ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5770/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5770/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 23.11.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 361/18.08.2020 privind stabilirea modului de calcul al redevenței minime aplicabile contractelor de concesiune care au ca obiect exploatarea în scop piscicol a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în administrarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, până la soluționarea definitivă a cauzei care are drept obiect anularea deciziei anterior – menționate.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 13/2021 din data de 20 ianuarie 2021, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârât prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA).
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de suspendare provizorie a efectelor executării Deciziei nr. 361/18.08.2020. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2020.
Încheierea de suspendare a judecării cauzei
Prin încheierea din 23 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că partea, deși legal citată nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:,,1) Judecătorul va suspenda judecata:
(...)
când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului pentru lipsa părților, potrivit dispozițiilor anterior citate.
La data de 20 octombrie 2022, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.
Pe cale de consecință, încheierea de ședință din data de 23 noiembrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 22 mai 2022.
Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.
În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 13/2021 din data de 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.