ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3728/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură București, a solicitat constatarea caracterului nejustificat al refuzului ANPA, din cadrul Minutei nr. 5701/14.07.2016, de a da curs solicitării asociației reclamante în sensul încheierii actului adițional, și drept consecință, obligarea pârâtei la încheierea Actului adițional la Contractul nr. x/30.01.2006 privind exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii, în condițiile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009.

Prin sentința civilă nr. 331 din data de 13 decembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi Arad, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură București și a constatat caracterul nejustificat al refuzului pârâtei de a soluționa cererea reclamantei și în consecință a obligat pârâta la încheierea cu reclamanta a actului adițional la contractul nr. x/30.01.2006 privind exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii, în condițiile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009.

Împotriva sentinței civile nr. 331 din data de 13 decembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 3715/27.06.2019 pronunțată în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură împotriva sentinței civile nr. 331 din 13 decembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin sentința civilă nr. 271 din data de 30 septembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 22 din data de 15 ianuarie 2021, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a constat invit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza ÎCCJ pentru soluționarea conflictului de competență.

Prin Decizia nr. 3089/21.05.2021 pronunțată în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara -, secția contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 10 august 2021, sub nr. x/2016**.

Prin sentința civilă nr. 501 din data de 29 septembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură; a constatat caracterul nejustificat al refuzului pârâtei de a soluționa cererea reclamantei; a obligat pârâta să încheie cu reclamanta actul adițional la contractul nr. x din 30.01.2006 privind exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii, în condițiile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 și să plătească reclamantei suma de 3.550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 501 din data de 29 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, în speța de față sunt incidente prevederile art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, în forma sa de bază, prin care s-a abrogat Legea nr. 192/2001, actul normativ care a reglementat funcționarea Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, și art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 prin care a fost aprobată cu modificări și completări O.U.G. nr. 23/2008.

Potrivit prevederilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP) în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens.

Conform prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura se subrogă Agenției Domeniilor Statului (ADS) în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens.

Instanța de fond, deși a reținut incidența acestor texte legale, a făcut o greșită interpretare și aplicare a acestora.

Conform dispozițiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență nr. 83/2008 privind pescuitul și acvacultura, la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă Agenției Domeniilor Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens.

Din analiza dispozițiilor legale menționate mai sus, reiese faptul că, pentru ca ANPA să se subroge în drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de ADS, cu agenții contractanți, Agenția Domeniilor Statului trebuia să se subroge, la rândul ei, în contractele încheiate de Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol cu agenții contractanți.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că subrogarea prevăzută de textele normative menționate mai sus nu operează de drept, fiind astfel necesară încheierea unor acte adiționale la contractul inițial. Astfel, potrivit prevederilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, Agenția Domeniilor Statului trebuia să încheie, cu reclamanta, un act adițional de subrogare în contractul nr. x/30.01.2006, act adițional ce nu a fost încheiat.

Nefiind încheiat un act adițional de subrogare între, ADS și reclamantă, nu este posibilă nici încheierea unui act adițional prin care Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură să se subroge Agenției Domeniilor Statului. ANPA nu se poate subroga, în mod direct, în drepturile și obligațiile ce rezultă din contractul încheiat între CNAFP și recurenta - reclamantă.

Dispozițiile legale enunțate au prevăzut, așadar, o subrogație legală, a ADS pentru CNAFP, iar ulterior a ANPA pentru ADS, în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte, și, pe cale de consecință, încheierea de acte adiționale în acest sens.

Aceste dispoziții însă nu sunt aplicabile în speța de față, întrucât obiectul contractului pentru care se solicită încheierea actului adițional în cauză îl constituie exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale, pescuitul recreativ/sportiv fiind reglementat în mod distinct de dispozițiile art. 23 din O.U.G. nr. 23/2008.

