ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3938/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit - Autoritate de Management pentru POPAM, anularea deciziei nr. 48/23.10.2018 a Comisiei de soluționare a contestațiilor POP 2007 - 2013 București și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/14.08.2018, precum și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 356.482,82 RON stabilită nelegal în sarcina sa.

Prin sentința civilă nr. 164 din 15 aprilie 2019, Curtea de Apel Craiova a respins excepția prescripției dreptului autorității contractante de a efectua controale beneficiarului și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit - Autoritate de Management pentru POPAM, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Într-o primă critică, circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., susține că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin aceea că a aplicat un act normativ care nu era în vigoare (O.U.G. nr. 66/2011) la data când raportul juridic a luat naștere (contractul de finanțare nr. x/08.09.2010 a fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ). Or, potrivit art. 15 din Constituția României, legea civilă nu retroactivează.

Într-o a doua critică, susține că instanța a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată a solicitat în probațiune proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și expertiza tehnică judiciară. Or, instanța nu a acordat cuvântul asupra probelor solicitate, așa cum rezultă din încheierea din 01.04.2019. Prin urmare, instanța nu s-a pronunțat în vreun fel asupra acestor probe, iar nepronunțarea asupra unei cereri echivalează cu soluționarea cauzei fără a se intra în cercetarea fondului, încălcând în mod flagrant dreptul la apărare.

De asemenea, a solicitat instanței să pună în vedere pârâtei să precizeze textul din legislația națională sau comunitară care stabilește - raportat la data încheierii contractului nr. x/08.09.2021 - că fapta reținută cu ocazia controlului ar constitui abatere, acesta fiind scopul administrării probei cu interogatoriul pârâtei. Din aceeași încheiere de amânare a pronunțării rezultă că instanța nici măcar nu a interpelat pârâta sub acest aspect, ci doar dacă a fost depusă în integralitate documentația ce a stat la baza emiterii actelor contestate. Instanța nu a lămurit în vreun fel aspectele privind legislația aplicabilă contractului din 08.09.2010, care să fie puse în discuția contradictorie a părților, deși solicitase expres clarificarea acestui aspect.

Pin urmare, instanța nu a analizat în niciun fel susținerile sale, ceea ce echivalează cu o nejudecată, încălcând, astfel, dreptul de acces la o instanță.

Printr-un alt set de critici, circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că instanța a aplicat greșit legea, respectiv a aplicat dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 unui raport juridic născut anterior anului 2010, când a fost încheiat contractul de finanțare. Cum acesta nu cuprinde nicio clauză care să prevadă ca fiind abatere nerealizarea indicatorilor estimați, instanța a respins în mod greșit acțiunea.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului pârâtelor, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12.09.2019, s-a fixat termen de judecată la data de 15.09.2021, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată din data de 15 septembrie 2021, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., invocată prin întâmpinare, apreciind că motivele invocate prin recurs se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. este fondat.

Acest motiv de casare are în vedere neregularități procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat, la rândul său, administrarea probei cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 01.04.2019, instanța a dat cuvântul reprezentantului pârâtului, prezent în sală, asupra competenței generale, materiale și teritoriale în soluționarea cauzei, în raport de dispozițiile art. 131 din C. proc. civ., asupra estimării duratei de soluționare a cauzei, iar apoi, după ce s-a pronunțat asupra acestor aspecte, luând act și de depunerea la dosarul cauzei, în integralitate, a documentației ce a stat la baza emiterii actelor contestate, instanța a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul părții prezente asupra fondului dedus judecății.

Instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului, procedând în această manieră, nedând cuvântul și nepronunțându-se asupra probelor, a încălcat dreptul la apărare al părților, precum și principiul contradictorialității, nesocotind, deopotrivă și dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc."

Totodată, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și argumentelor invocate de părți.

În consecință, se constată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Având în vedere soluția dată în cauză, instanța de recurs apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., va casa sentința civilă nr. 164 din 15 aprilie 2019 și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 164 din 15 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.