ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 740/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la 30 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a solicitat obligarea pârâtei Administrația Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA), la plata sumei de 1.690.258,75 de RON, creanță bugetară stabilită prin nota de control nr. x/2014 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentând suma achitată de reclamant din bugetul național pentru reîntregirea fondului european pentru pescuit (FEP).

La 8 decembrie 2018, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că și-a întemeiat, în drept, acțiunea, în principal, pe dispozițiile art. 998, art. 999 din C. civ. de la 1865, art. 1357-1359, art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1381 alin. (1) și (2) din noul C. civ., privitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, iar, în subsidiar, pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) din C. civ. de la 1865, art. 1373 din noul C. civ. privind răspunderea comitentului pentru prepuși.

Prin încheierea din 11 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 18 ianuarie 2019, sub nr. x/2018*.

Prin încheierea din 14 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a secția a VI-a civilă, a admis excepția necompetenței funcționale a acestei instanțe și a declinatat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secțiilor a III-a, a IV- a sau a V-a ale Tribunalului București.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București la 21 februarie 2019, sub nr. x/2018***, fiind repartizat spre soluționare secției a IV-a civile.

Prin sentința civilă nr. 1707 din 5 iulie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.690.258,75 RON, reprezentând reparație prejudiciu creat în patrimoniul Ministerului, ca urmare a achitării acesteia de către reclamant din bugetul național, pentru reîntregirea FEP.

Prin decizia civilă nr. 514 A din 16 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, împotriva sentinței civile nr. 1707 din 5 iulie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 775 din 6 aprilie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva deciziei civile nr. 514 A din 16 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Prin decizia civilă nr. 157A din 6 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul formulat de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva deciziei civile nr. 1707 din data de 5 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 845.129,37 RON, reprezentând prejudiciu și a menținut, în rest, sentința atacată.

Împotriva deciziei civile nr. 157A din 6 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a, au declarat recurs reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.

6.1 Recursul declarat de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat casarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții de admitere a cererii, astfel cum a fost modificată, obligarea recurentei-pârâte Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură la acoperirea întregului prejudiciu pe care i l-a produs, prin plata sumei de 1.690.258,75 de RON, creanță bugetară stabilită prin Nota de control nr. x/2014 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentând suma achitată de minister din bugetul național pentru reîntregirea fondului european pentru pescuit (FEP).

În esență, recurentul-reclamant a formulat următoarele critici de nelegalitate, circumscrise motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

Curtea de apel a reținut, în mod eronat, culpa concurentă a reclamantului în producerea prejudiciului și o contribuție proprie la producerea acestuia, în raport de atribuțiile care reveneau acestuia în calitate de autoritate de management în cadrul procedurilor pentru care au fost accesate fondurile europene, făcând o aplicare eronată a prevederilor art. 6 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și ale art. 11 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 79/2003.

Conform dispozițiilor art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea de management avea calitate de beneficiar al finanțării nerambursabile, astfel încât nu îi erau aplicabile prevederile art. 6 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, atributul privind verificarea solicitărilor de plată revenind Ministerului de Finanțe.

În mod nelegal, instanța de apel a apreciat că trebuia să procedeze la verificarea legalității procedurii de atribuire a contractului de licitație publică și să excludă integral sau parțial de la rambursare/plata cheltuielile efectuate și declarate de beneficiar, care în speță era chiar ministerul, reținând că acele cheltuieli nu respectau condițiile de legalitate; sunt nelegale aceste concluzii ale instanței de apel, cu atât mai mult cu cât s-a reținut că "fapta ilicită ce a condus la aplicarea corecțiilor financiare este reținută în cuprinsul Notei de constatare nr. x/02.06.2014, (...) fiind constatate o serie de nereguli în aplicarea prevederilor legale privind achizițiile publice în derularea de către ANPA a procedurii de atribuire", ceea ce conduce la concluzia că întreg prejudiciul a fost cauzat de fapta ilicită a recurentei-pârâte.

Instanța de apel face confuzie între verificarea legalității procedurii de atribuire a contractului prin licitație publică (procedură care a avut loc înainte ca ministerul să devină autoritate de management) și obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situația în care constată existența a cel puțin una dintre abaterile prevăzute în anexele care fac parte integrantă din O.U.G. nr. 66/2011.

Raportat la faptul că din prețul contractului de 2.177.530,00 euro, s-a plătit de către recurenta-pârâtă, la 13 august 2009, suma de 1.489.000 euro, la care s-a calculat și TVA de 19 %, respectiv 282.910 euro, coroborat cu reținerile instanțelor potrivit cărora "fapta ilicită ce a condus la aplicarea corecțiilor financiare este reținută în cuprinsul Notei de constatare nr. x/02.06.2014, (...) fiind constatate o serie de nereguli în aplicarea prevederilor legale privind achizițiile publice în derularea de către ANPA a procedurii de atribuire", este nelegală concluzia instanței de apel referitoare la producerea, în mod egal, a prejudiciului de către cele două autorități de management.

