ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4775/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuresti-sectia a IX-a, sub dosar nr. x/2020, la data de 26.10.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit - Autoritate de Management pentru POPAM, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: - obligarea pârâtului la emiterea notificarii privind inștiințarea reprezentantului legal al reclamantei în legatură cu data la care trebuie să se prezinte în vederea semnării contractului de finanțare, pentru cererea de finantare selectată în vederea finantarii-cod proiect x. - obligarea pârâtului la semnarea contractului de finantare, aferent cererii de finanțare selectate în vederea finantarii, conform clasamentului publicat în sistemul informatic MYSMIS, cerere avand cod SMIS-x. - obligarea pârâtului la efectuarea plătilor compensatorii pentru pierderile de venit și material piscicol, din perioada 2018-2019, cauzate de îndeplinirea restricțiilor prevăzute în autorizatia de mediu, aferente siturilor Natura 2000, pentru punerea în aplicare a Directivelor 2009/147/EC și 92/43/CEE. Prin sentința civilă nr. 1205/08.09.2021, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrată la data de 01.10.2021. Prin cererea înregistrată la data de 26.10.2020 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanțare selectate cu finanțare din cadrul Apelului 4 al măsurii II.10 – "Acvacultura care furnizează servicii de mediu", obligarea pârâtului la emiterea notificării privind înștiințarea reprezentantului legal al reclamantei în legătură cu data la care trebuie să se prezinte în vederea semnării contractului de finanțare pentru cererea de finanțare selectată în vederea finanțării – cod proiect x, obligarea pârâtului la semnarea contractului de finanțare aferent cererii de finanțare selectată pentru finanțare – cod proiect x, în vederea efectuării plăților compensatorii pentru pierderile de venit și material piscicol din perioada 2018-2019, cauzate de îndeplinirea restricțiilor prevăzute în autorizația de mediu, aferente siturilor Natura 2000 pentru punerea în aplicare a Directivelor 2009/147/EC și 92/43/CEE. Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la data de 21.12.2020 s-a invocat excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel București și s-a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța. În acest sens, s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 10 alin. (1 1 ) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Întrucât sediul societății reclamante este în județul Constanța, competența aparține Curții de Apel Constanța. De asemenea, s-a invocat excepția inadmisibilității cererii față de împrejurarea că reclamanta a formulat o acțiune în anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare, întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 însă actul contestat este materializat într-o simplă adresă de informare care nu este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. În temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pârâtul a solicitat suspendarea judecării litigiului de contencios administrativ până la soluționarea dosarului penal nr. x/2020 în care Direcția Națională Anticorupție efectuează acte de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 18 1 din legea nr. 78/2000. Prin sentința civilă nr. 1205/08.09.2021, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrată la data de 01.10.2021. Prin sentința civilă nr. 525/05.04.2021, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrată la data de 17.05.2022. Prin încheierea de ședință din data de 23.05.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanța a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 menționat la dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța. La primul termen de judecată din 18.11.2021, în dosarul nr. x/2020, reclamanta a depus cerere modificatoare a acțiunii introductive, în sensul că: primul petit devine: "anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanțare din cadrul Apelului 4 al măsurii 11.10 - "Acvacultura care furnizează servicii de mediu" și a Notei nr. x/22.06.2020 emisă de Ministerul Agriculturii prin Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM. Astfel, cu privire la primul capăt al cererii de chemare în judecată, având ca obiect anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanțare selectate cu finanțare din cadrul Apelului 4 al măsurii II. 10 - "Acvacultura care furnizează servicii de mediu" făcând referire la anunțul DGP AMPOPAM nr. 331759/30.06.2020, publicat pe site-ul www.x.ro. înțelege să completeze solicitarea reclamantei, în sensul că solicită ca pentru argumentele expuse în cuprinsul acțiunii introductive să se dispună și anularea Notei nr. x/22.06.2020 emisă de Ministerul Agriculturii prin Direcția Generală Pescuit- Autoritatea de Management pentru POPAM. Ulterior datei la care societatea a sesizat instanța de judecată cu cererea de chemare în judecată, urmare a cererilor formulate la datele de 17.08.2020.18.08.2020 și 12.11.2020 prin care a solicitat pârâtei să comunice "actul administrativ în baza căruia s-a dispus suspendarea procedurii de contractare a cererilor de finanțare selectate cu finanțare din cadrul APELULUI 4- Prioritatea uniunii nr.