Astfel, neexistând act adițional încheiat între CNAFP și ADS iar contractul pentru care se solicită încheierea actului adițional nu are ca obiect exploatarea unei amenajări piscicole, ANPA nu poate în mod legal să încheie actul adițional de subrogare în temeiul prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2019.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 418/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2015, speța fiind similară, în sensul că reclamanta din acel dosar a solicitat obligarea ANPA la încheierea unui act adițional la un contract încheiat CNAFP având ca obiect exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale.

În ceea ce privește minuta nr. 5701/14.07.2016, din cuprinsul invitației și al conținutului minutei, reiese clar că scopul întâlnirii este "discutarea încheierii unor acte adiționale", faptul că s-au purtat discuții referitoare la suprapunerile existente cu alte asociații care aveau acte adiționale de prelungire a contractelor, acte adiționale încheiate urmare a punerii în executare a unor hotărâri judecătorești, discuții referitoare la interpretarea unor clauze contractuale referitoare la valoarea contractului, tranșarea suprapunerii zonelor între asociații, nereieșind de nicăieri faptul că scopul întâlnirii a fost încheierea unui act adițional și nici că această întâlnire ar fi trebuit să se finalizeze prin semnarea unui astfel de act.

În prezenta cauză nu se poate reține un refuz nejustificat din partea recurentei-pârâte având în vedere că la capitolul X din contractul nr. x/30.01.2006, pct. 10.2, cu privire la încetarea valabilității contractului în cazul modificării prevederilor legale.

După cum se poate observa, temeiul legal al încheierii contractului nr. x/30.01.2006 este Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura, lege care a fost abrogată prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 23/2008.

În acest context, recurenta-pârâtă susține că nu se află în prezența unui refuz nejustificat, mai ales prin prisma interpretării și aplicării dispozițiilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 și a dispozițiilor contractuale din contractul nr. x/30.01.2006, Cap. X încetarea contractului, pct. 10.2, cu privire la încetarea valabilității contractului în cazul modificării prevederilor legale.

Cum un contract valabil încheiat are putere de lege între părți, dispozițiile acestuia fiind obligatorii, și cum legislația a fost modificată, prin abrogarea legii în baza căruia a fost încheiat contractul, sunt incidente dispozițiile privind încetarea contractului, acesta încetându-și valabilitatea la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 23/2008.

De asemenea, în mod eronat a reținut instanța de fond că susținerile noastre sunt contrazise chiar de conduita adoptată de instituția pârâtă, prin încheierea unor acte adiționale cu alte asociații de pescari similare, făcând astfel trimitere la actul adițional nr. x/03.03.2015 încheiat de subscrisa cu Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Arad chiar în condițiile art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008 coroborat cu prevederile Legii nr. 317/2009.

Se poate observa cu ușurință că actul adițional respectiv a fost încheiat ca urmare a unei hotărâri judecătorești obligatorii pentru ANPA, însă încheierea acestui act adițional ar fi trebuit văzută ca un caz de excepție, recurenta-pârâtă fiind obligată la această conduită în urma unui act jurisdicțional, care a tranșat o speță particulară.

Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 10 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 22 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat constatarea caracterului nejustificat al refuzului ANPA, din cadrul Minutei nr. 5701/14.07.2016, de a da curs solicitării asociației reclamante în sensul încheierii actului adițional, și drept consecință, obligarea pârâtei la încheierea Actului adițional la Contractul nr. x/30.01.2006 privind exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii, în condițiile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, a obligat pârâta să încheie cu reclamanta actul adițional la contractul nr. x din 30.01.2006 privind exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii, în condițiile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că din analiza coroborată a cererii formulată de reclamantă la data de 23.11.2015, a răspunsului nr. x/14.12.2015 și a minutei nr. 5701/14.07.2016, rezultă că scopul întâlnirii din 14.07.2016 a fost în mod indubitabil acela de a reglementa situația juridică a contractului existent (nr. 9/30.01.2006), care se impunea a fi realizată - în acord cu prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 -, prin încheierea unui act adițional, iar faptul că actul adițional ar viza amenajări piscicole și nu resursele acvatice vii, s-a constatat că aceste susțineri sunt contrazise chiar de conduita adoptată de instituția pârâtă - prin încheierea unor acte adiționale cu alte asociații de pescari similare.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs de față, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin motivele de recurs se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Sub acest aspect se susține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 și a dispozițiilor contractuale din contractul nr. x/30.01.2006, Cap. X încetarea contractului, pct. 10.2, cu privire la încetarea valabilității contractului în cazul modificării prevederilor legale.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Potrivit dispozițiilor art. 69 al (1) din O.U.G. nr. 23/2008, la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens.