Dacă ar fi respins la plată sumele rezultate din executarea contractului/prestarea serviciilor (dacă ar fi avut cunoștință că sumele respective nu erau eligibile), ne-am fi aflat în ipoteza încălcării art. 10.2 și 11.3 din Contract și la o posibilă culpă a ministerului.

În mod greșit s-a reținut și culpa ministerului la producerea prejudiciului, întrucât contractul trebuia executat în conformitate cu prevederile sale și cu documentația de atribuire, raportat la prevederile art. 1270 alin. (1) și art. 1350 alin. (1) și (3) C. civ.

Nu se poate reține culpa executării contractului atât timp cât nu a existat o posibilă/reală cauză/clauză de reziliere; prestatorul și-a îndeplinit obligațiile, serviciile au fost recepționate, neregulile constatate de organele de control fiind doar fapte ale părții adverse și nu ale prestatorului de servicii.

În mod greșit este întemeiată decizia pe art. 1371 C. civ., întrucât rezilierea contractului era imposibilă fără a crea un alt prejudiciu, potrivit art. 1350 alin. (2) C. civ.

În expunerea criticilor, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a învederat că instanța de apel nu a motivat legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă ilicită a reclamantului, în raport de obligativitatea clauzelor contractuale, modalitatea de evitare a producerii prejudiciului, astfel încât să fie incident art. 1371 alin. (1) C. civ.

În susținerea aceluiași motiv de casare, recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel nu a motivat modalitatea în care reclamanta ar fi putut evita cauzarea prejudiciului, ca efect al reținerii incidenței dispozițiilor art. 1371 din C. civ., în raport de obligativitatea clauzelor contractuale.

Decizia curții de apel conține motive contradictorii cu privire la obligațiile ce îi reveneau, în calitate de autoritate de management reclamantei pentru POP 2007-2013, în sensul în care, pe de o parte, se reține că "urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 1407/2009, ministerul a preluat funcția de autoritate de management pentru POP 2007-2013" și "la data intrării în vigoare a H.G. nr. 1347/2009, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a dobândit calitatea de autoritate de management", iar "având în vedere calitatea dobândită, acestuia i-a fost predat contractul nr. x/18.07.2009", iar, pe de altă parte, se arată că "prevederile H.G. nr. 1347/2009 nu prevedeau în mod expres subrogarea ministrului în drepturile Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură în raporturile contractuale derulate de către aceasta în calitate de autoritate de management".

Obligativitatea de a asigura un sistem informatizat de înregistrare și stocare a înregistrărilor contabile impusă Autorității de Management a fost statuată prin Regulamentul (CE) 1198/2006 privind Fondul European pentru Pescuit.

Angajarea răspunderii recurentei-pârâte este dovedită de existența tuturor celor patru condiții generale ale răspunderii civile delictuale în raport cu prepusul care a cauzat prejudiciul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv: fapta ilicită a prepusului; prejudiciul suferit; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a prepusului și prejudiciu; vinovăția prepusului.

Sunt întrunite și următoarelor condiții speciale ce privesc raportul dintre comitent și prepuși, respectiv: existența raportului de prepușenie; faptele ilicite săvârșite de prepuși care au legătură cu atribuțiile sau scopul funcțiilor încredințate.

Analizând întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale a recurentei-pârâte, rezultă că ministerul a suferit un prejudiciu cuantificat la suma de 1.690.258,75 RON, reprezentând suma achitată de minister din bugetul național pentru reîntregirea FEP, instanța de apel reținând existența faptei ilicite a părții advese prin încălcarea legislației achizițiilor publice, legătura de cauzalitate fiind fundamentată pe faptele și evenimentele care au precedat crearea prejudiciului.

6.2 Recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură

Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de către reclamant.

În expunerea argumentelor circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut următoarele:

În rejudecare, instanța de apel a reținut faptul că reclamantul s-a substituit agenției, în mod benevol, în calitate de autoritate contractantă în cadrul contractului nr. x/2009, fără să există o dispoziție legală în acest sens; astfel, recurentul-reclamant și-a asumat toate drepturile, obligațiile și chiar neregulile acelui contract; deși nu a existat nicio obligație legală impusă în sarcina sa, recurentul-reclamant a decis să se substituie agenției în cadrul contractului, asumându-și și faptul că nu va putea solicita accesarea fondurilor europene prin prisma deficiențelor cu privire la încheierea contractului .

Contractul nr. x/2009 nu a fost pus în executare de către pârâtă sau de către operatorul economic anterior momentului subrogării recurentului-reclamant prin actul adițional nr. x din 17 noiembrie 2010 - aspect care reiese și din probele administrate.

Prevederile art. 204 din O.U.G. nr. 34/2006 dispun obligarea încheierii contractului de achiziție publică, însă nu dispun cu privire la punerea lui în executare.