Măsura nr. II.10", la data de 04.12.2020 pârâta i-a comunicat nota nr. x/22.06.2020 emisă de Ministerul Agriculturii prin Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM. În urma acestor modificări și precizări, petitul acțiunii este următorul: 1. anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanțare din cadrul Apelului 4 al măsurii II.10 – " Acvacultura care furnizează servicii de mediu și a Notei nr. x/22.06.2020 emisă de Ministerul Agriculturii prin Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM; 2. reluarea și parcurgerea procedurii de contractare prevăzute în manualul de proceduri de contractare de proceduri de contractare MO 7 e VI. r. 0 aferent Programului Operațional 2014 -2020, aprobat prin Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 1381/18.09.2018"; 3. obligarea pârâtei la emiterea notificării privind înștiințarea reprezentantului legal al subscrisei în legătură cu data la care trebuie să se prezinte în vederea semnării contractului de finanțare, pentru cererea de finanțare selectată în vederea finanțării - cod proiect 132524; 4. obligarea pârâtei la semnarea contractului de finanțare aferent cererii de finanțare selectată pentru finanțare - cod proiect 132524, în vederea efectuării plăților compensatorii pentru pierderile de venit și material piscicol din perioada 2018 -2019, cauzate de îndeplinirea restricțiilor prevăzute în autorizația de mediu, aferentă siturilor Natura 2000, pentru punerea în aplicare a Directivelor 2009/147/EC și 92/43/CEE; 5. obligarea la plata cheltuielilor de judecată generate de acest litigiu. Dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost reînregistrat la data de 01.01.2022, sub numărul x/2020*, pe rolul secției nou înființate a Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal. La termenul de judecată din 26.05.2022, în ședință publică, reclamanta prin reprezentant a depus completare la acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2020, în sensul că solicită și anularea Notei nr. x/22.06.2020 emisă de Ministerul Agriculturii prin Direcția Generală Pescuit – Autoritatea de Management pentru POPAM. De asemenea, la același termen de judecată, reclamanta a depus precizări ale petitelor acțiunii ce formează obiectul cauzei după conexarea celor două cauze, acestea fiind: 1) "anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanțare din cadrul Apelului 4 al măsurii 11.10 - "Acvacultura care furnizează servicii de mediu" și a Notei nr. x/22.06.2020 emisă de Ministerul Agriculturii prin Direcția Generală Pescuit- Autoritatea de Management pentru POPAM; 2) "reluarea și parcurgerea procedurii de contractare prevăzute în manualul de proceduri de contractare MO7 e VI.r.0 aferent Programului Operațional 2014 - 2020, aprobat prin Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 1381/18.09.2018"; 3) obligarea pârâtei la semnarea contractului de finanțare aferent cererii de finanțare selectată pentru finanțare, cod proiect x, în vederea efectuării plăților compensatorii pentru pierderile de venit și material piscicol, din perioada 2018 -2019, cauzate de îndeplinirea restricțiilor prevăzute în autorizația de mediu, aferentă siturilor Natura 2000, pentru punerea în aplicare a Directivelor 2009/147/EC și 92/43/CEE; 4) obligarea pârâtei la emiterea notificării privind înștiințarea reprezentantului legal al subscrisei în legătură cu data la care trebuie să se prezinte în1 vederea semnării contractului de finanțare, pentru cererea de finanțare selectată în vederea finanțării cod proiect x; 5) obligarea la plata cheltuielilor de judecată generate de acest litigiu. Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit Autoritatea de Management Pentru POPAM a depus la data de 21.06.2022 întâmpinare față de cererea modificare a acțiunii, prin care solicită respingerea acțiunii așa cum a fost completată, în raport de excepțiile invocate iar pe fond ca neîntemeiată. Învederează faptul că prin întâmpinarea nr. 141523/10.03.2021 depusă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale față de cererea introductivă și întâmpinarea nr. 144045/29.12.2021 depusă față de cererea completatoare a cauzei nr. x/2020, a fost invocată excepția inadmisibilității cu privire la capetele de cerere principale, Referitor la capătul de cerere privind "anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanțare selectate cu finanțare din cadrul Apelului 4 al măsurii 11.10 "Acvacultura care furnizează servicii de mediu, făcând referire la anunțul Direcției Generale Pescuit - AM POPAM nr. 331759/30.06.2020, publicat pe site-ul www.x.ro", pârâtul susține excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinarea la acțiunea principală și menține considerentele formulate. