ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2029/2022

Ședința publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.01.2019, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Direcția Generală Pescuit-Autoritatea de Mangement pentru POPAM, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 12.07.2016, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 41/01.11.2017, anularea oricăror acte subsecvente deciziei și notei de constatare, constatarea caracterului eligibil al sumei de 6.937,75 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 7 din 7 ianuarie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Direcția Generală Pescuit-Autoritatea de Mangement pentru POPAM, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat încălcarea prevederilor art. 193 din C. proc. civ.

A susținut că, prin sentință, s-a reținut parcurgerea cu întârziere a procedurii prealabile prevăzute de art. 47 și urm. din O.G. nr. 66/2011, deși nu numai că nu a fost invocată de MADR, dar acesta a și recunoscut că ar fi transmis din eroare Nota de constatare la o altă adresă decât cea prevăzută în contractul de finanțare. Această împrejurare rezultă cu deosebită claritate din contractul de finanțare depus la dosarul cauzei.

Dat fiind că MADR a procedat la recomunicarea Notei de constatare la sediul corect, a invocat critici exclusiv în privința faptului că MADR nu a adus prin Decizie nicio motivare concretă în respingerea contestației, soluția fiind rezumată într-un singur paragraf în care se pretinde că nu ar fi fost respectate prevederile art. 47 din O.G. nr. 66/2011.

Din această exprimare in extenso a MADR s-a reținut prin Sentință că, de fapt, contestația ar fi fost respinsă ca urmare a neparcurgerii în termen a procedurii de contestare prevăzute de normele precitate, considerente străine chiar și de apărările formulate de MADR.

Mai mult, prin reținerea acestei apărări, prin sentință nu s-a făcut altceva decât să se rețină o pretinsă neparcurgere a procedurii prealabile, care nu a fost invocată nici măcar în mod indirect prin întâmpinare sau orice alte apărări.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat că sentința recurată este nemotivată și nu reiese raționamentul juridic avut în vedere de instanța de fond în soluționarea cauzei, iar paragrafele care alcătuiesc esența dispozitivului sunt în parte contradictorii și în parte străine de natura pricinii.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu:

- greșita aplicare a dispozițiilor art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011

Decizia nu indică niciun motiv de fapt sau de drept pentru respingerea contestației administrative formulate de A., menționând doar că nu ar îndeplini condițiile prevăzute de art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011.

Or, din simpla parcurgere a contestației se observă că A. a inclus în contestație toate elementele impuse de prevederile precitate și a expus pe larg motivele pentru care se impune anularea Notei de constatare.

Astfel, soluția de respingere a contestației nu este numai netemeinică, dar și lipsită de orice fel de motivare, astfel încât nici A. și nici instanța de judecată nu pot stabili în concret care sunt motivele pentru care MADR a procedat la emiterea Deciziei.

- greșita interpretare a art. 11-12 din Legea nr. 24/2000

Contrar considerentelor sentinței, recurenta - reclamantă a contestat și contestă în continuare faptul că Instrucțiunile ar fi fost aduse la cunoștința acesteia sau a oricărui alt beneficiar de finanțare prin Programul Operațional de Pescuit.

Potrivit art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, actele normative ale Parlamentului, altele decât legile (regulamente și hotărâri), hotărârile Guvernului, deciziile primului-ministru, actele autorităților administrative autonome, ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, intrând în vigoare la data publicării, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.

Astfel, în primul rând, publicitatea actului normativ constituie o condiție de validitate a actului, în sensul că acesta este valabil și poate fi aplicat numai după îndeplinirea procedurilor de publicitate specifice.

Mai mult decât atât, nerespectarea publicării în Monitorul Oficial se sancționează cu declararea ca inexistent a actului normativ nepublicat, iar orice acte administrative subsecvente emise în baza acestuia se sancționează cu nulitatea, efectul vătămător producându-se per se.

În al doilea rând, asigurarea unei veritabile publicități a actelor administrative conținând reguli sau proceduri de aplicabilitate generală se impune cel puțin pentru ca orice persoană vizată sau interesată să poată cunoaște cu exactitate conținutul și limitele de aplicare ale acestui act.

Este astfel abuziv și denotă în mod clar o atitudine de rea-credință din partea MADR, girată prin Sentință, să invoce aplicabilitatea unor instrucțiuni fără a indica măcar data de la care acestea ar fi fost aplicabile în raportul juridic dedus judecății.

- greșita interpretare a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 34/2006

Recurenta – reclamantă a respectat termenul de 6 zile pentru publicarea anunțului de achiziție bunuri, termen care se calculează potrivit reglementărilor O.G. nr. 34/2006, sens în care ultima zi a termenului urmează a fi luată în calculul îndeplinirii actului de procedură la care se referă.

Intimatul – pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A. este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece, în cuprinsul criticilor formulate, recurenta nu expune împrejurări de fapt sau de drept de natură a releva o încălcare a regulilor de procedură.

Din perspectiva motivului invocat, recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 193 din C. proc. civ., prin aceea că ar fi reținut neparcurgerea în termen a procedurii prealabile, cu toate că acest aspect nu fusese invocat de către pârât.

Ori, dispozițiile art. 193 C. proc. civ. se referă la obligativitatea îndeplinirii, în cazurile expres prevăzute de lege, a unei proceduri prealabile sesizării instanței de judecată cu cererea de chemare în judecată, aspect care nu poate fi invocat de către instanță din oficiu, cu numai de pârât prin întâmpinare.