Referitor la suma de 1.489.000 euro, acest aspect este menționat doar în cadrul actului adițional nr. x din 17 noiembrie 2010, care este semnat și asumat doar de către reprezentanții recurentului-reclamant și de către reprezentantul operatorului economic, fără să existe și semnătura reprezentantului legal al pârâtei; acest act adițional a fost încheiat fără voința, cunoștința și implicarea pârâtei, clauzele menționate în cadrul actului adițional nefiindu-i opozabile.

Instanța de apel, în rejudecare, a reținut, că "în ceea ce privește culpa în producerea prejudiciului, contrar celor susținute de către apelanta-pârâtă, constată că retragerea finanțării europene este rezultatul neregulilor descoperite în legătură cu procedura de atribuire a contractului, fiind constatată o nerespectare a dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, astfel că nu se poate face abstracție de acest element în lanțul cauzal care a determinat producerea prejudiciului, culpa apelantei-pârâte pentru modul defectuos în care a fost derulată procedura de achiziții publice contribuind în mod evident la producerea prejudiciului.".

Decizia de casare, raportat la recursul declarat și la apelul formulat în primul ciclu procesual, nu limitează soluția instanței de apel doar la existența unei culpe comune, ci a pus în vedere faptul că, raportat la argumentele invocate de părți și la probatoriul administrat, ar exista o astfel de ipoteză pe care instanța de apel, în primul ciclu procesual, nu a analizat-o, așa cum nu a analizat sau a analizat în mod superficial și expeditiv îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale în sarcina sa.

Instanța de apel, în al doilea ciclu procesual, a reținut o culpă comună în mod egal în sarcina ambelor părți, în cazul pârâtei reținându-se doar fapta privitoare la încheierea contractului cu nerepectarea prevederilor legale, iar în privința reclamant, inexistența cadrului legal pentru încheierea actului adițional nr. x din data de 17 noiembrie 2010, respectiv executarea contractului și accesarea fondurilor europene cu eludarea normelor legale incidente.

Or, nu există legătura de cauzalitate între fapta ilicită de a încheia contractul nr. x/2009 și prejudiciul invocat de recurentul-reclamant care, în mod voluntar, fără temei legal, a devenit parte la un contract încheiat nelegal, l-a pus în executare și a accesat fondurile europene.

Ca atare, în mod greșit, instanța de apel a reținut contribuția egală, a pârâtei, cu privire la producerea prejudiciului invocat, de vreme ce reclamantul a creat singur prejudiciul.

În cadrul dezbaterilor din apel, în rejudecare, prin notele scrise depuse la termenul din 9 ianuarie 2023, au fost formulate apărări pe care instanța de apel nu le-a analizat în cadrul deciziei recurate, deși vizau fondul cauzei, respectiv analiza și neîndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, chestini invocate, de altfel, și în ciclul procesual anterior, și care nu reprezentau motive noi de apel, ci o perspectivă asupra situației fondului, inclusiv cu privire la calificarea corecției financiare primite de recurentul-reclamant ca fiind prejudiciu în accepțiunea noului C. civ.

Având în vedere efectul devolutiv al apelului, care provoacă o nouă judecată pe fondul cauzei, dar și principiul aflării adevărului, care instituie obligația judecătorului de a stărui pentru a identifica și a încadra în mod corect situația de fapt și de drept, era necesară și utilă analizarea aspectelor prezentate în notele scrise depuse la termenul din 9 ianuarie 2023.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a limitat analiza instanței de apel doar cu privire la existența unei culpe comune în producerea prejudiciului, ci acesta a reprezentat un motiv în plus care a stat la baza admiterii recursului și a casării cu trimitere, instanța de apel din primul ciclu procesual neîndeplinindu-și obligația de a motiva în fapt și în drept, precum și de a prezenta un raționament logico-juridic care să răspundă exigențelor impuse de noul C. proc. civ. hotărârilor judecătorești.

În cauză, nu poate fi reținută o culpă comună în producerea prejudiciului, în condițiile în care răspunderea sa pârâtei se oprește la încheierea contractului nr. x/2009, iar răspunderea reclamantului pornește de la voința sa de a deveni parte într-un raport juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare, modificarea drepturilor și obligațiilor din cadrul contractului nr. x/2009, ignorarea atenționărilor organelor de control cu privire la accesarea fondurilor europene, accesarea fondurilor europene în pofida atenționărilor organelor de control abilitate care au condus la acordarea corecției financiare, și deci a prejudiciului.

Instanța de apel, prin prisma motivelor de apel și a aspectelor invocate în cadrul dezbaterilor, era ținută să reanalizeze condițiile impuse de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

În cadrul dispozitivului deciziei civile recurate apare mențiunea că apelul formulat de către pârâtă a fost admis, soluție care ar fi avut drept consecință respingerea cererii de chemare în judecată. Or, în contextul în care cererea de chemare în judecată nu a fost respinsă, soluția care se impunea era de admitere, în parte, a apelului, iar nu de respingere a apelului, așa cum în mod greșit a menționat curtea de apel.

