ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1101/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la 26 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM 2014-2020:

- anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanțare selectate cu finanțare din cadrul Apelului 4 al măsurii 11.10 —"Acvacultura care furnizează servicii de mediu" făcând referire la anunțul DGP AMPOPAM nr. 331759/30.06.2020, publicat pe site-ul www.x.ro:

- obligarea pârâtului la emiterea notificării privind înștiințarea reprezentantului legal al său in legătură cu data la care trebuie să se prezinte în vederea semnării contractului de finanțare, pentru cererea de finanțare selectata in vederea finantarii - cod proiect 132524

- obligarea pârâtului la semnarea contractului de finanțare aferent cererii de finanțare selectata pentru finanțare - cod proiect 132524, in vederea efectuării plaților compensatorii pentru pierderile de venit si material piscicol, din perioada 2018-2019, cauzate de îndeplinirea restricțiilor prevăzute în autorizația de mediu, aferente siturilor natura 2000, pentru punerea in aplicare a Directivelor 2009/147/EC si 92/43/CEE.

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată generate de acest litigiu.

În argumentele expuse în susținerea acțiunii, reclamanta a arătat că prin adresa nr. x/03.07.2020, comunicată prin email la data de 06.07.2020, a fost încunoștințată de faptul că s-a dispus măsura suspendării procedurii de contractare a cererilor de finanțare selectate cu finanțare din cadrul Apelului 4 al măsurii II.10 - "Acvacultura care furnizează servicii de mediu", făcând referire la anunțul DGP AMPOPAM nr. 331759/30.06.2020, publicat pe site-ul www.x.ro.

Se arată, că lipsa motivării actului atrage nulitatea acestuia, vătămarea produsă constând în lipsa cunoașterii motivelor de fapt care au dus la adoptarea sa precum și imposibilitatea exercitării dreptului la apărare în condițiile în care atât reclamanta cât si instanța de judecată nu cunosc date esențiale care ar fi trebuit să fie în mod obligatoriu conținute de actul atacat.

Nelegalitatea deciziei de suspendare pentru lipsa justificării textului de lege considerat a fi aplicabil, prin raportare concretă la situația de fapt și de drept, în condițiile în care decizia luată nu conține niciun fel de informații sau aspecte care ar fi de natură să o justifice în raport atât de reclamanta, sau chiar în raport de celelalte persoane care au formulat cereri in cadrul programului operațional, decizia suspendării procedurii de contractare nefiind dovedită și susținută din punct de vedere al temeinicie acesteia.

Astfel, din cuprinsul anunțului privind suspendarea procedurii de contractare se poate observa că aceasta conține doar câteva referiri cu titlul general legate de faptul că au fost declanșate reverificări în legătură cu informațiile cuprinse în dosarele de finanțare fără însă a se justifica în vreun fel necesitatea suspendării procedurii în raport de aceste verificări.

Prin cererea conexă înregistrată la data de 26.10.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM 2014-2020, solicitând:

- obligarea pârâtului la emiterea notificării privind înștiințarea reprezentantului său legal in legătură cu data la care trebuie să se prezinte în vederea semnării contractului de finanțare, pentru cererea de finanțare selectata in vederea finanțării - cod proiect 132524

- obligarea pârâtului la semnarea contractului de finanțare aferent cererii de finanțare selectate în vederea finanțării conform clasamentului publicat în sistemul informatic MYSMIS, cerere având cod SMIS - 132524;

- obligarea pârâtului la efectuarea plăților compensatorii pentru pierderile de venit si material piscicol, din perioada 2018-2019, cauzate de îndeplinirea restricțiilor prevăzute în autorizația de mediu, aferente siturilor natura 2000, pentru punerea in aplicare a Directivelor 2009/147/EC si 92/43/CEE.

În motivarea cererii conexe, reclamanta a arătat că prin cererea prealabilă din data de 17.08.2020, adresată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a solicitat pârâtului să procedeze la emiterea notificării privind înștiințarea reprezentantului său legal în legătură cu data la care trebuie să se prezinte în vederea semnării contractului de finanțare și să procedeze la semnarea contractului de finanțare aferent cererii admise cu finanțare.

