ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2393/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 decembrie 2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură ("ANPA"), în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vasilați și Consiliul Local Comuna Vasilați, a solicitat instanței de judecată:

- să constate încetarea efectelor actului administrativ privind atestarea domeniului public al județului Călărași, precum si a municipiilor, orașelor si comunelor din Județul Călărași, în ceea ce privește pozițiile nr. 52 si 53 din Anexa nr. 52 a H.G nr. 1349/2001, precum si a tuturor actelor ulterioare si subsecvente în ceea ce privește amenajările A., B., C., situate pe teritoriul Comunei Vasilați, Jud. Călărași;

- să constate că reclamanta este deținătoarea, în calitate de administrator, a terenului proprietatea statului roman, pe care sunt amplasate bazinele piscicole de tip iaz Vasilați (I-II), a bazinului piscicol B., bazinul piscicol C., situate pe teritoriul Comunei Vasilați, Jud. Călărași;

- să dispună rectificarea mențiunilor din partea a-II-a a Cărților Funciare nr. x si nr. 24514 Comuna Vasilati, Județul Călărași a înscrierilor privitoare la dreptul de proprietate si alte drepturi reale a Comunei Vasilați si a Consiliului Local Vasilați, cât si rectificarea suprafețelor conform realității tehnice si juridice a bunurilor imobile;

- anularea comunicării nr. 3342/10.09.2015 emisă de către Primăria Comunei Vasilați.

1.2. La data de 14 iunie 2016, reclamanta a formulat cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Consiliul Local Gălbinași și U.A.T. Comuna Gălbinași, solicitând instanței:

- să constate încetarea efectelor actului administrativ, privind atestarea domeniului public al județului Călărași, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din Județul Calărași în ceea ce privește pozițiile nr. 52 si 53 din anexa nr. 52 a H.G nr. 1349/2001;

- se constate că reclamanta este deținător, în calitate de administrator, a terenului proprietatea statului român, pe care sunt amplasate bazinele piscicole de tip iaz Vasilați (I-II), a bazinului piscicol B., bazinul piscicol C., situate pe teritoriul Comunei Vasilați, Jud. Călărași;

- să dispună rectificarea mențiunilor din partea a II-a a Cărților Funciare nr. x si nr. 24514 Comuna Vasilați, Județul Călărași a înscrierilor privitoare la dreptul de proprietate și alte drepturi reale a Comunei Vasilați și a Consiliului Local Vasilați, cât și rectificarea suprafețelor conform realității tehnice și juridice a bunurilor imobile.

1.3. Prin cererea înregistrată în dosarul instanței de fond la data de 24 octombrie 2016, D. S.R.L. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând, totodată, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.

Prin încheierea de ședință din data de 6 decembrie 2016, definitivă prin respingerea recursului, ca nefondat, prin decizia nr. 650/22.02.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de încuviințare în principiu a cererii de intervenție principală formulată de D. S.R.L..

1.4. Prin cererea depusă la data de 1 noiembrie 2016, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Guvernului României și a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cerere de care instanța de fond a luat act prin încheierea pronunțată la aceeași dată.

1.5. Prin cererea înregistrată la data de 16 august 2017, Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând:

-introducerea sa în cauză în calitate de titular al dreptului de administrare a domeiului public al Statului Român;

-anularea poziției nr. 52 și 53 din Anexa nr. 52 a H.G. nr. 1349/2001 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Vasililați, județul Călărași;

-radierea înscrierilor dreptului de proprietate a comunei Vasilați și a comunei Gălbinași din cartea funciară a comunei Vasilați și a comunei Gălbinași.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2017, instanța de fond a încuviințat în principiu cererea de intervenție principală formulată de Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița.

Prin sentința civilă nr. 5047 din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vasilați, Consiliul Local Comuna Vasilați, Consiliul Local Comuna Gălbinași, U.A.T. Comuna Gălbinași, Guvernul României, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și intervenienta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița;

(ii) a admis excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție principală formulată de intervenienta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița.

Împotriva sentinței civile nr. 5047 din 19 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta- reclamantă susține că este administratorul terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole aparținând domeniului public al statului, conform art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008, fiind singura în măsură să le utilizeze și să valorifice posesia asupra lor. Or, aceste terenuri au fost trecute în domeniul privat sau în domeniul public al autorităților locale pârâte prin acte administrative emise de acestea, deși nu pot face decât obiectul dreptului de proprietate publică a statului.

Așadar, susține recurenta- reclamantă, vătămarea sa constă în lipsa folosinței terenurilor în litigiu, ca urmare a emiterii actelor administrative de către autoritățile locale.

Mai susține recurenta-reclamantă că, întrucât pârâtele au afirmat că există acte administrative prin care se aduce atingere dreptului de administrare al ANPA, instanța de fond trebuia să pună în discuție anularea acestora, deoarece scopul acțiunii era acela de apărare a dreptului de administrare stabilit prin lege. Chiar dacă formularea capetelor de cerere conduce la ideea că acțiunea este una în constatare, din motivare rezultă că se urmărește apărarea dreptului de administrare, iar conform art. 22 C. proc. civ., judecătorul cauzei avea datoria de a solicita părților explicații cu privire la motivarea în fapt și în drept și, totodată, putea să pună în discuție recalificarea acțiunii.