În termen legal, recurentul-reclamant a depus întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, prin care a combătut apărările formulate de către partea adversă și a solicitat respingerea recursului formulat de către aceasta ca nefondat.

Totodată, a precizat că nu este de acord cu soluționarea recursului în complet de filtru, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În termen legal, recurenta-pârâtă a depus întâmpinare la recursul promovat de către reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care a invocat excepția nulității acestuia, susținând că partea adversă a invocat aspecte de fond care nu au fost dezbătute în cadrul fazelor procesuale anterioare.

Totodată, pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă și-a exprimat acordul ca recursul să fie judecat în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ.

În termen legal, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care a solicitat respingerea apărărilor părții adverse.

Totodată, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat întâmpinarea, arătând că semnătura de pe întâmpinarea părții adverse este a unei persoane care a semnat pentru ministru, în condițiile în care aceasta trebuia să fie semnată de reprezentantul legal al ministerului, respectiv către ministrul A..

Recurentul-reclamant, în termen legal, a depus răspuns la întâmpinarea formulată de către recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, solicitând respingerea excepției nulității recursului, precum și a celorlalte apărări formulate de către aceasta.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 27 aprilie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs).

Prin rezoluția din 4 mai 2023, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 03 octombrie 2023 a fost dispusă comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor părților care nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 06 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva deciziei nr. 157A din 6 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și s-a fixat termen de judecată, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării recursurilor la 19 martie 2024. De asemenea, s-a dispus prorogarea discutării excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarului întâmpinării formulate de către recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocată de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți

Recursurile formulate în cauză pun în discuție pretinse nesocotiri ale normelor de drept material reprezentate de prevederile legale din cuprinsul O.U.G. nr. 79/2003, O.U.G. nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 34/2006, din perspectiva îndeplinirii condițiilor privind antrenarea răspunderii civile delictuale prevăzute de dispozițiile din C. civ. și aplicarea eronată a acestora la situația de fapt dedusă judecății, critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, decizia curții de apel a fost criticată și din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În vederea verificării legalității deciziei atacate din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că se impune, cu titlu preliminar, prezentarea elementelor esențiale ale prezentului proces întrucât acestea relevă reperele necesare pentru verificarea aplicării legii de către instanța de apel și, implicit, pentru dezlegarea, în drept, a chestiunii litigioase.

Astfel, Înalta Curte reține că, prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat obligarea pârâtei Administrația Națională pentru Pescuit și Acvacultura la plata sumei de 1.690.258,75 de RON, reprezentând creanță bugetară stabilită prin nota de control nr. x/2014, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, achitată din bugetul național pentru reîntregirea fondului european pentru pescuit (FEP).

Acțiunea a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 998, art. 999 din C. civ. de la 1865, art. 1357-1359, art. 139 alin. (1) și (2), art. 1381 alin. (1) și (2) din Noul C. civ., privitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, iar în subsidiar, pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) din C. civ. de la 1865, art. 1373 din Noul C. civ. privind răspunderea comitentului pentru prepuși.

În motivarea cererii deduse judecății, s-a arătat că prin Decizia nr. 2120/16.04.2009, a fost aprobat proiectul de asistență tehnică privind completarea programului anual al achizițiilor publice pentru anul 2009 în scopul programării contractului de achiziții având ca obiect "servicii informatice privind gestiunea proiectelor în cadrul programului Operațional pentru Pescuit 2007-2013" finanțat din fondurile alocate Axei nr. 5 -"Asistență tehnică" a programului operațional.

Proiectul de asistență tehnică s-a implementat integral prin contractul de servicii nr. x/08.07.2009 încheiat între pârâtă, în calitate de achizitor, și S.C. B. S.A., în calitate de prestator.

Potrivit Actului Adițional nr. 1/17.11.2010, calitatea de achizitor a fost preluată de reclamant, prin Direcția Generală de Pescuit, pentru proiectul intitulat "Servicii informatice privind gestiunea proiectelor în cadrul POP 2007-2013". Perioada de implementare a proiectului a fost stabilită la 60 de luni, de la data semnării contractului de achiziții publice, respectiv pentru perioada 08.07.2009-08.07.2014, potrivit dispozițiilor art. 6 din Contract.

Prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 5035 încheiată la 02.06.2014, s-a concluzionat că atribuirea contractului nr. x/08.07.2009 s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale în materia legislației privind achizițiile publice, respectiv a O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data publicării anunțului de participare.