Prin încheierea de ședință din data de 13.04.2021, Curtea a admis excepția litispendenței și a înaintat dosarul nr. x/2020, primului complet învestit, C 24 fond, pentru a fi atașat la dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din 18 iunie 2021, curtea de apel a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată, considerând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 413 C. proc. civ. față de faptul că nu a fost pornită urmărirea penală în niciuna dintre cauzele penale și de asemenea nu s-a dovedit existența condiției ca soluționarea prezentei cauze să depindă cel puțin în parte de soluționarea unei cauze penale.

Prin sentința civilă nr. 1015 din 25 iunie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității și a respins cererile formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În esență, s-a susținut aplicarea greșită a textelor de lege care au fost apreciate ca fiind incidente în cauza, instanța de judecată procedând la o preluare ad litteram a considerentelor notei x/22.06.2020, în legătură cu care a apreciat că reprezintă actul administrativ care a stat la baza suspendării procedurii de contractare, fără a avea în vedere sub nicio formă argumentele de nelegalitate expuse în cadrul acțiunii, completării/precizării la acțiune și răspunsului la întâmpinare, și fără a preciza care ar fi considerentele pentru care aceste critici cu care a sesizat instanța de judecată nu ar fi de natură să demonstreze nelegalitatea deciziei atacate.

Astfel, fiind în aceeași eroare ca și pârâta, cu privire la cadrul normativ aplicabil si cu privire diferența dintre calitatea de "solicitant" și cea de "beneficiar", astfel cum acesta este definită de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, instanța de judecată a considerat în mod greșit și a reținut ca fundament al soluției pronunțate, având în vedere doar apărările formulate de către pârâtă in sensul că în mod legal s-a dispus suspendarea procedurii de contractare prin raportare la dispozițiile art. 125 alin. (1) din Regulamentul European UE 1303/2013 și O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, arată recurenta, prin activitatea de prevenire a neregulilor la care se referă O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea identifică riscuri posibile care ar putea conduce la nereguli, elaborează proceduri de management, le gestionează si informează la timp beneficiarii cu aceste proceduri astfel încât sa prevină nereguli sau fraudarea fondurilor.

Însă, interpretarea instanței de judecată este în mod evident eronată, dar și nelegală, deturnând scopul pentru care dispozițiile legale in cauză au fost emise de legiuitor, refuzând să constate nelegalitatea deciziei de suspendare a procedurii de contractare, făcând trimitere la un text de lege și la o procedură care nu este aplicabilă recurentei, de vreme ce acesta nu a dobândit calitatea de beneficiar, in sensul legii.

Mai mult decât atât, la nivelul legislației europene procedura reglementată se face referire la noțiunea de beneficiar al programului, și nicidecum la aceea de solicitant, astfel încât nici din această perspectivă considerentele instanței de fond și apărările pârâtei nu sunt legale și nu sunt fondate, nefiind în acel stadiu al procedurii.

De altfel, recurenta a subliniat că cu privire la modul în care pârâta a transcris în cuprinsul întâmpinării dispozițiile art. 125 alin. (4) din Regulamentul European UE 1303/2013, prin modificarea conținutului acestuia, în sensul că a fost eliminat cuvântul "beneficiar", fiind de presupus că s-a acționat în scopul de a induce în eroare instanța de judecată.

În continuare a arătat că instanța de fond a ignorat adresa nr. x/22.02.2021 emisă de Comisia Europeană, prin care a transmis MADR: " în acest context, chiar daca procedura de contractare a fost suspendata pentru articolul 54, consideram ca implementarea UP2 nu poate fi ținuta captiva printr-un apel suspendat. Astfel, de la AM se așteaptă o ieșire rapida, transparenta eficienta din aceasta situație, pentru a asigura interesele financiare ale UE si pentru a sprijini punerea in aplicare a programului operațional".

Nu în ultimul rând, referitor la argumentele conform cărora actul administrativ ar îndeplini condițiile pentru a fi considerat act motivat, recurenta a arătat că, față de elementele prezentate în cadrul acțiunii în anulare, specificul materiei contenciosului administrativ impune, cu valoare de principiu, ca actul administrativ să fie intrinsec motivelor, adică să le cuprindă în însăși structura și conținutul său.

Având în vedere faptul că decizia de suspendare produce efecte asupra întregii proceduri de contractare, situație în care terților beneficiari ai proiectului le este afectat dreptul de a contracta, înțelegerea și analizarea legalității unei astfel de afectări impune o motivare specifică.