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 240 din 7 decembrie 2022 a Curții de Apel Constanța – secția contencios administrativ și fiscal, s-au hotărât următoarele: - s-a respins excepția inadmisibilității cererilor având ca obiect anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanțare din cadrul Apelului 4 al măsurii II. 10, anularea Notei nr. x/22.06.2020 și obligarea MADR la reluarea procedurii de contractare și parcurgerii pistei prevăzute în Manualul de procedură, ca nefondată, - s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca nefondată, - s-a respins acțiunea, astfel cum a fost modificată și cererea conexă formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, ca nefondată, - a fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 672 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 240 din 7 decembrie 2022 a Curții de Apel Constanța – secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut că Decizia de suspendare a contractării reprezintă o ingerință asupra dreptului de proprietate al beneficiarului, adică asupra unei creanțe din "'despăgubiri" (compensație financiară) generate de constrângerile site-ului Natura 2000, creanța certă, recunoscută ca atare de către autoritatea - pârâtă. Rezultă că o astfel de creanță în despăgubiri are natura unui bun, în întelesul art. 6 din CEDO. În plus, ingerința este una legală, întrucât măsura luată din perspectiva unui proces penal, lipsită însă de materialitate, poate fi considerată ca apărând un interes general, dar nu respectă principiul proporționalității între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor individuale. Aceasta pentru că societatea nu a primit nicio despăgubire pentru imposibilitatea recuperării creanței sale, recunoscute însă de autoritatea statala, nefiind stabilit măcar un termen în care situația creată va lua sfârșit, incertitudinea asupra datei în privința căreia dreptul de despăgubire ar putea fi realizat fiind totală și, în același mod, păgubitoare în mod conținu pentru beneficiarul B.. De altfel, acesta este chiar unul dintre "argumentele contra" expuse în cadrul Notei care, dublată de aplicarea mențiunii "Aprob Ministru", a fost apreciată de către instanța de judecată ca fiind actul administrativ al deciziei de suspendare a procedurii de contractare. Or, în acest context este de observat că motivarea instanței de judecată este pe o parte contradictorie, iar pe de altă parte ea se fundamentează pe o aplicare greșită a textelor de lege din legislația europeană si națională cu incidență în cauză. Cu privire la caracterul contradictoriu al motivării instanței de fond este de remarcat faptul că unul dintre argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției atacate este cel legat de existența unor dosare penale, în care se reține ca urmărirea penală este începută in rem, respectiv dosarul nr. x/2020 și dosarul nr. x/2020, iar existența acestora este de natură a justifica măsura suspendării dispusă de către autoritate, în condițiile în care instanța reține, în legătură cu aceleași lucrări penale, faptul că dosarele penale în discuție nu vizează societatea reclamantă. Astfel, este ușor de remarcat inconsecvența instanței de fond în ceea ce privește argumentele expuse în susținerea hotărârii pronunțate de vreme ce aceeași situație juridică este evaluată diferit, și produce efecte juridice diametral opuse, atât timp cât s-a apreciat inițial că dosarele penale menționate au o importanță asupra desfășurării procedurii și, implicit, se reține existența unei legături între cele 2 dosare penale și prezenta cauză, pentru ca mai apoi să se rețină faptul că lucrările penale nu o vizează pe societatea reclamantă din prezenta cauză. Dincolo de acest aspect, raționamentul instanței de fond este unul greșit de vreme cele 2 dosare penale, așa cum a arătat și prin răspunsul la întâmpinare nu vizează acuzații de natură a influența legalitate și temeinicia acțiunii subscrisei în plus, în măsura în care soluționarea cauzei nu depinde de soluția dispusă în cadrul dosarului penal, nefiind justificată soluția judecătorului de a valida suspendarea procedurii de contractare pe baza unui fapt viitor (formarea unui dosar penal). In măsura în care decizia de suspendare este act administrativ (astfel cum a statuat instanța de fond prin respingerea excepției inadmisibilității), aceasta trebuie analizată în baza unei situații existente la momentul emiterii acestuia, iar nu în baza unor fapte ulterioare, efectuate de autoritate pro causa, pentru a justifica respectivul act. Lipsa oricăror acuzații formulate împotriva recurentei, precum și trecerea unui termen mai mare de 3 ani de la "formarea" dosarului penal reprezintă elemente care ar fi trebuit să conducă la concluzia necesității reluării procedurii de contractare. Cu privire la greșita aplicare a textelor de lege care au fost apreciate ca fiind incidente în cauza, în opinia sa, instanța de judecată a procedat la o preluare ad litteram a apărărilor formulate de către intimată, deși textele de lege invocate ca argument în considerentele hotărârii recurate nu au legătură cu situația juridică și calitatea deținută de societate în cadrul procedurii de contractare precum și cu vreo calitate în cadrul vreunei lucrări penale, fără a avea în vedere sub nicio formă argumentele de nelegalitate expuse de către subscrisa în cadrul acțiunii, completării/precizării la acțiune și răspunsului la întâmpinare, și fără a preciza care ar