Însă, sentința instanței de fond a fost pronunțată cu dezlegarea fondului cauzei, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca neîntemeiată și nu ca inadmisibilă, în cauză nefiind soluționată vreo excepție de inadmisibilitate, ce ar decurge din neîndeplinirea procedurii prealabile.

În considerentele sentinței recurate, instanța de fond a reținut ca fiind neîntemeiată susținerea reclamantei privind lipsa motivării Deciziei nr. 41/01.11.2017, având în vedere că soluția de respingere a contestației administrative a fost fundamentată de intimat pe nerespectarea prevederilor art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată; Înalta Curte apreciază că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță.

Relativ la considerentele pretins contradictorii și străine de natura cauzei ale hotărârii primei instanțe, susținerile recurentei nu se confirmă; expunerile instanței de fond nu sunt contradictorii, iar nemulțumirile recurentei față de considerentele primei instanțe ce au condus la soluția pronunțată în cauză, nu se pot traduce prin faptul că aceasta a utilizat o motivare contradictorie sau că motivele sunt străine de natura cauzei.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că este nefondat, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, în vederea implementării Programului Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013, între societatea A. S.A., în calitate de beneficiar și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția Generală Pescuit - Autoritate de Management pentru POP, a fost încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă nr. x/24.04.2014, pentru proiectul cu titlul "Creșterea capacității de Producție a păstrăvului de consum prin construirea de noi ferme".

Urmare a sesizării unor nereguli în aplicarea de către beneficiar a prevederilor privind procedurile de achiziție, a fost demarat un control, iar în acest sens a fost emisă Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 12.07.2016, prin care a fost stabilită o corecție financiară, creanță bugetară în sarcina reclamantei, în sumă de 6.937,75 RON.

În fapt, s-a constatat că la atribuirea contractului de achiziție de bunuri nr. x/2015, reclamanta nu a respectat prevederile Instrucțiunii privind procedura simplificată de achiziții aplicată de beneficiarii privați în cadrul proiectelor finanțate prin POT 2007-2013, sancțiunea fiind stabilită conform dispozițiilor din anexa la H.G. nr. 519/2014.

Reclamanta a contestat această notă de constatare, contestație respinsă prin Decizia nr. 41/01.11.2017.

Criticile recurentei-reclamante referitoare la faptul că nu cunoștea conținutul Instrucțiunilor invocate de către pârât în nota contestată și că acestea nu îi erau opozabile și erau inexistente pentru că nu au fost publicate în Monitorul Oficial, sunt neîntemeiate, atât timp cât obligația respectării acestora a fost prevăzută expres în cuprinsul contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/24.04.2014, fiind deci, o obligație contractuală respectarea prevederile stipulate de acestea.

Totodată, conform dispozițiilor art. 30 din H.G. nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operațional pentru Pescuit 2007-2013 "Beneficiarul trebuie să depună, din proprie inițiativă, toate eforturile pentru a lua cunoștință despre toate informațiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligațiilor toate drepturile și obligațiile născute din decizia/contractul de finanțare", iar potrivit art. 31 alin. (3) din același act normativ "În vederea verificării eligibilității cheltuielilor efectuate pentru realizarea unei operațiuni, AM POP stabilește proceduri specifice".

În consecință, recurenta-reclamantă nu poate invoca inopozabilitatea instrucțiunilor, câtă vreme acestea sunt parte a contractului de finanțare, având atât obligația legală, dar și contractuală, de a respecta prevederile conținute în procedurile elaborate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit.

Criticile recurentei-reclamante referitoare la faptul că instrucțiunile derogă de la prevederile O.U.G. nr. 34/2006 din perspectiva modalității de calcul a termenelor sunt, de asemenea, nefondate.

Înalta Curte apreciază că, în raport de dispozițiile art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, care stabilesc cine poate avea calitate de autoritate contractantă în sensul acestei ordonanțe de urgență, reclamanta nu poate invoca modalitatea de calcul a termenelor prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006, deoarece acest act normativ nu îi era aplicabil întrucât nu avea calitatea de autoritate contractantă.

În acest sens s-a făcut mențiune expresă în contractul părților cu privire la aplicabilitatea instrucțiunilor, acestea nefiind emise în baza O.U.G. nr. 34/2006, pentru a se putea considera că reprezintă o derogare de la aceste prevederi. Având în vedere că termenul pentru elaborarea/prezentarea ofertei pentru achiziția de bunuri a fost stabilit prin instrucțiuni și nu de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, implicit și modalitatea de calcul a acestuia este cea prevăzută de instrucțiuni și nu de către ordonanța mai sus invocată.

Prin urmare, Înalta Curte reține că modul de calcul al termenului pentru elaborarea prezentarea ofertei pentru achiziția de bunuri pe care trebuia să îl respecte beneficiarul unui contract de finanțare nerambursabilă este cel stabilit în instrucțiunile privind procedura de achiziții aplicată de beneficiarii privați în cadrul proiectelor finanțate prin Programul Operațional pentru Pescuit și nu cel stabilit de dispozițiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 34/2006, care se aplică numai autorităților contractante enumerate la art. 8 al aceluiași act normativ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței nr. 7 din 7 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.