Astfel, s-a stabilit în sarcina autorității de management pentru POP 2007-2013, o creanță bugetară în cuantum de 1.690.258,75 RON, fiind constatate o serie de nereguli în aplicarea prevederilor legale privind achizițiile publice, respectiv: impunerea în cadrul documentației de atribuire a unor cerințe minime de calificare, restrictive, cu încălcarea art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv a principiului proporționalități; încălcarea principiului transparenței reglementat de art. 23 din H.G. nr. 925/2006 prin neincluderea în anunțul de participare în documentația de atribuire a codurilor CPV corespunzătoare componentelor hardware, deși obiectul contractului are și o astfel de componentă; încălcarea prevederilor Ordinului ANRMAP nr. 51/2009, ale art. 83 alin. (1), art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 38 alin. (8) lit. a) și b), alin. (5)-(6) din Directiva nr. 2004/18/CE, reținându-se că motivele urgentării procedurii de achiziție invocate de pârâta ANPA sunt neîntemeiate.

Nota de control nr. 5035, încheiată la 02.06.2014, a fost contestată de către reclamantul din prezenta cauză, contestația fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința nr. 2282/18.09.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, devenită definitivă prin decizia nr. 483/08.02.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1707 din 05 iulie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a constatat că reclamantul nu a produs dovezi în ceea ce privește reținerea unor fapte imputabile în sarcina unor persoane care să aibă calitatea de prepuși, nota de control relevând nerespectarea normelor legale în materia parcurgerii procedurii de achiziții publice de către entitatea responsabilă, și nu de către oricare dintre angajații acesteia.

În consecință, s-a stabilit că nu se impune analizarea separată a raportului de prepușenie și a aspectului privind săvârșirea faptei reținute în cuprinsul notei de control în exercitarea funcțiilor încredințate.

Cu privire la incidența răspunderii civile pentru fapta proprie a pârâtei, s-a apreciat că prejudiciul este unul cert și nereparat la data introducerii cererii, respectiv că a fost stabilit prin nota de control din 2014, confirmată prin sentința civilă nr. 2282/18.09.2015 a Curții de Apel București, respectiv că valoarea prejudiciului este în cuantum de 1.690.258,75 RON și a fost acoperit prin virarea acestei sume de la bugetul național, în bugetul FEP.

În ceea ce privește fapta ilicită, s-a reținut că aceasta constă în atribuirea contractului economic nr. 14/08.07.2009 - încheiat între pârâtă, în calitate de autoritate contractantă, și S.C. B., în calitate de prestator, pentru implementarea proiectului intitulat "Servicii informatice privind gestiunea proiectelor în cadrul POP 2007-2013" finanțat din fonduri publice și europene- cu încălcarea prevederilor legale în materia legislației privind achizițiile publice, respectiv a O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006.

Referitor la legătura de cauzalitate, s-a apreciat că aceasta a fost relevată de necesitatea reîntregirii fondului FEP cu suma virată de la bugetul național ca urmare a executării unui contract de achiziții publice atribuit cu nerespectarea dispozițiilor legale, iar în privința vinovăției, s-a reținut că aceasta a fost stabilită în sarcina pârâtei ANPA prin hotărârile judecătorești anterior menționate.

Învestită cu soluționarea apelului formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, și având a tranșa inclusiv chestiunea litigioasă vizând legătura de cauzalitate între fapta imputată și prejudiciul pretins înregistrat de reclamantă, respectiv, culpa proprie a reclamantului în producerea prejudiciului pretins în speță, instanța de apel a reținut, în esență, că prin decizia civilă nr. 483/08.02.2018 a Înaltei Curți, a fost validată nota de constatare prin care au fost aplicate sancțiuni reclamantei ca urmare a atribuirii contractului economic nr. 14/08.07.2009, cu încălcarea O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, sens în care s-a constatat că această hotărâre judecătorească se bucură de o prezumție de validitate, astfel că statuările din cuprinsul acestui act jurisdicțional nu mai pot fi contrazise sau infirmate ulterior.

S-a concluzionat, astfel, că potrivit notei de constatare menționate, întreaga responsabilitate pentru producerea prejudiciului revine pârâtei, autoritate contractantă care a derulat procedura, respectiv că fapta sancționată este în legătură cu atribuirea contractului, iar nu cu executarea acestuia, reținându-se că apărările pârâtei care aduc în discuție statuările instanței anterioare și lipsa formulării unor apărări corespunzătoare în litigiul anterior, nu pot fi validate, întrucât aceasta ar fi avut posibilitatea de a formula cerere de intervenție accesorie în favoarea intimatului-reclamant în dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte, prin decizia nr. 775 din 06 aprilie 2022, a constatat că instanța devolutivă de prim control judiciar nu a formulat un răspuns explicit și specific argumentelor pârâtei care aduceau în dezbatere culpa concurentă a reclamantului în producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate între lipsa de diligență a reclamantului în ceea ce privește verificarea aspectelor cu privire la sumele de bani propuse la rambursare și prejudiciul pretins în speță, ceea ce ar fi avut ca efect excluderea sau diminuarea cuantumului despăgubirilor datorate de persoana responsabilă numai la partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o, și ca atare, se impune casarea acesteia.