fi considerentele pentru care aceste critici cu care a sesizat instanța de judecată nu ar fi de natură să demonstreze nelegalitate deciziei atacate. In mod greșit s-a apreciat de către instanța de judecată faptul că decizia de suspendare a procedurii de contractare este legală prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011. Pentru ca decizia de suspendare a procedurii de contractare sa fi avut fundament legal trebuia ca solicitanții să semneze contractele de finanțare, doar astfel putând fi beneficiari ai măsurii, în sensul legii, respectiv structuri verificate de către autorități. Prin activitatea de prevenire a neregulilor la care se referă O.U.G. nr. 66/2011 autoritatea identifică riscuri posibile care ar putea conduce la nereguli, elaborează proceduri de management, le gestionează si informează la timp beneficiarii cu aceste proceduri astfel încât să prevină nereguli sau fraudarea fondurilor. Însă, interpretarea instanței de judecată este în mod evident eronată, dar și nelegală, deturnând scopul pentru care dispozițiile legale arătate au fost emise de legiuitor, refuzând să constate nelegalitatea deciziei de suspendare a procedurii de contractare, făcând trimitere la un text de lege și la o procedură care nu este aplicabilă societății, de vreme ce recurenta nu a dobândit calitatea de beneficiar, în sensul legii. De altfel, hotărârea instanței de judecată este în contradicție flagrantă cu chiar înscrisurile emise de către pârâtul - MADR după publicarea anunțului de suspendare nr. x/30.06.2020, prin care aceasta confirmă corectitudinea și realitatea desfășurării apelului 4 si își contrazice argumentele pe care si le-a însușit ca fiind fundament al deciziei de suspendare, făcând trimitere la adresa din 08.07.2020 emisa către Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupției si pentru Petiții Parlamentul României-Camera Deputaților. Diferențele observate în cadrul evaluării solicitanților apelului 4 comparativ cu apelurile 1, 2 si 3 nu sunt cauzate de modificarea criteriilor de selecție din cadrul ghidului solicitantului, atât timp cât acestea au fost aceleași pentru toate cele patru apeluri aferente Măsurii 11.10, după cum se poate constata prin compararea versiunilor de Ghid al solicitantului, publicate pe site-ul www.x.ro, asa cum menționează atât Ministrul MADR, cat si AM-POPAM. Datorită investitiilor/modernizarii/inovatiei pe care unele ferme piscicole le-au realizat pe parcursul evoluției măsurii 11.10, au condus la îndeplinirea mai multor criterii de selecție si implicit a creșterii punctajului de selecție, "cu precizarea că același solicitant poate sa obtina punctaje diferite de la un apel la altul, funcție de îndeplinirea acestor criterii conform documentelor depuse în cadrul cererilor de finanțare ". In ceea ce privește greșita reținere și aplicare de către instanța de judecată a dispozițiilor art. 125 alin. (1) din Regulamentul European UE 1303/2013, în raport de care s-a apreciat că în mod legal s-a dispus suspendarea procedurii de contractare, și de acestă dată instanța de judecată a ignorat criticile reclamantei. De altfel, a și atras atenția instanței de judecată cu privire la modul în care pârâta a transcris in cuprinsul întâmpinării dispozițiile art. 125 alin. (4) din Regulamentul European UE 1303/2013, prin modificarea conținutului acestuia. în sensul că a fost eliminat cuvântul "beneficiar", fiind de presupus că s-a acționat în scopul de a induce în eroare instanța de judecată. Astfel, în varianta disponibilă pe site-ul https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro, dispozițiile art. 125 alin. (4) din Regulamentul European UE 1303/2013 au următorul conținut: "(4) In ceea ce privește gestiunea financiară și controlul programului operațional, autoritatea de management: a) verifică furnizarea de produse și de servicii cofinanțate și faptul că cheltuielile declarat de beneficiari au fost plătite, precum și faptul că sunt în conformitate cu legislația aplicabilă, cu programul operațional și cu condițiile de acordare a contribuțiilor pentru operațiunea în cauză." Or, în varianta transcrisă în cuprinsul întâmpinării se observă faptul că textul a fost modificat, având cu totul alt cuprins, fiind exclus cuvântul beneficiar, pentru a crea aparența faptului că textul de lege ar fi aplicabil și persoanelor juridice care au calitatea de solicitanți în cadrul programului operațional. Referitor la celelalte considerente care au stat la baza pronunțării soluției de către instanța de fond, recurenta a înțeles să critice sentința având în vedere următoarele argumente: Cu privire la susținerea potrivit căreia temeinicia deciziei este justificată având în vedere adresa nr. x/29.06.2020 emisă de IGPR, este de observat faptul că aceasta adresă nu poate constitui temei al suspendării, în realitate această adresă reprezintă doar un pretext privind suspendarea procedurii de vreme ce, în primul rând, din cuprinsul acestei solicitări nu rezultă faptul că cercetările ar viza societatea reclamantă, anexând la dosarul cauzei dovada faptului că nu există la nivelul IGPR vreun dosar penal care să vizeze fapte penale săvârșite de societatea