ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3847/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prin Direcția Generală Pescuit (DG Pescuit) - Autoritatea de Management pentru POPAM, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea parțială a Notificărilor nr. x/02.08.2017 și nr. y/24.10.2017, ambele emise de autoritatea pârâtă, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.235.285,81 RON, reprezentând compensație cuvenită conform contractului de finanțare nr. x/14.03.2017 încheiat între părți.

Soluția instanței de fond, pronunțată în primul ciclu procesual Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 9394 din 13.07.2018, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței menționate anterior, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii și obligarea intimatului la plata sumei de 1.174.560 RON, reprezentând compensația integrală a pierderilor.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 5092 din 27 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului și a admis recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 9394 din 13 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Soluția instanței de fond, în rejudecare După casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată, la data de 18 martie 2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 286 din 23 februarie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: - a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM; - a anulat în parte actele administrative contestate în ceea ce privește respingerea plății pentru suma de 612.651,95 RON; - a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 612.651,95 RON, - a respins cererea pentru diferența solicitată, ca neîntemeiată, - a admis în parte cererea de majorare a expertului B., a dispus majorarea onorariului cu suma de 6719 RON și a stabilit obligația reclamantului de a achita expertului diferența de onorariu.

Calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 286 din 23 februarie 2024 Împotriva sentinței civile nr. 286 din 23 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii introductive, ca neîntemeiate. În motivarea recursului se arată, în esență, după o prezentare pe larg a considerentelor primei instanțe, următoarele: În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul afirmă că hotărârea atacată nu conține motivele pentru care au fost înlăturate obiecțiunile MADR referitoare la raportul de expertiză tehnică judiciară, obiecțiuni care ar pune în evidență erorile existente în raport și la care expertul nu a dat un răspuns. Reiterează că valoarea stabilită prin raport de către SCDP Nucet nu poate fi luată în considerare întrucât: - în baza aceleiași cantități de material piscicol stocat în amenajarea piscicolă în decembrie 2015, S.C. A. și SCDP Nucet estimează pentru anul 2016 o producție de 299.063 kg, iar în Raportul de expertiză tehnică judiciară, se estimează o producție de 445.869 kg; - expertul nu definește calitatea bazinului acvatic de cultură cu privire la încadrarea în cele 4 categorii de bazine (foarte sărac, sărac, bun și foarte bun) și nici dacă toate bazinele au aceeași productivitate naturală, fiind emise doar supoziții nefundamentate; - eronat este acceptată valoarea reală de pierderi de 299.063 kg, cât timp expertul identifică o eroare în Raportul SCDP Nucet, precizând că aceasta este majorată cu 10.873 kg; - MADR a utilizat valori/greutăți medii mai mici comparativ cu cele propuse de societate iar valorile propuse prin raportul de expertiză tehnică judiciară sunt supraevaluate, conform datelor comparative a greutăților medii utilizate de societate în cererea de rambursare nr. x anul 2016 cu cele din cererea de rambursare nr. x aferente anului 2017, când MADR a acordat integral pierderile propuse și justificate de beneficiar, în condițiile în care în anul 2016 au fost administrate 15.000 kg furaje, iar în anul 2017, 113.140kg. Concluzionează recurenta că expertul judiciar a dat răspunsuri generice, unele contradictorii, fără să țină cont dedate certe, justificate, ale documentelor depuse de beneficiar și de prevederile contractului de finanțare nerambursabilă nr. 64/14.03.2017. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material reprezentate de art. 96 Regulamentul UE nr. 508/2014 și art. 125 pct. 1 Regulamentul CE nr. 1303/2013, dar și art. 3 din Contractul de finanțare nr. x/14.03.2017. În esență, se susține că soluția instanței de fond a fost motivată pe reținerea ca veridică a valorii stabilite prin raportul întocmit de Stațiunea de cercetare dezvoltare pentru piscicultură Nucet, anulând în totalitate prevederile menționate, pe care MADR prin DGP AM POPAM le pune în aplicare în evaluarea tuturor cererilor de finanțare în vederea analizării acestora și realizării unei bune gestiuni financiare. În aceste condiții, consideră oportună dispunerea unei contraexpertize tehnice judiciare, în vederea clarificării aspectelor semnalate, având în vedere și adresa nr. x/13.06.2023, emisă de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, pescuit și