ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 101/2021

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 16.01.2018 sub nr. x/2018, reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit si Acvacultura, (A.N.P.A), a formulat in contradictoriu cu societatea comerciala A. S.A. contestație in anulare, solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța:

Prin sentința civilă nr. 2585 din 5 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit si Acvacultura, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., ca tardiv formulată.

Împotriva sentinței civile nr. 2585 din 5 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit si Acvacultura solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ș trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă A. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca tardiv formulat

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 2585 din 5 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată inițial recurentei-reclamante la data de 4 septembrie 2018, la sediul din bd. x, București, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond.

Ulterior, în urma rezoluției din data de 04.03.2019, conform dispoziției instanței luată prin rezoluția din 04.03.3019, s-a procedat la recomunicarea sentinței către reclamantă, la data de 11.03.2019, în sediul din str. x, sector 3 București, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond.

Instanța de control judiciar, având în vedere prevederile art. 172 din C. proc. civ. potrivit cărora "Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.", constată că în cauză sentința instanței de fond a fost comunicată în mod legal reclamantei la data de 4 în septembrie 2018, la sediul indicat de aceasta, din bd. x, București.

Având ca reper aceste dispoziții legale, în contextul factual anterior expus,

Înalta Curte constată că în cauză, termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, a început să curgă de la 4 septembrie 2018, dată la care a fost comunicată sentința la sediul indicat de reclamantă și s-a împlinit la data de 20 septembrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 183-184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin email la data de 20 martie 2019, prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 20 martie 2019, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 20 septembrie 2018.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului, invocată de intimata-pârâtă A. S.A. și va respinge recursul formulat de reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva sentinței civile nr. 2585 din 5 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardiv formulat.

În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură la plata sumei de 647,60 RON către intimata-pârât A. S.A., cu titlul de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului, invocată de intimata-pârâtă A. S.A..

Respinge recursul formulat de reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva sentinței civile nr. 2585 din 5 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardiv formulat.

Obligă recurenta-reclamantă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură la plata sumei de 647,60 RON către intimata-pârât A. S.A., cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.