reclamantă, iar în al doilea rând, solicitările formulate de IGPR vizează acțiunile de control efectuate de către AMPOPAM, acțiuni în legătură cu care a depus dovada faptului că au fost efectuate numeroase controale în perioada anterioară suspendării procedurii de contractare, niciunul dintre aceste controale negăsind vreo neregulă. în acest context, pe lângă dovada faptului că IGPR precizează în mod expres că nu există un dosar penal care să o vizeze pe reclamantă, nu se poate susține că este temeinică decizia de suspendare atât timp cât verificările IGPR au la baza actele de control întocmite de AMPOPAM care nu au evidențiat nicio neregulă. Cu privire la susținerea potrivit căreia temeinicia măsurii suspendării este justificată, având în vedere adresa ARES (2020)3095783/15.06.2020 prin care Comisia Europeană și-ar fi manifestat îngrijorarea si ar fi solicitat efectuarea de verificări, precum și aplicarea dispozițiilor art. 125 alin. (4) lit. a), 132 alin. (2) lit. b) (întreruperea plății), art. 137 alin. (2) (excluderea cheltuielilor) si art. 143 din Regulamentul UE nr. 1303/2013, astfel cum a arătat anterior, și aceste dispoziții legale fac referire la noțiunea de beneficiar, astfel încât și trimiterea instanței de judecată la această adresă și la aceste dispoziții legale este eronată, de vreme ce societatea nu a dobândit calitatea de beneficiar. De altfel, trimiterea la aceste dispoziții legale de către Comisie s-a făcut în baza dezinformării organismului european de către DGCAI prin nota control care se regăsește în sinteză sub nr. x/14.05.2020 (anexa 2 la întâmpinare) și care se bazează pe aceeași confuzie între calitatea de solicitant și cea de beneficiar. Mai mult decât atât, este foarte important de observat modalitatea în care este informată Comisia Europeană, în sensul în care i se sugerează că procedura ar avea o problemă, deși din punct de vedere temporal, autoritatea națională - singura competentă a decide cu privire la procedură - susține intern faptul că nu există nicio problemă cu dosarele solicitanților. De asemenea, instanța de fond a ignorat adresa nr. x/22.02.2021 emisă de Comisia Europeană, prin care a transmis MADR: " In acest context, chiar daca procedura de contractare a fost suspendata pentru articolul 54, a considerat ca implementarea UP2 nu poate fi ținuta captiva printr-un apel suspendat. De la AM se așteaptă o ieșire rapidă, transparenta eficientă din această situație, pentru a asigura interesele financiare ale UE si pentru a sprijini punerea în aplicare a programului operațional". Astfel, se poate constata faptul că instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a recomandărilor Comisiei Europene, atât timp cât, prin ultima adresă transmisă pârâtei se critică exact menținerea deciziei de suspendare. Tot astfel, instanța de judecată a ignorat și răspunsul ARES (2021)3752413/08.06.2021 din care reiese faptul că organismul european nu are nicio implicare în luarea deciziei de suspendare, acesta fiind sarcina exclusivă a autorităților române, respectiv AMPOPAM, din cadrul MADR, precizându-se și faptul că "Serviciile Comisiei nu sunt competente să examineze dacă legislația națională a fost încălcată sau nu". Practic prin răspunsul dat, se infirmau apărările pârâtei potrivit cărora, suspendarea procedurii de contractare s-a efectuat la recomandarea Comisiei Europene, iar acest răspuns este de natură să confirme modul greșit în care instanța de fond a înțeles să interpreteze legislația aplicabilă prin raportare la competențele pe care le are pârâta în derularea programului, respectiv Comisia Europeană. Nu în ultimul rând, raportat la mențiunile preliminare efectuate în cadrul prezentului recurs este de observat faptul că instanța de judecată a respins acțiunea reclamantei bazându-și raționamentul pe o situație juridică impozabilă recurentei, respectiv existența unor dosare penale, sau a unor nereguli, în condițiile în care așa cum a menționat niciunul dintre cele 2 argumente nu au legătură cu aceasta. Referitor la argumentele conform cărora actul administrativ ar îndeplini condițiile pentru a fi considerat act motivat, coroborat tuturor elementelor prezentate în cadrul acțiunii în anulare, a arătat faptul că specificul materiei contenciosului administrativ impune, cu valoare de principiu, că actul administrativ să fie intrinsec motivelor, adică să le cuprindă în însăși structura și conținutul său. Or, decizia de suspendare publicată prin anunț pe site-ul ampeste.ro, nu are niciun fel de motivare, beneficiarilor indicându-se doar hotărârea autorității de a dispune suspendarea. În ceea ce privește Nota nr. x/22.06.2020, aceasta cuprinde argumente pro și contra deciziei de suspendare a procedurii de contractare, însă nu consideră că există în realitate o motivare a actului atacat. Referitor la cele 2 dosare penale respectiv dosarul nr. x/2020 și nr. y/2020, a arătat anterior că cele doua dosare nu pot susține din punct de vedere legal temeinicia deciziei de suspendare, de vreme în niciunul dintre acestea societatea reclamantă nu are vreo calitate și cercetările nu o vizează, iar în legătură cu cel de al doilea nu existau date despre