De asemenea, a reținut, ca eronată, statuarea instanței de apel potrivit căreia apărările formulate de către pârâtă care nu a avut calitatea de parte în procesul soluționat prin decizia civilă nr. 483/08.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în legătură cu aspectele reținute în nota de constatare, validate jurisdicțional în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 ce vizau vinovăția părților litigante și legătura de cauzalitate între faptele părților litigante și prejudiciu, încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în cauza anterior menționată.

În rejudecare, prin decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, instanța de apel a constatat că fapta ilicită reținută în sarcina pârâtei nu a constat în nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011, ci a prevederilor O.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, acte normative în vigoare la data publicării anunțului de participare, astfel cum se reține în conținutul notei de constatare nr. 5035, dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 fiind reținute de către echipa de control pentru a justifica acțiunea de control și aplicarea corecției financiare.

Ca atare, a reținut că pârâta nu se poate prevala în susținerea excepției procesului rău condus de împrejurarea că în litigiul anterior, derulat între Ministerul Agriculturii și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de Inspecții Economico - Financiară, nu s-ar fi invocat faptul că O.U.G. nr. 66/2011 nu este aplicabil în situația de față, având în vedere că, din examinarea deciziei civile nr. 483/09.02.2018 pronunțate de Î.C.C.J. în cadrul dosarului nr. x/1015, rezultă faptul că această chestiune a fost pusă în discuție, instanța supremă, pornind de la interpretarea efectelor Deciziei Curții Constituționale și ale Hotărârii CJUE în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14 Județul Neamț și Județul Bacău împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, statuând în sensul că « în urma interpretării realizate de către CJUE, contrar celor reținute de către Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 66/2015, calificarea neregulii se poate face și în baza O.U.G. nr. 66/2011, reținându-se că definiția dată neregulii prin această ordonanță este în concordanță cu art. 1 alin. (2) din Regulamentul C.E. nr. 2988/95 al Consiliului din 18.12.1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene și ale art. 2 pct. 7 din Regulamentul C.E. nr. 1083/2006 ».

Totodată, instanța supremă a reținut că stabilirea corecției financiare se putea face în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, cu condiția să fie vorba de aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, în cauză, situația apărută sub imperiul legii vechi fiind dată de împrejurarea că recurenta-pârâtă a încălcat dispozițiile legale incidente în materia achizițiilor publice, forma actelor normative în vigoare la momentul derulării procedurilor respective, precum și prevederile contractului de finanțare ».

În legătură cu aplicarea în timp a legislației în temeiul căreia s-a stabilit corecția financiară, curtea de apel a reținut că această chestiune a fost tranșată de Înalta Curte, iar în privința acesteia pârâta nu a adus argumente de fapt și de drept noi, care să se impună a fi analizate.

În privința legalității întocmirii notei de constatare nr. x/02.06.2014, instanța de apel a reținut că această chestiune nu mai poate fi repusă în discuție, pârâta nereușind să facă dovada contrară, de natură a înlătura în ceea ce o privește, efectele puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în litigiul ce a avut ca obiect anularea acesteia, fiind astfel nefondată susținerea acesteia potrivit căreia nu este responsabilă de producerea unei fapte ilicite.

În ceea ce privește culpa concurentă a reclamantului în producerea prejudiciului, Curtea de apel a constatat că, din probatoriul administrat, rezultă că ministerul a avut o contribuție proprie la producerea acestuia, în raport de atribuțiile care îi reveneau în calitate de autoritate de management în cadrul procedurilor pentru care au fost accesate fonduri europene. Astfel, în aprilie 2009, pârâta, în calitate de autoritate de management pentru POP 2007-2013 în cadrul Axei prioritare nr. 5 a demarat procedurile de achiziție pentru servicii informatice privind gestiunea proiectelor în cadrul Programului Operațional pentru Pescuit, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 prin procedura licitației restrânse accelerate.

În acest sens, la 08.07.2009 pârâta a încheiat contractul de prestări servicii cu B. S.A. iar la 02.12.2009, ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 1407/2009, reclamantul a preluat funcția de autoritate de management pentru Programul Operațional pentru Pescuit, prin Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP.

Direcția Generală Inspecție Economico-Financiară din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de organ cu atribuții de constatare și sancționare a neregulilor în materia utilizării fondurilor europene, a emis, cu privire la contractul de prestări servicii, nota de constatare nr. x/02.06.2014

H.G. nr. 1347/2009 privind consolidarea capacității de gestionare a Programului operațional de pescuit, a conferit reclamantului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale calitatea de autoritate de management, iar în temeiul art. V alin. (1) și (2) din acest act normativ a preluat pentru Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de management pentru POP, un număr de 60 de posturi de la Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.