Acvacultură-Galați, depusă la dosar și neanalizată de instanța de fond în rejudecare. În final, recurentul solicită, în cazul respingerii recursului și solicitării de cheltuieli de judecată în recurs, cererea intimatului privind onorariul avocațial să fie apreciat raportat la complexitatea cauzei și numărul de termene de judecată, făcând aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. În drept, s-au invocat prevederile art. 20 Legea nr. 554/2004, art. 483-487 C. proc. civ., precum și dispozițiile legale invocate în cuprinsul cererii de recurs iar în probațiune s-au redepus: tabelul 1 - situația în amenajarea piscicolă lunca în anul 2016, pe specii și vârste, extras din cererea de plată 2 (anul 2016) și cererea de plată 3 (anul 2017) privind programarea producției, adresa nr. x/2023 a ICDEAPA Galați, solicitarea nr. 259062/31.05.2023 a DGP-AMPOPAM către ICDEAPA Galați.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal excepția nulității recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM împotriva sentinței civile nr. 286 din 23 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Alte aspecte procesuale relevante Prin încheierea de ședință din data de 5 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârile recurate, în raport de motivele de nelegalitate invocate și de apărările formulate în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Litigiul dedus judecății instanței de contencios administrativ vizează răspunderea contractuală a autorității publice, aferentă contractului de finanțare nr. x/14.03.2017pentru compensarea pierderilor de venit, cauzate de respectarea restricțiilor de management, aferente sit Natura 2000, în amenajarea piscicolă Lunca, contract în valoare totală de 4.699.492,35 RON, încheiat în cadrul Programului Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime (POPAM) 2014-2020, în cadrul măsurii "Acvacultura care furnizează servicii de mediu" pentru atingerea obiectivului POPAM de "Promovare a acvaculturii cu nivel ridicat de protecție a mediului, promovarea sănătății și bunăstării animalelor, precum și a sănătății și siguranței publice". În concret, a fost analizată legalitatea refuzului de plată a sumei de 612.651,95 RON, din cererea de rambursare nr. x/17.07.2017, cerere din care a fost admisă la plată suma de 518.694,928 RON. Prima instanță a admis acțiunea, dând eficiență raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză, care confirmă răspunderea autorității publice pentru respingerea la plată a sumei de 612.651,95 RON. Autoritatea publică pârâtă a declarat recurs, invocând două motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., redate la pct. 6 din prezenta decizie. Înalta Curte constată că, sub un prim aspect, se impune verificarea sentinței recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. text de lege care sancționează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ori cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei. În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta formulează critici de nelegalitate privind lipsa considerentelor pentru care au fost înlăturate obiecțiunile sale la raportul de expertiză. Analizând sentința atacată, din perspectiva motivării, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susțineri formulate de părțile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susține soluția pronunțată în cauză. Or, în cauza de față, aceste cerințe au fost întrunite, întrucât instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată, a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de către aceasta. Instanța de fond a expus în mod clar rațiunile pentru care a dat prevalență concluziilor expertului judiciar, considerând implicit neîntemeiate obiecțiunile formulate de MADR. Așadar, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată, cu respectarea exigențelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., astfel că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la interpretarea ori aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că, în concret, recurenta critică respingerea cererii în probațiune cu contraexpertiza tehnică de specialitate, dar și modul de interpretare și evaluare a probatoriului cauzei. Prima chestiune se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizând încălcarea normelor de procedură care atrag sancțiunea nulității, iar cea de-a doua chestiune vizează temeinicia hotărârii și nu nelegalitatea acesteia. Cu privire la prima chestiune, negarea dreptului la o contraexpertiză tehnică, solicitată în temeiul art. 338 C. proc. civ. (normă de drept procedural), Înalta Curte constată, pe de o parte că încheierea prin care instanța de fond a respins această cerere nu a fost recurată în mod expres, calea de atac privind exclusiv sentința finală. Pe de altă parte, se constată că instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, ceea ce dovedește deschiderea procedurii pentru o administrare completă a probatoriului și a încuviințat obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză judiciară întocmit, expertul răspunzând punctual