existența lui la data luării deciziei de suspendare de contractare, adresa DNA care cuprindea numărul acestui dosar fiind emisă ulterior, la circa 3 luni de zile. Concluzia legitimă este în sensul în care nu există argumente juste, de natură a respecta principiul fundamental conform căruia procedura administrativă de contractare ar putea fi suspendată pentru o perioadă nelimitată. Nicăieri în actele depuse de către pârâtă nu există un termen rezonabil până la care programul să fie suspendat. Prin urmare, este rolul judecătorului să stabilească un echilibrul între interesul general ocrotit în materie penală și interesul particular al subiectului de drept care nu poate fi privat de orice posibilitate legală de a supune controlului judiciar aspecte de natură administrativă săvârșite anterior demarării oricărei cercetări penale. Cu alte cuvinte, procedura este una incertă atât din punct de vedere al rezultatului, cât și din punct de vedere al timpului în care această plângere va fi soluționată definitiv.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate. A susținut, în esență, că pe rolul instanțelor de judecată se află 7 dosare cu același obiect. Dosarele penale nr. x/2020 și y/2020, ambele înregistrate inițial la Direcția Națională Anticorupție, în prezent au fost transferate la EPPO, organism independent al UE, responsabil de investigarea, urmărirea penală și trimiterea în judecată a autorilor infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale UE. Referitor la criticile formulate, a apreciat că sunt nefondate, recurenta nefăcând dovada că legislația națională sau cea europeană nu au fost respectate de MADR.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esență argumentele prezentate prin cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante A. S.R.L. a formulat cerere de finanțare a proiectului "Acvacultura care furnizează servicii de mediu în Ferma Piscicolă Sistematică Iortmac - Saharlale - Ceamurlia și a fost selectată în vederea finanțării. Prin Notificarea nr. x/21.10.2019 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale DGP - AMPOPAM i s-a comunicat că a fost admisă în urma etapei de evaluare calitativă tehnico-economică cu o valoare aprobată în această etapă de 3.975.296,86 RON reprezentând pierderile de venit pentru anii 2018-2019 și un punctaj final pentru cererea de finanțare de 85 de puncte. Astfel cum reiese din adresa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție la data de 30.09.2020 în dosarul nr. x/2020 al Direcției Naționale Anticorupție se efectuează acte de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 18 1 din legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Prin Ordonanța din 04.12.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 279 C. pen., art. 304 alin. (1), (2) C. pen. și art. 13 din Legea nr. 78/2000. În cadrul Apelului nr. 4 au fost depuse 55 de cereri de finanțare, a căror selecție s-a făcut în funcție de criterii de competitivitate prevăzute în Ghidul solicitantului aferent măsurii II.

Printre cele 18 cereri selectate în vederea finanțării s-au numărat și cele ale societăților C. S.R.L. și D. S.R.L., ai căror reprezentanți au formulat sesizarea penală. În urma evaluării de către Minister a cererilor de finanțare, s-a constatat că în cazul unor solicitanți există diferențe substanțiale privind punctajul obținut și valoarea anuală a compensației, care au indus suspiciuni cu privire la validitatea și corectitudinea datelor înscrise în unele documente de susținere a cererilor de finanțare consemnate și detaliate în cuprinsul Notei de control x/13.05.2022. De asemenea, Inspectoratul General al Poliției Române prin adresa nr. x/29.05.2020 a anunțat că din datele existente rezultă posibilitatea săvârșirii unei fraude. Prin comunicarea depusă la dosar Comisia Europeană – Direcția Generală Afaceri Maritime și Pescuit a informat pârâta că având în vedere investigațiile deschise și suspiciunile de nereguli în jurul ultimului apel pentru articolul 54, autoritățile române ar trebui să se abțină de la a depune orice cerere de plată legată de acest apel. S-a arătat, printre altele, că este responsabilitatea AM de a gestiona programul operațional în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, în conformitate cu articolul 125 alin. (1) din Regulamentul privind dispozițiile comune și de a control a fondurile FEPAM în gestiune partajată în conformitate cu articolul 125(4) din Regulamentul privind dispozițiile comune. (...) Este responsabilitatea statului să investigheze neregulile și să efectueze corecțiile necesare, astfel cum se prevede la art. 143 din Regulamentul privind dispozițiile comune. Măsurile de protecție a bugetului Uniunii ar trebui să includă, acolo unde este necesare, măsurile prevăzute la articolul 132 alin. (2) li. b(întreruperea plății) și la articolul 137 alin. (2) (excluderea cheltuielilor) din Regulamentul privind dispozițiile comune pentru FEPAM." În continuare, Statul român a fost invitat să se asigure că nici una dintre cererile de plată EMFF de intrare prezentate nu conțin fonduri legate de art. 54. "Mai mult, AM ar trebui să colaboreze cu Autoritatea