Decizia nr. 2546/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 64/2018 a Curții de Apel Iași

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură București, solicitând obligarea acesteia sub sancțiunea unei penalități de 100 RON pe zi de întârziere să încheie act adițional cu reclamanta la contractul de exploatare durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii nr. 120/21.06.2006, în condițiile stabilite de art. II alin. (1) din Legea 317/2009, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 64 din 15 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură. A fost obligată pârâta să încheie cu reclamanta act adițional la contractul nr. x/21.06.2006. S-a respins cererea reclamantei de acordare a daunelor cominatorii, ca prematură. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâta criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În contextul expunerii situației de fapt, a arătat pârâta că, din analiza prevederilor art. 69 alin. (1) din Ordonanța de Urgenta nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura și a prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanței de Urgenta nr. 83/2008 privind pescuitul si acvacultura, rezultă că pentru ca A.N.P.A sa se subroge în drepturile si obligațiile care rezultă din contractele încheiate de A.D.S. cu agenții contractanți, Agenția Domeniilor Statului trebuia sa se subroge, la rândul ei, în contractele încheiate de Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol cu agenții contractanți. Subrogarea prevăzută de textele normative menționate nu operează de drept, fiind necesară încheierea unor acte adiționale la contractul inițial. Astfel, potrivit prevederilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, Agenția Domeniilor Statului trebuia să încheie cu reclamanta un act adițional de subrogare în contractul nr. x/2006, act adițional ce nu a fost încheiat. Nici instanța de judecata nu a reținut încheierea unui astfel de act adițional la contractul nr. x/2006. Nefiind încheiat un act adițional de subrogare între ADS si reclamantă, nu este posibilă nici încheierea unui act adițional prin care Agenția Națională pentru Pescuit si Acvacultura să se subroge Agenției Domeniilor Statului. Totodată, s-a arătat că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul si acvacultura, în vigoare la momentul încheierii contractului nr. x/2006, dreptul de pescuit în bazinele piscicole naturale aparține statului și se atribuie de către Agenția Naționala pentru Pescuit și Acvacultura, în calitate de administrator al resurselor acvatice vii, în conformitate cu prevederile prezentei legi. Or dreptul de pescuit recreativ sportiv a fost atribuit de către o entitate care, potrivit legii în vigoare, nu avea o astfel de atribuție, motiv pentru care contractul nr. x/2006 este lovit de nulitate absolută. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata - reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate. Raportat la dispozițiile art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 și art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, reclamanta a notificat pârâta cu privire la încheierea unui act adițional la contractul de exploatare durabilă, însă nu a primit răspuns. În mod corect prima instanță a obligat pârâta să încheie contractul, întrucât competența acesteia este exclusivă și dobândită prin subrogație legală, iar normele ce reglementează încheierea actelor adiționale au caracter imperativ.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este întemeiat pentru următoarele considerente. In fapt, prin contractul nr. x/21.06.2016, Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol a acordat reclamantei A. exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zonă - județul Iași, durata contractului fiind de 1 an, cu posibilitatea prelungirii tacite a valabilității dacă niciuna dintre părți nu comunică celeilalte intenția de încetare sau dacă nu a intervenit vreuna dintre celelalte clauze prevăzute de Cap IX și X din contract. Prin actul adițional nr. x/11.01.2007, părțile au convenit modificarea textului privind durata contractului, astfel încât, potrivit art. III 3.1., contractul este valabil pe perioada existenței asociației, dacă niciuna dintre părți nu comunică celeilalte intenția de încetare sau dacă nu a intervenit nici una dintre cauzele de la Cap IX și X din contract. În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 69 al (1) din O.U.G. nr. 23/2008, potrivit cărora la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens. Conform art. II alin. (1) din Legea 317/2009, la data intrării în vigoare a acestei legi, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă Agenției Domeniilor Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens. În continuare, textul mai prevede și că Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură preia cu titlu gratuit acțiunile pe care Agenția Domeniilor Statului le deține la societățile comerciale cu profil piscicol, terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum și alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deținute de aceasta, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale. În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Agenția Domeniilor Statului predă Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură patrimoniul, arhivele, contractele și documentația aferentă acestora, care au fost preluate de la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol. Patrimoniul se preia pe bază de protocol încheiat între părți, aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, modificându-se corespunzător bugetele celor două instituții. Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă și Administrației Naționale "Apele Române" și Societății Comerciale de Producere a Energiei Electrice "Hidroelectrica" - S.A. București în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de acestea care au ca obiect exploatarea, gestionarea, gospodărirea și administrarea resurselor acvatice vii și preia toate contractele încheiate în acest sens cu terțe persoane, fizice sau juridice, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale. Prima instanță, reținând refuzul nejustificat al recurentei - pârâte de a răspunde notificării formulate de reclamantă ("tăcerea administrației") a obligat-o la încheierea actului adițional, soluție neîmpărtășită de Înalta Curte. Un refuz de recunoaștere a unui drept supus cenzurii instanței de contencios administrativ, în speță fiind vorba despre suplinirea consimțământului unei părți contractate, presupune ca între reclamantă și pârâtă să existe un raport de drept administrativ, ce urmează a face obiectul analizei instanței de recurs. Prealabil, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de cadrul procesual al recursului, Înalta Curte califică excepția nulității contractului nr. x/2006 ca o critică de fond, urmând a o trata ca atare. Se constată că între reclamantă și Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol a fost încheiat un contract al cărui obiect consta în exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zonă -Județul Iași, temeiul de drept fiind cel prevăzut de art. 10, art. 13, art. 14 din Legea nr. 113/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 69/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2001, O.M.A.P.D.R. nr. 1133/2005 privind dreptul de pescuit în bazinele naturale, O.M.A.P.D.R. nr. 1134/2005 privind accesul la resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului. Potrivit clauzei contractuale cuprinse la Capitolul X, art. 10.2 lit. e) contractul încetează "ca urmare a modificării prevederilor legale". Legea nr. 192/2001 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, în vigoare de la data de 10.03.2008. În verificarea cercetarea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului tacit de către intimata A.N.P.A. la solicitarea de încheiere a unui nou act adițional în care să se reflecte subrogația legală a acestei autorități publice în locul fostei entități cu atribuții în gestionarea resurselor acvatice vii, respectiv Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, Înalta Curte va examina acest refuz prin raportare la normele legale incidente în cauză. Potrivit noilor modificări legislative, intimata-pârâtă A.N.P.A. poate încheia contracte de concesionare, arendare cu societăți având profil piscicol, a terenurilor pe care se află amenajări piscicole aflate în patrimoniul lor, aceste norme neprevăzând și concesionarea resurselor acvatice vii. Totodată, se reține că, potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, A.N.P.A. are ca atribuții administrarea resurselor acvatice vii din habitatele naturale ale României, activitate pe care o poate delega, pe bază de protocol, către alte instituții publice ale statului. În privința preluării de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a atribuțiilor de la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, se observă că dispozițiile relevante sunt cele ale art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008, în care se prevede că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens." Ulterior, prin prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, s-a realizat subrogația legală în drepturi și obligații pentru aceste tipuri de contracte, de la Agenția Domeniilor Statului către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură. Instanța observă că obligația legală de a încheia acte adiționale, conform noilor prevederi legale din O.U.G. nr. 23/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 317/2009, incumba noii autorități publice care s-a subrogat în drepturile și obligațiile A.D.S., preluate, la rândul său, de la C.N.A.F.P., doar pentru acele contracte arătate expres de art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008, care aveau ca obiect exploatarea și administrarea amenajărilor piscicole, astfel cum acestea au fost definite la art. 2, pct. 2 din O.U.G. nr. 23/2008. Noțiunea de resurse acvatice vii a fost explicitată în cuprinsul aceluiași articol 2, la pct. 25 din O.U.G. nr. 23/2008, reprezentând "speciile de pește și de alte viețuitoare acvatice destinate consumului uman, disponibile și accesibile din habitatele piscicole naturale ale României". Distincțiile fiind evidente între amenajările piscicole (art. 2 pct. 2) și habitatele piscicole naturale (art. 2 pct. 3), este limpede că legiuitorul a optat pentru reglementarea legală a posibilității de prelungire prin acte adiționale a contractelor care au ca obiect doar amenajări piscicole, create artificial pentru practicarea acvaculturii. În consecință, solicitarea intimatei-reclamante de a fi încheiat un act adițional pentru contractul în care aceasta este parte, ce are ca obiect exploatarea resurselor acvatice vii, este lipsită de temei legal, neputând fi extrapolate dispozițiile referitoare la amenajări piscicole către formele naturale de habitate piscicole. Date fiind aceste distincții de regim juridic între contractele ce au ca obiect amenajări piscicole și cele de exploatare a resurselor acvatice vii aflate în habitate naturale, Înalta Curte reține că nu există un refuz nejustificat, pe baza prevederilor legale anterior examinate, din partea recurentei-pârâte A.N.P.A. de a încheia actul adițional solicitat de către intimata-reclamantă, cât timp o astfel de obligație nu era prevăzută în niciunul dintre temeiurile de drept în raport de care a pretins recurenta că ar fi nejustificat refuzul autorității pârâte.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca nefondată.