la data încheierii contractului pentru exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zonă - Județul Hunedoara, a fost abrogată prin art. 70 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura.

Dispozițiile legale art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 317/2009, și art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, menționate anterior, au prevăzut o subrogație legală a Agenției Domeniilor Statului pentru Compania Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, iar ulterior a Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură pentru Agenția Domeniilor Statului, în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte.

Subrogația legală s-a produs, în baza acestor dispoziții legale, numai în ceea ce privește contractele încheiate cu agenți contractanți care dețineau în exploatare și în administrare amenajări piscicole, definite de art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 23/2008 ca fiind "unitatea de bază a acvaculturii, reprezentată de heleșteu, iaz, vivieră flotabilă, stație de reproducere artificială sau de alte instalații destinate acvaculturii". și, pe cale de consecință, obligația de a încheia, în acest sens, acte adiționale la asemenea contracte. Ulterior, dispozițiile art. 2 pct. 2 au fost completate prin Legea nr. 317/2009, în sensul următor: "2. amenajare piscicolă - unitatea de bază a acvaculturii, reprezentată de: a) heleșteu - bazin piscicol realizat în săpătură sau umplutură, înconjurat total ori parțial de diguri, prevăzut cu canale de alimentare, de evacuare și perimetrale, dotat cu construcții hidrotehnice și instalații de alimentare, reținere și evacuare a apei; b) iaz - bazin piscicol realizat prin bararea unei văi cu un baraj, prevăzut cu instalații hidrotehnice pentru reținerea și deversarea/evacuarea apei; c) stație de reproducere artificială; d) vivieră flotabilă - instalație plutitoare, alcătuită dintr-un cadru poliedric cu pereți din plasă, destinată creșterii peștilor sau altor viețuitoare acvatice; e) lacuri de acumulare în care se practică acvacultura; f) alte instalații destinate acvaculturii; heleșteu - bazin piscicol realizat în săpătură sau umplutură, înconjurat total ori parțial de diguri, prevăzut cu canale de alimentare, de evacuare și perimetrale, dotat cu construcții hidrotehnice și instalații de alimentare, reținere și evacuare a apei; b) iaz - bazin piscicol realizat prin bararea unei văi cu un baraj, prevăzut cu instalații hidrotehnice pentru reținerea și deversarea/evacuarea apei; c) stație de reproducere artificială; d) vivieră flotabilă - instalație plutitoare, alcătuită dintr-un cadru poliedric cu pereți din plasă, destinată creșterii peștilor sau altor viețuitoare acvatice; e) lacuri de acumulare în care se practică acvacultura;" .

Aceste dispoziții nu sunt, însă, aplicabile în ceea ce o privește pe reclamantă, întrucât obiectul contractului pentru care se solicită încheierea actului adițional în cauză îl constituie exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale, pescuitul recreativ/sportiv fiind reglementat în mod distinct de dispozițiile art. 23 din O.U.G. nr. 23/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, este pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel că nu a fost exprimat de către pârâtă un refuz nejustificat, cu exces de putere, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) și lit. n) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu privire la solicitarea reclamantei de încheiere a actului adițional, aceasta exercitându-și atribuțiile și competența în conformitate și în limitele legii, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ.. Pentru aceleași motive, este întemeiată și cererea de intervenție accesorie în interesul intimatei pârâte.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și cererea de intervenție accesorie în interesul intimatei pârâte, va casa sentința atacată și în rejudecare va respinge acțiunea ca neîntemeiată.