de certificare pentru a păstra în afara conturilor din 2019 orice sumă suspectată de nereguli". Ministerul a dispus suspendarea procedurii de contractare a cererilor de finanțare. Decizia de suspendare a fost luată ca urmare a sesizărilor de eventuale nereguli, care vizează inclusiv corectitudinea unor informații din dosarele cererilor de finanțare a căror verificare excedează competențelor DGP AMPOPAM, până la finalizarea tuturor verificărilor. În acest context factual, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a contestat această măsură, solicitând, în principal, anularea actelor prin care s-a dispus măsura, acțiune care a fost respinsă prin sentința recurată, care a fost criticată de reclamantă pe calea prezentului recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte nu poate reține criticile formulate de recurentă cu privire la faptul că instanța de fond și-a înnsușit apărările formulate de pârât, precum și faptul că sentința cuprinde motive contradictorii, care se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Înalta Curte amintește că nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată. În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv. Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată. Totodată, Înalta Curte amintește că în practica instanțelor de control judiciar s-a reținut constant că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și atunci când există o contradicție între soluția pronunțată și considerentele ce stau la baza acesteia sau atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raționamentul care a stat la baza pronunțării soluției, ori când instanța s-a pronunțat cu privire la altă acțiune decât cea care face obiectul litigiului, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind întâlnită în cauză, în condițiile în care recurenta a invocat aparenta inconsecvență a instanței de fond în ceea ce privește argumentele expuse în susținerea hotărârii pronunțate în sensul că, în opinia sa, aceeași situație juridică este evaluată diferit, aceasta menționând de fapt o semnificație proprie dată unora dintre considerentele din sentința recurată, pe care le-a relatat într-o aparentă contradicție. În concluzie, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentei nu poate să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în sensul invocat de aceasta. Înalta Curte constată că sunt nefondate și susțineriel recurentei circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Instanța de control judiciar constată că recurenta-reclamantă a criticat sentința din perspectiva greșitei aprecieri a instanței de fond cu privire la nemotivarea măsurii de suspendare, a nejustificării temeiului de drept aplicabil, a caracterului de excepție al măsurii suspendării și trecerea a mai mult de 3 ani de la momentul dispunerii suspendării și până în prezent, aspecte expuse în mod similar și în fața primei instanțe, și pe care instanța de recurs le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora. Înalta Curte, în acord cu opinia judecătorului fondului, apreciază că susținerile invocate nu ilustrează nelegalitatea măsurii suspendării procedurii de contractare aflate în derulare. Astfel, în primul rând, se reține că oprirea cursului unei proceduri de finanțare derulate în cadrul unui astfel de program este permisă atât de prevederile legii naționale, cât și de cele de drept unional. Potrivit art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 "Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația(...) b) luării tuturor măsurilor necesare prevenirii neregulilor și fraudelor, inclusiv prin activități ce constau în informarea corectă și la timp a beneficiarilor asupra riscului producerii de nereguli și fraude, în special, în ceea ce privește indiciile de fraudă;" În conformitate cu art. 125 alin. (1) din Regulamentul (UE) 1303/2013 "Autoritatea de management este responsabilă de gestionarea programului operațional în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare", iar potrivit art. 132 alin. (2) lit. b) din Regulament " Termenul de plată menționat la alin. (1) poate fi întrerupt de autoritatea de management în oricare dintre următoarele cazuri justificate corespunzător (...) (b) (b) a fost demarată o investigație în legătură cu o posibilă neregulă ce afectează cheltuielile în cauză." De asemenea, potrivit art. 137 alin. (2) "În cazul în care cheltuielile incluse anterior într-o cerere de plată intermediară pentru exercițiul contabil sunt excluse din conturile sale de către un stat membru datorită unei evaluări în curs de desfășurare a legalității și a regularității respectivelor cheltuieli, oricare din acele cheltuieli sau toate acele cheltuieli care se dovedesc ulterior a fi legale și regulamentare pot fi incluse într-o cerere de plată intermediară legată de anii contabili ulteriori." În ceea ce privește motivarea deciziei de suspendare, Înalta Curte constată că în mod corect a observat prima instanță că aceasta este fundamentată pe ipoteza existenței unor nereguli sau fraude cu privire la care există în derulare un proces penal. Așa cum reiese din aspectele factuale reținute, măsura