Conform art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, la data intrării în vigoare a acestei legi, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă Agenției Domeniilor Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens. În continuare, textul mai prevede și că Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură preia cu titlu gratuit acțiunile pe care Agenția Domeniilor Statului le deține la societățile comerciale cu profil piscicol, terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum și alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deținute de aceasta, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale. În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Agenția Domeniilor Statului predă Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură patrimoniul, arhivele, contractele și documentația aferentă acestora, care au fost preluate de la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol. Patrimoniul se preia pe bază de protocol încheiat între părți, aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, modificându-se corespunzător bugetele celor două instituții. Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă și Administrației Naționale "Apele Române" și Societății Comerciale de Producere a Energiei Electrice "Hidroelectrica" - S.A. București în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de acestea care au ca obiect exploatarea, gestionarea, gospodărirea și administrarea resurselor acvatice vii și preia toate contractele încheiate în acest sens cu terțe persoane, fizice sau juridice, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.

Înalta Curte constată că între intimata-reclamantă și Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol a fost încheiat un contractul nr. x/30.01.2006 al cărui obiect consta în exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zonă -Județul Arad, temeiul de drept fiind cel prevăzut de art. 10, art. 13, art. 14 din Legea nr. 113/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 69/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2001, O.M.A.P.D.R. nr. 1133/2005 privind dreptul de pescuit în bazinele naturale, O.M.A.P.D.R. nr. 1134/2005 privind accesul la resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului.

În privința preluării de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a atribuțiilor de la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, se observă că dispozițiile relevante sunt cele ale art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008, în care se prevede că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens."

Ulterior, prin prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, s-a realizat subrogația legală în drepturi și obligații pentru aceste tipuri de contracte, de la Agenția Domeniilor Statului către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.

Instanța de recurs observă că obligația legală de a încheia acte adiționale, conform noilor prevederi legale din O.U.G. nr. 23/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 317/2009, incumba noii autorități publice care s-a subrogat în drepturile și obligațiile A.D.S., preluate, la rândul său, de la C.N.A.F.P., iar această subrogație operează de drept, nefiind necesară încheierea unor acte adiționale la contractul inițial cu fiecare entitate în parte, având în vedere că în virtutea modificărilor legislative și pentru intrarea în legalitate, recurenta-pârâtă avea aptitudinea de a încheia acte adiționale la contractele încheiate cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte.

În acest context, nu poate fi primită critica recurentei-pârâte în sensul că pe lângă condiția existenței actului adițional încheiat între CNAFP și ADS, subrogația se putea realiza numai în ceea ce privește contractele încheiate cu agenți contractanți care dețineau în exploatare și în administrare amenajări piscicole, definite de art. 2 din O.U.G. nr. 23/2008, atât în forma de bază, cât și în forma aprobată prin Legea nr. 317/2009, având în vedere că "exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale, pescuitul și acvacultura" au fost definite și de O.U.G. nr. 23/2008 unde, la art. 4 alin. (1) se menționează în mod expres că:

"Elaborarea strategiei naționale și a reglementărilor referitoare la conservarea și managementul resurselor acvatice vii existente în habitatele piscicole naturale, la acvacultură, la organizarea pieței produselor pescărești, la structurile de pescuit și acvacultură, precum și implementarea și controlul aplicării și respectării acestora sunt atributul Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură."

În cazul de față, recurenta-pârâtă susține că odată cu modificarea legislației în anul 2008, Contractul nr. x/30.01.2006 ar fi încetat de drept.