Arată că motivarea actului administrativ este necesară pentru a justifica rațiunile de fapt și de drept care au stat la baza adoptării sale, iar o astfel de motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ.

Deși instanța de fond a considerat că Nota nr. x/22.06.2020 și decizia de suspendare a procedurii de contractare sunt acte administrative, cu toate acestea, a reținut că nu există un tip de act care să necesite motivare.

Față de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, în combaterea căruia a susținut că, ulterior analizării dosarelor de solicitare despăgubiri din fonduri europene, a fost efectuată o verificare la fața locului, prin nota de control întocmită de structura de specialitate în 13.05.2020, anterior suspendării continuării măsurii de acordare a despăgubirilor din fonduri europene, fiind analizat fiecare potențial beneficiar și constatate o serie de nereguli.

Nota de control a fost înaintată la Direcția Națională Anticorupție și la organele competente, întrucât aspectele din cadrul acesteia erau de natură a depăși aria de competență a instituției, împrejurarea în raport de care s-a dispus suspendarea acordării acestor potențiale beneficii pentru solicitanți, în aplicarea art. 125 și art. 143 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1303/2013, statul membru având obligația de a gestiona în mod corect beneficiile nerambursabile din fondul european.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte, reține că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. arată că în partea de considerente se vor insera "obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Cerința motivării unei hotărâri judecătorești este cuprinsă atât în norma internă de procedură art. 425 alin. (2) C. proc. civ., cât și în prevederile art. 6 parag. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului, ca o garanție a dreptului de a beneficia de un proces echitabil, ce include în substanța sa și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.

Rațiunea motivării hotărârilor judecătorești rezidă, astfel, în necesitatea îndeplinirii acestor garanții de imparțialitate a judecătorului și de calitate a actului de justiție, prin faptul că permite corecta examinare a argumentelor părților, a probelor administrate și a elementelor care au fundamentat concluzia judecătorului cauzei, reprezentând, totodată, premisa exercitării corespunzătoare a controlului judiciar de către instanța superioară.

Este de relevat că, din examinarea hotărârii atacate, rezultă că aspectele reținute nu au fost analizate în suficientă măsură, neexistând posibilitatea de a fi trase concluzii în raport cu prevederile textelor de lege ce reglementează chestiunea supusă examinării în speță.

Sentința civilă nr. 1015 din 25 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal este una nemotivată, cât timp în considerentele sale se regăsesc preluate, pe de o parte, "ad litteram" argumentele notei x/22.06.2020, în legătură cu care s-a apreciat că reprezintă actul administrativ care a stat la baza suspendării procedurii de contractare, fără a avea în vedere sub nicio formă argumentele de nelegalitate expuse de către recurentă în cadrul acțiunii, completării/precizării la acțiune și răspunsului la întâmpinare, și fără a menționa care ar fi considerentele pentru care aceste critici nu ar fi de natură să demonstreze nelegalitatea deciziei atacate.

Pe de altă parte, prin modalitatea de preluare în bloc a susținerilor uneia dintre părți, fără însă a arăta care sunt motivele pentru care au fost înlăturate argumentele celeilalte părți, lipsind examinarea motivelor de nelegalitate pe care reclamanta le-a invocat în acțiunea sa, au fost încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. consecința fiind cea a încălcării dreptului la un proces echitabil.

Așadar, o astfel de hotărâre judecătorească este una arbitrară, ce nu poate fi verificată în calea de control judiciar, nefiind expus un raționament propriu al judecătorului cauzei care să fi condus în mod logic la adoptarea soluției din dispozitiv.

Or,în cuprinsul acțiunii, astfel cum a fost precizată, reclamanta a adus critici, dezvoltate atât sub aspect procedural, cât și ca aspecte de fond, care nu au fost analizate de către judecătorul fondului, fiind preluate "tale quale" în cadrul considerentelor sentinței atacate doar susținerile pârâtului și ale organului de control ce a întocmit actul administrativ fiscal atacat.

Chiar dacă prin soluția adoptată judecătorul cauzei s-a pronunțat pe fond, modalitatea în care a expus raționamentul avut în vedere pentru această soluție este de natură a crea părții reclamante o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce se va da în cauza de față.

Așa fiind, pentru considerentele arătate, care fac de prisos analizarea celorlalte critici de nelegalitate invocate de reclamantă, care urmează a fi analizate în rejudecare sub formă de apărări, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1015 din 25 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.