Decizia nr. 3460/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată 15.11.2017 pe rolul Tribunalului București la data de 15.11.2017, reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 131139,67 RON, reprezentând debit restant ca urmare a neplății arendei anuale datorate în temeiul art. 4 și art. 23 din contractul de arendare nr. x/12.01.2012 încheiat între reclamantă și pârâtă, sumă actualizată cu rata inflației și cu dobânda legală, conform prevederilor art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011. Pârâta-reclamantă A. S.R.L., a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii principale și constatarea faptului că reclamanta-pârâtă nu și-a respectat obligațiile contractuale, contractul fiind reziliat de drept conform art. 22. Reclamanta-pârâtă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat obligarea pârâte-reclamante și la plata sumei de 173.850,77 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data rezilierii. Prin sentința civilă nr. 1574/14.03.2018, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 04.04.2018 sub numărul x/2017.

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea nr. 137 din 29 mai 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea principală, astfel cum a fost modificată de reclamanta-pârâtă Agentia Nationala pentru Pescuit și Acvacultura, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L.. A fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 122.231,50 RON reprezentând redevență aferentă perioadei 2012-2017, actualizată cu rata inflației. A fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,15% aferente sumei de 122.231 RON, calculate de la data scadenței fiecare tranșe de redevență stabilită conform art. 13 și 14 din contract, și până la 21.09.2017, data rezilierii contractului. S-a respins în rest cererea principală, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată. S-a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâta – reclamantă S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În susținerea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a acționat conform legii si normelor de competenta specifice pentru clarificarea situației juridice/situației procesuale în ceea ce privește Procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 12.07.2012, înscris realizat prin falsificarea semnăturii administratorului B., fapt dovedit prin Raportul de expertiza criminalistica nr. 353/20.12.2019, care a concluzionat ca: «semnăturile asociate numitului B., aflate pe cele doua exemplare ale procesului-verbal de punere în posesie nr. x/12.07.2012, la rubrica «Din partea S.C. A. S.R.L., Administrator» nu au fost executate de persoana ce figurează ca titular.». În plus, recurenta a arătat că a indicat persoana care a falsificat semnătura, respectiv numitul C., care are calitatea de asociat în cadrul societății, însă nu si drept de semnătură. Prin eliminarea acestui înscris ca mijloc de probă reclamanta – pârâtă se află în imposibilitatea de a proba se predarea-primirea, luarea în posesie si exploatarea bunului ce face obiectul contractului de arenda, precum și data certa privind punerea în practica a acestor activități conexe contractului. Corelativ cu cele de mai sus, nu se poate realiza nici dovada stării în care a fost predat bunul în cauză, respectiv cu o corecta individualizare/menționare a situației existente la fata locului. Instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile în cauză, stabilind în sarcina recurentei necesitatea realizării unei acțiuni de notificare în scris a Declarației privind rezilierea Contractului de arenda, demers care în fapt are caracter opțional, pur facultativ, câtă vreme părțile nu au convenit o astfel de procedura de notificare în scris în conținutul Contractului de arendă. Bunul nu a fost predat efectiv si cu respectarea prevederilor legale în vigoare, astfel că există implicații si cu privire la momentul de la care ar exista obligația de plata a redevenței si, implicit, a penalităților aferente. În mod greșit instanța a dispus completarea probatoriului cu doua noi înscrisuri, care atestă fapte care nu corespund realității. Prin motivele de recurs s-a invocat, pe cale de excepție, nulitatea absolută totala a Contractului de arendare nr. x/12.01.2012, ce a fost perfectat între ANPA si recurentă. S-a arătat că acțiunea de predare a bunului ce constituie obiectul arendei, aparent corecta la o simpla evaluare, devine ilicita, deoarece în cazul particular al Contractului de arendare nr. x/12.01.2012 