Într-adevăr, adoptarea în regim de urgență a Ordonanței de Urgență nr. 23 din 5 martie 2008 privind pescuitul și acvacultura s-a impus având în vedere necesitatea adoptării rapide a unui cadru juridic în conformitate cu reglementările Uniunii Europene, necesar administrării sectorului pescăresc, prin conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comunitară în domeniul pescuitului, iar prin dispozițiile art. 70 din acest act normativ s-a menționat că "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare prevederilor prezentei ordonanțe de urgență", însă critica recurentei-pârâte în sensul că odată cu modificarea legislației în anul 2008, Contractul nr. x/30.01.2006 ar fi încetat de drept nu poate fi primită în contextul în care O.U.G. nr. 23/2008 nu conține nicio prevedere în acest sens.

Pe de altă parte, se observă că la Cap. III. al contractului nr. x/30.01.2006 "Durata contractului" se menționează: 3.1. "Contractul este valabil pe o perioadă de 1 (un) an calendaristic, cu posibilitatea prelungirii tacite a valabilității lui dacă niciuna dintre părți nu comunică celeilalte intenția de încetare sau dacă nu a intervenit vreuna din celelalte clauze prevăzute la Cap. IX și Cap. X din prezentul contract" ceea ce conduce la concluzia că încetarea contractului nu poate interveni decât în condițiile contractului, care reprezintă legea părților, și în lipsa intervenirii vreunui fapt juridic reglementat convențional ori legal, care să conducă la încetarea contractului, acesta fiind în vigoare la data transmiterii drepturilor și obligațiilor către recurenta-pârâtă, deci continuă să își producă efectele, aspect în raport de care, în virtutea art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, recurenta-pârâtă era obligată să încheie actul adițional cu intimata-reclamantă.

Relevant este și faptul că, în actul adițional nr. x/03.03.2015 la Contractul nr. x/22.02.1987 pentru darea în folosință a bazinelor piscicole conform Legii nr. 12/1974 cu modificările ulterioare, încheiat între Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Arad, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 317/2009, Ordinul MADR nr. 15/20.01.2011 privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de aplicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv, se menționează în mod expres că:

"Art. 1. Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă C.N.A.F.P. în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractul nr. x/22/02/1987 și actele adiționale încheiate, conform Legii nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura:

Art. 2. Celelalte clauze ale contractului nr. x/22/02/1987 și ale actelor adiționale încheiate la acesta, rămân neschimbate.

Art. 3. Prezentul act adițional se încheie pentru o perioadă de 5 ani începând cu data semnării și poate fi prelungit tacit pe perioade succesive, prin renegociere, în cazul în care nu este denunțat unilateral de una dintre părți pentru motive temeinice."

În acest context, nu poate fi primită critica recurentei-pârâte conform căreia actul adițional nr. x/03.03.2015 a fost încheiat ca excepție, ca urmare a punerii în executare a unei hotărâri judecătorești atât timp cât în cuprinsul acestui act administrativ s-a menționat ca temei de drept "prevederile art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 317/2009, Ordinul MADR nr. 15/20.01.2011 privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de aplicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv" și s-a recunoscut faptul că Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă C.N.A.F.P. în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractul nr. x/22/02/1987 denumit "Exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii".

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prima instanță nu a transformat hotărârea judecătorească nr. 266 pronunțată în dosarul nr. x/2012 în izvor de drept ci, în mod corect a reținut poziția oscilantă a recurentei-pârâte cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008 coroborate cu prevederile Legii nr. 317/2009 din moment ce în cazul de față a considerat că aceste dispoziții nu sunt incidente, iar în cazul încheierii actului adițional nr. x/03.03.2015 le-a acordat eficiență juridică.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu a fost demonstrată nelegalitatea sentinței atacate, astfel că argumentele expuse de recurenta-pârâtă în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine casarea hotărârii de fond, întrucât a fost dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor legale incidente în cauză.

În considerarea argumentelor expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva sentinței nr. 501 din 29 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2022.