ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4472/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 26.10.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contractoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Generală Pescuit-Autoritatea de Management pentru Popam 2014-2020, următoarele:

- obligarea pârâtei la emiterea notificării privind înștiințarea reprezentantului legal al reclamantei în legătură cu data la care trebuie să se prezinte în vederea semnării contractului de finanțare, pentru cererea de finanțare selectată în vederea finanțării – cod proiect 131990;

- obligarea pârâtei la semnarea contractului de finanțare aferent cererii de finanțare selectate în vederea finanțării conform clasamentului publicat în sistemul informativ MYSMIS, cerere având cod SMIS – 191990;

- obligarea pârâtei la efectuarea plăților compensatorii pentru pierderile de venit și material piscicol, în perioada 2018-2019, cauzate de îndeplinirea restricțiilor prevăzute de autorizația de mediu, aferente siturilor natura 2000, pentru punerea în aplicare a Directivelor 2009/147/CE și 92/43/CEE.

Prin rezoluția din 23.11.2020, instanța a dispus ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea înștiințării, reclamanta să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, aferentă cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea anulării.

Prin încheierea din camera de consiliu din 10 martie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.

Împotriva încheierii din camera de consiliu din 10 martie 2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și trimiterea litigiului la instanța de fond pentru soluționarea pe fond a cauzei.

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 200 alin. (3)-(7) din C. proc. civ.:

"(3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).

(4)Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)."

Înalta Curte reține și că, potrivit art. 457 alin. (1) din Codul de de procedură civilă: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte observă că împotriva încheierii prin care se dispune anularea cererii de chemare în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., reclamantul poate formula cerere de reexaminare, potrivit prevederilor alin. (5) ale aceluiași articol.

Astfel, în cazul contestațiilor împotriva măsurii de anulare a cererii de chemare în judecată dispusă în procedura de verificare și regularizare a acesteia, legiuitorul a prevăzut doar o singură cale de atac, și anume cererea de reexaminare, ce urmează a fi soluționată de un alt complet al aceleiași instanțe, nefiind deschisă calea formulării unui recurs sau a oricărei alte căi de atac.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamanta A. S.R.L., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 10 martie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.