și motivat fiecărei obiecțiuni. Cererea de întocmire a unui nou raport de expertiză, depusă pentru termenul din 05.05.2023, formulată ca urmare a răspunsului expertului la obiecțiunile inițiale, nu conține critici determinate și punctuale la acest răspuns, astfel încât, în consens cu poziția primei instanțe, Înalta Curte constată că nu era justificată o soluție de admitere. Faptul că expertul tehnic a admis existența unor erori materiale regăsite în Raportul de evaluare întocmit de SCDP Nucet, pentru anul de referință 2016 este lipsit de eficiență, câtă vreme erorile au fost corectate și explicate de expert. Astfel, eroarea din cuprinsul raportului SCDP Nucet cu privire la cantitatea de pește programată in 2016, majorată cu 10.336,8 kg, a fost corectată de expert, rezultând suma de 288.726,2 kg în locul sumei de 299.063 kg. Valoarea însă, a fost considerată foarte mică, "de ± 3,45% în condițiile existenței unei toleranțe cauzate de datele medii înscrise în toate documentațiile", ceea ce nu influențează major rezultatul raportului și a condus la concluzia că "rezultatul este nesemnificativ influențat". Cu privire la pierderile cantitative calculate, expertul și-a întemeiat raportul pe date certe găsite în bazinele amenajării piscicole, în condițiile de sit Natura 2000. Nicio altă obiecțiune concretă nu a fost formulată, în realitate fiind reiterate aspectele de evaluare probatorie cu care partea este în dezacord. În plus, corect a sesizat prima instanță că cererea de refacere a raportului de expertiză tehnică judiciară nu se poate dispune în condițiile în care expertul numit deja în cauză este singurul în specialitatea piscicultură-acvacultură. Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că în fața instanței de fond a fost administrată proba tehnică de specialitate, iar dreptul la apărare al recurentei a fost respectat prin posibilitatea de a formula obiecțiuni și de a solicita explicații suplimentare expertului. Critica privind faptul că prima instanță nu a încuviințat o nouă expertiză nu reprezintă o încălcare procedurală, ci o opțiune juridică a instanței de fond, în cadrul puterii de apreciere conferite de lege. Dreptul la contraexpertiză nu constituie, prin el însuși, o garanție absolută a dreptului la apărare, astfel încât neefectuarea acesteia nu poate fi calificată ca o încălcare a acestui drept, ce ar putea atrage casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În concluzie, critica recurentului vizează o reevaluare a interpretării probatoriului, ceea ce excede limitele recursului. În lipsa unei încălcări flagrante și dovedite a regulilor de procedură sau a dreptului la apărare, acest motiv de casare nu poate fi reținut. Criticile ce exprimă o nemulțumire față de concluziile instanței de fond privind interpretarea și forța probantă a dovezilor administrate țin mai degrabă de elementele de fapt și nu conduce la incidența vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ., întrucât recursul este o cale extraordinară de atac rezervată exclusiv motivelor de nelegalitate și nu de netemeinicie a hotărârii. Instanța de recurs nu este o instanță de fond și nu are vocația reevaluării probatoriului, ci a verificării legalității hotărârii supuse recursului. Or, atunci când recurenta critică aspecte legate de probele administrate, nu ne aflăm în fața unei încălcări procedurale, ci a unui dezacord față de evaluarea probelor și interpretarea acestora - chestiuni ce țin de aprecierea instanței de fond. În ceea ce privește modul de interpretare și aplicare a normelor de drept material în cauză, Înalta Curte constată legalitatea hotărârii, nefiind încălcate prevederile invocate de recurent: art. 96 Regulamentul UE nr. 508/2014, art. 125 pct. 1 Regulamentul CE nr. 1303/2013 și art. 3 din Contractul de finanțare nr. x/14.03.2017. Dispozițiile europene impun utilizarea unor calcule exacte și relevante pentru justificarea cheltuielilor, consacrând responsabilitatea autorității de management de a asigura legalitatea și regularitatea acestora, ambele norme urmărind garantarea bunei gestiuni financiare a fondurilor europene. Art. 3 din contractul de finanțare face referire la faptul că verificarea cererilor de plată se face potrivit Manualului de procedură aplicabil la data solicitării, pe baza raportului de evaluare a pierderilor și a documentelor justificative privind restricțiile de mediu și calculul compensațiilor. În cauză, calculul care a stat la baza hotărârii este unul just, echitabil și verificabil, raportul de evaluare a pierderilor, întocmit de Stațiunea de cercetare și dezvoltare pentru piscicultură Nucet a fost corectat și confirmat de expertul judiciar, astfel că, în cauză s-a demonstrat că pierderile de material piscicol se încadrează în limitele anexei 10 la Ghidul solicitantului, iar hotărârea primei instanțe este la adăpost de criticile de nelegalitate. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul pârât MADR, prin Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, împotriva sentinței civile nr. 286 din 23 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.