este afectat de vicii ascunse, referitoare la suprafața reala a acestuia, vicii care îi afectează (in sensul micșorării) întrebuințarea si, implicit, valoarea de exploatare. S-a subliniat că o operațiune de măsurare exacta a unei suprafețe de teren ce depășește 15000 mp nu este la îndemâna oricui, aceasta necesitând pregătire de specialitate în domeniul topo- cadastral. Mai mult, în cazul de fata, bunul imobil ce făcea obiectul acțiunii de predare nici măcar nu era acoperit de luciu de apa, ori una dintre obligațiile arendatorului este tocmai ca acesta sa fie menținut în stare corespunzătoare de folosință. În concluzie, s-a arătat că, prin hotărârea atacata, instanța de fond a constatat o situație ce nu corespunde adevărului, aceasta fiind nefondata, deoarece are la baza neîndeplinirea rolului activ si a unor activități procedurale specifice, interpretări eronate ale prevederilor legale sau contractuale incidente si înscrisuri dovedit false ori care conțin afirmații mincinoase. De asemenea, au existat situații în care au fost admise înscrisuri cu un conținut neconcludent, neconfirmat din surse alternative (furnizate chiar de către angajații ANPA) sau care prezintă în conținut date contradictorii, context în care nu a luat masurile necesare de clarificare. Totodată, s-a apreciat că, date fiind modalitatile/iregularitatile prezentate, hotărârea atacata este afectata de subiectivism si atitudine părtinitoare în defavoarea recurentei, astfel că în sarcina sa nu pot fi imputate obligații conform contractului de arendare, deoarece pe fondul neîndeplinirii obligațiilor de predare efectiva a bunului de către arendator, a survenit rezilierea de drept a acestuia.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs 5.1. Preliminar analizei motivelor de recurs, Înalta Curte constată că în cadrul cererii de recurs, recurenta a invocat, pe cale de excepție, nulitatea absolută totala a Contractului de arendă nr. x/12.01.2012, ce a fost perfectat între ANPA si recurentă. Cu privire la aceste aspecte, Înalta Curte reține că, astfel cum s-a arătat la pct. 1 din prezenta hotărâre, pârâta-reclamantă A. S.R.L. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate faptul că reclamanta-pârâtă nu și-a respectat obligațiile contractuale, contractul fiind reziliat de drept conform art. 22. În aceste condiții, cerere de constatare a nulității contractului de arendare, reprezintă în fapt o cerere de modificare a cererii reconvenționale, interzisă în calea de atac a recursului, astfel cum rezultă din coroborarea prevederilor art. 478 alin. (2) și 494 din C. proc. civ. Înalta Curte constată astfel inadmisibilitatea cererii de modificare a cererii reconvenționale formulate în recurs, inadmisibilitatea reprezentând sancțiunea procedurală care vizează formularea unei cereri prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiții de validitate a căii procedurale alese de parte. 5.2. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că sub imperiul acestei norme de drept se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc. Recurenta critică prin motivele de recurs împrejurarea că prima instanță ar încuviințat ca probe, înscrisuri care nu reflectă adevărul, însă Înalta Curte nu poate reține încălcarea vreunei norme de procedură care să poată fi încadrată în cerința cazului de casare indicat. 5.3. Analizând sentința atacată prin prisma aplicării de către prima instanță a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că motivele invocate de recurenta – pârâtă – reclamantă sunt neîntemeiate. În fapt, la data de 12.01.2012, între reclamanta-pârâtă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură – în calitate de arendator și pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - în calitate de în calitate de arendaș, a fost încheiat contractul de arendă nr. x având ca obiect terenul pe care se află amplasată amenajarea piscicolă Iaz Tomulești III în suprafață de 24 ha, din care 24 ha teren aflat sub luciul de apă, aflat pe teritoriul administrativ al comunei Toporu, jud. Giurgiu. Având în vedere că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale constând în plata redevenței anuale în cuantum de 5001 euro conform art. 4, reclamanta-pârâtă a demarat procedura de reziliere a contractului fiind întocmită notificarea nr. x/25.04.2017 Potrivit notificării nr. x/25.04.2017 i s-a adus la cunoștință pârâtei-reclamante că are obligația de a achita sumele restante în cuantum de 121.955,48 RON, în termen de 15 zile de la data primirii notificării, în caz contrar contractul urmând să fie reziliat În condițiile în care pârâta-reclamantă nu a dat curs solicitării de achitare a debitului restant, reclamanta-pârâtă a continuat procedura de reziliere fiind întocmită declarația de reziliere nr. 8555/21.09.2017. Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 131139,67 RON, reprezentând debit restant ca urmare a neplății arendei anuale datorate în temeiul art. 4 și art. 23 din contractul de arendare nr. x/12.01.2012 încheiat între reclamantă și pârâtă, sumă actualizată cu rata inflației și cu dobânda legală, conform prevederilor art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011. Potrivit prevederilor contractuale se reține că: Art. 4 Nivelul arendei anuale datorată arendatorului este echivalentul în RON a 5001 euro/an. Art. 8 Plata arendei se va face în RON la cursul leu/euro la BNR din data facturării în contul arendatorului. Art. 11 Pentru executarea cu întârziere a obligației de plată a redevenței, arendașul datorează penalități de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la valoarea arendei restante. Art. 12 Arenda se datorează începând cu data de 01.01.2012. Art. 13 Sumele datorate pentru primul an în care se încheie contactul de arendă se vor plăti integral în termen de 7 zile de la data punerii în posesie Art. 14 Pentru anii calendaristici următori, plata arendei se va face în tranșe trimestriale, termenele scadente fiind: 10% până la data de 30 martie; 10% până la data de 30 iunie; 30% până la data de 30 septembrie; 50% până la data de 30 noiembrie. Art. 20 lit. a) Arendatorul are obligația să predea terenul cu destinație piscicolă arendașului la termen și în condițiile stabilite în prezentul contract Art. 21 lit. a) Arendașul are dreptul să primească terenul cu destinație piscicolă la termen(până la 15 ianuarie 2012) și în condițiile stabilite în prezentul contract, iar la lit. e) s-a menționat că arendașul are obligația să plătească arenda la termenele și în condițiile prevăzute în cap. V Art. 22 În caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către una dintre părți, contractul se consideră reziliat de drept fără intervenția instanței. Art. 23 Pentru neplata la timp a arendei, arendașul va plăti penalități de întârziere în procent de 0.15 % pe zi de întârziere, calculate la valoarea arendei restante, În interpretarea clauzelor contractuale arătate, curtea de apel a constat că obligația de plată a arendei anuale datorate în temeiul art. 4 din contract nu a fost îndeplinită, fiind astfel întemeiată cererea intimatei – reclamante – pârâte, împrejurare care, de altfel, nu este contestată. Recurenta – pârâtă- reclamantă a invocat, în apărarea sa, rezilierea de drept a contractului de arendă la data de 15.01.2012, însă, în acord cu soluția primei instanțe, Înalta Curte constată că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1552 din C. civ., în sensul formulării unei declarații de reziliere unilaterală, comunicată reclamantei-pârâte prin care să se invoce neexecutarea obligației de predare a bunului ce formează obiectul contractului de arendă. În ceea ce privește împrejurarea că procesul-verbal de punere în posesie din 12.07.2012 nu poartă semnătura administratorului (împrejurare confirmată prin expertiză grafică efectuată în cauză – dosar Curte de Apel existent la dosar), în mod corect s-a apreciat că acesta nu prezintă relevanță din perspectiva obligației societății recurente de plată a arendei, întrucât ceea ce este relevant este posesia efectivă. În acest sens, se reține că administratorul societății susține că persoana care a semnat procesul-verbal, este un asociat, menționat în actul constitutiv al societății, dar fără drept de semnătură, însă această împrejurare nu vine să combată faptul că punerea în posesie a luciului de apă a avut loc, și nu exonerează recurenta de la plata arendei. Față de aceste considerente, soluția pronunțată de curtea de apel în ceea ce privește cererea reconvențională, este rezultatul aplicării corecte a prevederilor dispozițiilor C. civ. (art. 1549 și urm.), ce reprezintă dreptul comun în materia rezilierii, neprezentând relevanță, din perspectiva prevederilor contractuale, nici susținerile privind golirea iazului de apă, și nici cele privind punerea în posesie în fapt a unei suprafețe mai mici decât suprafața prevăzută în contract. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge ca inadmisibilă cererea de modificare a cererii reconvenționale și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.