Având în vedere calitatea dobândită la 21.01.2010, reclamantului i-a fost predat de către pârâtă contractul nr. x/18.07.2009 și documentația ce a stat la baza încheierii acestuia, iar prin actul adițional nr. x/17.11.2010 calitatea de achizitor în contractul de prestări servicii a fost preluată de către reclamant, prin Direcția Generală Pescuit, iar prin actul adițional nr. x/27.11.2013, valoarea contractului a fost suplimentată cu suma de 426.104 euro, fără TVA.

În ceea ce privește culpa în producerea prejudiciului, instanța de apel a constatat că retragerea finanțării europene este rezultatul neregulilor descoperite în legătură cu procedura de atribuire a contractului, fiind constatată o nerespectare a dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, astfel că nu se poate face abstracție de acest element în lanțul cauzal care a determinat producerea prejudiciului, culpa pârâtei pentru modul defectuos în care a fost derulată procedura de achiziții publice contribuind, în mod, evident la producerea prejudiciului.

Totodată, a reținut că nu poate fi neglijat în lanțul cauzal nici faptul că, ulterior încheierii contractului, reclamantul a fost desemnat autoritate de management în cadrul proiectului și a preluat respectivul contract, subrogându-se, în mod benevol, în drepturile și obligațiile pârâtei, îndeplinind în mod necorespunzător obligațiile ce îi reveneau în calitate de autoritate de management, menționate de art. art. 11 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 79/2003.

Astfel, s-a statuat că reclamantul a contribuit, în egală măsură, la producerea prejudiciului invocat, prin depunerea unor cereri de accesare a fondurilor europene pentru plata de facturi emise în executarea contractului de servicii, deși avea cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință, că sumele respective nu erau eligibile, acesta nesocotind obligația legală ce îi revenea de a exclude cererile respective de la plată sau de a aplica reduceri proporționale din sumele solicitate la plată, verificarea legalității cheltuielilor ce se acopereau din fonduri europene presupunând inclusiv o analiză în ceea ce privește modul de atribuire a contractului în baza căruia s-au făcut respectivele cheltuieli.

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În argumentarea acestui motiv de nelegalitate, sub un prim aspect, a criticat decizia curții de apel susținând că, în mod greșit, s-a reținut că este culpabil de producerea prejudiciului din perspectiva în care îi incumba obligația de verificare a legalității procedurii de atribuire a contractului de licitație publică și obligația de a exclude, total sau parțial de la rambursare, plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiar.

În susținerea acestei critici, reclamantul invocă împrejurarea că autoritatea de management avea calitatea de beneficiar al finanțării nerambursabile, și ca atare, nu erau incidente prevederile art. 6 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ci dispozițiile art. 20 alin. (3) lit. a) din același act normativ care atribuiau în sarcina Ministerului de Finanțe obligația de verificare a legalității procedurii de atribuire a contractului și excluderea acelor cheltuielilor neeligibile pentru rambursare.

În esență, afirmă că nu i se poate reține o culpă pentru o neexecutarea unei obligații care, potrivit legii, nu îi incumba.

Critica este nefondată.

În drept, conform art. 2 alin. (1) din H.G.. nr. 1407/2009, în vigoare de la 02 decembrie 2009 "Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale exercită următoarele funcții: g) de autoritate de management pentru: Programul operațional pentru pescuit (POP), prin Direcția generală pescuit - Autoritatea de management pentru POP."

Alin. (6) al art. 3 din același act normativ prevedea că autoritatea de management pentru POP are următoarele atribuții principale: asigură prevenirea neregulilor, identifică neregulile, constată creanțele bugetare și asigură recuperarea sumelor rezultate din nereguli, în limita competențelor

Din interpretarea sistematică a prevederilor legale anterior redate rezultă că reclamantul a dobândit, ulterior încheierii contractului de achziție publică nr. 14/2009, calitatea de autoritate de management în sarcina căreia legiuitorul a stabilit o serie de obligații printre care și aceea de a asigura prevenirea neregulilor, de a identifica neregulile, și de a constata creanțele bugetare și a asigura recuperarea sumelor rezultate din nereguli, în limita competențelor.

În raport de calitatea de autoritate de management pe care a dobândit-o în virtutea prevederilor 2 alin. (1) din H.G.. nr. 1407/2009, reclamantul a devenit titularul unor obligații legale.

Astfel, conform art. 6 alin. (1) din O.U.G.. nr. 66/2001 "Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli."

Alin. (3) lit. a) aceluiași articol, din același act normativ prevede că "În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situația în care constată cel puțin una dintre abaterile prevăzute în anexele care fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, în raport cu: reglementările naționale aplicabile în domeniul achizițiilor publice/achizițiilor sectoriale/concesiunilor de lucrări și servicii".

Rezultă, așadar că era în sarcina reclamantului să efectueze verificări ale cheltuielilor efectuate și declarate din perspectiva întrunirii condițiilor de legalitate, regularitate și conformitate, stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, respectiv de a aplica reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situația în care constată cel puțin una dintre abaterile menționate în anexa la ordonanța de urgență.