suspendării este motivată prin prisma investigațiilor (unele de natură penală) aflate în derulare, în cuprinsul Notei nr. x/22.06.2020 fiind menționate atât aspectele de fapt, cât și motivele de drept care au determinat luarea măsurii suspendării. Contrar opiniei recurentei-reclamante, încheierea procedurii de evaluare a cererilor de finanțare nu împiedică luarea măsurii de suspendare, neexistând o dispoziție de drept național sau unional în acest sens. De asemenea, sunt lipsite de suport și susținerile recurentei referitoare la dosarele penale, cu privire la lipsa oricăror acuzații împotriva sa, în condițiile în care în cuprinsul Notei în discuție sunt indicate verificările care se efectuează, iar faptul că aceste verificări nu o vizează expres pe reclamantă nu atrag nelegalitatea deciziei, de vreme ce se referă la o parte din aplicanți. Astfel, în dosarele penale respective s-a început urmărirea penală in rem iar măsurile care privesc procedura de contractare au caracter unitar. Pe de altă parte, constatarea unor nereguli în privința unora dintre solicitanți influențează întreaga procedură, de vreme ce plățile se fac din același fond. Prin urmare, este corectă concluzia primei instanțe în sensul că decizia de suspendare corespunde imperativului corectei gestionări a programului operațional, iar caracterul excepțional al măsurii în sine nu demonstrează nelegalitatea acestei măsuri care este luată temporar. Nici împrejurarea scurgerii unui interval de 3 ani de la momentul dispunerii suspendării și până în prezent nu poate fi analizată ca motiv de nelegalitate a măsurii, constituind o chestiune ulterioară luării măsurii. Nefondate sunt și susținerile recurentei privind faptul că instanța de fond a refuzat să constate nelegalitatea deciziei de suspendare a procedurii de contractare, făcând trimitere la un text de lege și la o procedură care nu este aplicabilă societății, de vreme ce recurenta nu a dobândit calitatea de beneficiar, în sensul legii. Astfel, pe de altă parte, din coroborarea dispozițiilor relevante din Ghidul solicitantului, Proceduri Operaționale - Manual de procedură pentru contractare, Regulamentul UE nr. 1303/2013, art. 288 alin. (1) și (2) TFUE, dar și Recomandarea Comitetului de Miniștri nr. R (89)8 din 13 septembrie 1989 rezultă că selectarea cererii de finanțare în vederea finanțării nu presupune ab initio semnarea contractului. Cu alte cuvinte, selectarea cererii de finanțare depusă de reclamantă nu conduce automat la semnarea contractului de finanțare. În acest sens, în Ghidul solicitantului, Proceduri Operaționale - Manual de procedură pentru contractare se menționează că "Plata compensației anuale se va face în baza cererii de finanțare depuse și a dosarului administrativ aferent pentru anul 2018 inclusiv, precum și a cererilor de plată.(...). Cererile de plată vor fi însoțite de următoarele documente: (...) aportul de evaluare a pierderilor întocmite de un specialist în acvacultură/institut/stațiune de cercetare în domeniul acvaculturii, independent față de unitatea de acvacultură care depune cererea de finanțare, documentele care au stat la baza evaluării pierderilor înregistrate de beneficiar ca efect al respectării cerințelor de management/restricțiilor prevăzute în autorizația de mediu, aferente siturilor Natura 2000, în copie conform cu originalul, raportul de inspecție/Nota de constatare emisă de autoritățile de mediu care verifică respectarea restricțiilor de mediu pentru situl Natura 2000 aferent anului pentru care se solicită compensația", Iar dispozițiile art. 54 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 prevăd posibilitatea și nu obligația FEPAM de a sprijini metodele de acvacultură compatibile cu necesitățile specifice de mediu și care fac obiectul cerințelor specifice de management rezultate în urma desemnării zonelor Natura 2000 în conformitate cu Directiva 92/43/CEE și cu Directiva 2009/147/CE. De asemenea, art. 66 din Regulamentul UE menționat, care vizează sprijinul FEPAM pentru elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de producție și comercializare au fost interpretate de CJUE, care a stabilit (în cauza C-386/18) că "Articolul 66 alin. (1) din Regulamentul nr. 508/2014 trebuie interpretat în sensul că nu creează în mod direct pentru organizațiile de producători din domeniul pescuitului și al acvaculturii un drept la un sprijin financiar din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime pentru cheltuielile pe care le-au efectuat pentru elaborarea și punerea în aplicare a unui plan de producție și de comercializare." În fine, în ceea ce privește celelalte susțineri ale recurentei cu privire la interpretarea dată de aceasta conținutului adreselor la care a făcut referire prin cererea de recurs, aflate în dosarul de fond și care au fost analizate de prima instanță, Înalta Curte constată că nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia sentinței recurate, neconstituind, așadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate. În aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate ca atare de către recurenta-reclamantă. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.