În dosarul instanței de recurs au fost depuse întâmpinări de către intimata-pârâtă Unitatea administrativ teritorială Comuna Vasilați și de către intimatele-pârâte Consiliul Local Gălbinași, U.A.T. Comuna Gălbinași, prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta ANPA este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta- reclamantă și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., dar criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menționat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinței recurate ori la existența unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul acesteia. Întrucât argumentația cererii de recurs se subsumează greșitei aplicări sau interpretării a dispozițiilor legale incidente, urmează a fi analizată doar din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, prin cererea introductivă modificată, reclamanta nu a solicitat anularea H.G. nr. 1349/2001 privind atestarea domeniului public al județului Călărași, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din acest județ, ci constatarea de către instanța de judecată a încetării efectelor acestui act, în ceea ce privește imobilele aflate la pozițiile 52 și 53 din Anexa nr. 52, ca urmare a adoptării H.G. nr. 1303/2011 pentru modificarea și completarea unor anexe ale H.G. nr. 1.349/2001 și constatarea deținerii acestor terenuri de către reclamantă, în calitate de administrator, cu rectificarea corelativă a conținutului cărților funciare.

Ca atare, acțiunea dedusă judecății nu se încadrează în dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd dreptul persoanei care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

Pe de altă parte, nici H.G. nr. 1349/2001 și nici H.G. nr. 1303/2011 nu reglementează în domeniul de competență al reclamantei, prevăzut de O.U.G. nr. 23/2008, iar ANPA nu a invocat/prezentat un act administrativ unilateral, definit potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care să aducă atingere drepturilor derivate din aplicarea art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că recurenta-reclamantă ANPA nu este o persoană vătămată într-un drept sau interes legitim, în sensul prevăzut de Legea nr. 554/2004, întrucât cererea sa nu vizează înlăturarea din ordinea juridică a unui act administrativ unilateral, pretins prejudiciabil în privința drepturilor și intereselor sale legitime, ci are ca finalitate constatarea titlului pe care reclamanta susține că îl deține asupra terenurilor în litigiu.

Contestând această concluzie, recurenta a susținut în calea de atac că vătămarea sa constă în lipsa folosinței terenurilor în litigiu, ca urmare a emiterii unor acte administrative de către autoritățile locale, prin care terenurile au fost trecute în domeniul public sau privat al unităților administrativ teritoriale. Or, acest argument nu concordă cu petitul cererii de chemare în judecată, a cărui pretenție principală reprezintă o acțiune în constatare referitoare la o hotărâre de guvern, iar nu cererea de anulare a unor acte administrative emise de autoritățile locale pârâte. De asemenea, prin acest argument, recurenta ANPA recunoaște că pretinsa vătămare nu se datorează hotărârilor de guvern menționate, ci unor acte administrative care nu fac obiectul judecății.

În legătură cu această argumentație, reclamanta a formulat și critici referitoare la nerespectarea, de către prima instanță, a rolului activ al judecătorului, susținând că instanța fondului avea obligația, în raport cu apărările pârâtelor care au invocat existența unor acte administrative de trecere a terenurilor în litigiu în domeniul public sau privat al unităților administrativ teritoriale, de a pune în discuție recalificarea cererii reclamantei.

Înalta Curte va respinge și acest set de critici, ca nefondate. Limitele învestirii instanței de judecată sunt stabilite de reclamant, conform dreptului de dispoziție reglementat de art. 9 C. proc. civ., acesta definind cadrul procesual subiectiv și obiectiv prin depunerea cererii de chemare în judecată cuprinzând elementele prevăzute de art. 194 C. proc. civ., a căror modificare/completare este posibilă cu respectarea condițiilor și termenului prevăzute de art. 204 din același cod.

În speță, reclamanta și-a expus pretențiile într-o manieră clară, indubitabilă, iar după formularea întâmpinărilor de către pârâți, a avut posibilitatea legală de a modifica petitele cererii introductive, solicitând anularea actelor administrative emise de autoritățile locale, invocate de acestea în apărare și pe care le aprecia a aduce prejudicii dreptului său de administrare. Deși a uzat de instrumentul modificării acțiunii inițiale, reclamanta nu a completat decât cadrul procesual pasiv, menținând petitele cererii de chemare în judecată, opțiune pe care instanța de judecată nu o poate ignora, cu atât mai mult cu cât reclamanta este autoritate publică centrală, având în subordine un serviciu juridic și beneficiind de asistență juridică profesională din partea propriilor consilieri juridici.

Or, obligația judecătorului de a solicita explicații și lămuriri părților și de a pune în discuție o eventuală recalificare a cererii intervine doar în situația unei neclarități a pretențiilor și apărărilor formulate de acestea, situație neregăsită în speță, rolul activ al instanței neputând fi exercitat într-o manieră care să pună în discuție respectarea echilibrului procesual și a egalității în drepturi a părților .

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva sentinței civile nr. 5047 din 19 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2021.