În privința susținerilor reclamantului referitoare la existența, în cauză, a unei pretinse incompatibilități între calitatea de autoritatea de management în gestionarea fondurilor europene și obligația care i-ar reveni de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 20 alin. (3) din același act normativ, în forma în vigoare anterioară modificării prin O.U.G. nr. 97/2022, dispun că "În cazul în care structura de control este organizată în interiorul autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, atunci aceasta este incompatibilă în ceea ce privește constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare, în situațiile în care: este necesară investigarea unor posibile nereguli în gestiunea fondurilor europene pentru care [...]autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene are calitatea de beneficiar;"

Rezultă, din interpretarea dispoziției legale redate că legiuitorul a prevăzut că doar în ipoteza în care structura de control este organizată în interiorul autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene și este necesară investigarea unor posibile nereguli în gestiunea fondurilor europene, constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor nu revine autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene care are calitatea și de beneficiar.

Or, situația premisă vizată de norma legală anterior invocată nu se verifică în cauză, având în vedere că, potrivit dispozițiilor din O.U.G. nr. 66/2011, entitatea care avea competențe legale la nivel național în ceea ce privește constatarea și sancționarea neregulilor în materia utilizării fondurilor europene de către autoritatea de management în cadrul axei prioritare nr. 5 asistență tehnică din 2007-2013, a fost Direcția Generală de inspecție Economică Financiară din cadrul Ministerului Finanțelor Publice care a și întocmit, de altfel, cele două note de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare din prezenta cauză.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că susținerile reclamantei sunt nefondate dar și contradictorii având în vedere că, pe de o parte învederează că verificarea legalității solicitărilor de plată revine Ministerului Finanțelor, iar pe de altă parte, invocă incidența prevederilor art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 care vizează situația în care structura de control este organizată în interiorul autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene.

Ceea ce se impută reclamantului este aceea că, pe de o parte, nu a procedat la verificarea legalității procedurii de atribuire a contractului prin licitație publică, deși această obligație îi incumba conform art. 11 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 79/2003, iar pe de altă parte, că a depus cereri de finanțare în vederea acoperirii facturilor emise în executarea contractului nr. x/2009, ignorând practic obligația ce îi revenea, de a exclude, integral sau parțial de la rambursarea/plată, acele cheltuieli care nu respectau condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin normele naționale și comunitare în vigoare, obligații stipulate de art. 6 alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011.

În privința verificării legalității procedurii de atribuire a contractului prin licitație publică, conform alin. (1) și alin. (3) din art. 11 din O.U.G. nr. 79/2003:

"Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente au responsabilitatea de a lua măsurile necesare pentru identificarea neregulilor și constatarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, în cadrul domeniului lor de competență, precum și pentru recuperarea sumelor reprezentând creanțe bugetare rezultate din nereguli. " În scopul identificării neregulilor, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente au obligația verificării sesizărilor provenite din interiorul și din exteriorul autorității, inclusiv a celor cuprinse în rapoartele de audit și în rapoartele de control ale instituțiilor cu atribuții de control al obținerii, derulării și utilizării fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente.

Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că la 21 ianuarie 2010 i-au fost predate reclamantei rapoartele intermediare de verificare efectuate de către UCEVAP (Unitatea pentru Coordonarea și verificarea achizițiilor publice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice) la 05 mai 2009 prin care se menționau existența unor vicii de legalitate ale procedurii de încheiere a contractului de prestări servicii nr. x/2009, rapoarte pe care, în temeiul prevederilor art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 79/2003, avea obligația de a le verifica.

Este de necontestat că procedura de atribuire a contractului de prestări servicii nr. x/2009 a fost una viciată încă de la debut, întreaga culpă pentru nerespectarea dispozițiilor legale care reglementau încheierea contractelor de achiziție publică revenind pârâtei care la momentul respectiv deținea calitatea de autoritate de management.

Împrejurarea că pe parcursul derulării contractului nr. x/2009, reclamanta a preluat calitatea de autoritate de management și s-a subrogat, în mod benevol, în drepturile și obligațiile contractuale ce reveneau pârâtei, prin încheierea actului adițional nr. x din 17.11.2010, are ca efect încetarea calității pârâtei de autoritate de management și posibilitatea antrenării răspunderii civile delictuale a acesteia, pentru neîndeplinirea acelor obligații care decurgeau din calitatea astfel dobândită.

Este real că H.G. nr. 1347/2009 nu conținea dispoziții exprese referitoare la subrogarea Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin AM POP în contractele încheiate, în condițiile legii, de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, în calitate de Autoritate de Management a Programului Operațional pentru Pescuit 2007-2013.

În acest sens, se reține că art. 26 din H.G. nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operațional pentru Pescuit 2007-2013, a fost modificat ulterior încheierii actului adițional nr. x la contractul nr. x/2009, respectiv la 04.01.2011 prin Hotărâre de Guvern nr. 1356/2010 prin introducerea alin. (4). Potrivit noului text de lege, "Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin AM PO