ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1451/2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA) să încheie cu reclamanta contract pentru utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru habitatul piscicol natural Lac Subcetate, județul Hunedoara, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 09.12.2019, au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat provizorii și lipsei de interes.

Prin sentința nr. 289 din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, a fost obligată pârâta Agenția Națională Pentru Pescuit și Acvacultură să încheie cu reclamanta contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru zona Lac Subcetate, jud. Hunedoara, și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 289 din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6), 7) și 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței, rejudecarea și respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că Lacul Subcetate nu a reprezentat din punct de vedere geografic o zonă de pescuit distinctă, fiind încorporat în porțiunea de 20 de km din râul Strei. Această zonă se află sub contract și este utilizată de către AJVPS Hunedoara (aspect reținut de instanța de la fond, dar care nu a fost luat în considerare în motivare).

Cu privire la art. 488 pct. 7) din C. proc. civ., a arătat că prin respingerea excepției autorității de lucru judecat s-a instituit o dublă obligație în sarcina sa, de a executa de două ori același aspect (și anume de a încheia contract cu reclamanta pentru lacul Subcetate). Acest aspect trebuia verificat cu prioritate de către instanța de la fond. Dosarul nr. x/2018 a fost soluționat de către Curtea de Apel Alba Iulia într-un mod favorabil A., iar recurenta a fost deja obligată să încheie contract de utilizare a resursei acvatice vii cu privire la zona de pescuit ev însumează râul Strei.

Ceea ce nu a reținut instanța de fond este faptul că lacul Subcetate este parte, în sensul că există ca amenajare piscicolă de sine stătătoare, de o perioadă de timp relativ recentă, luând ființă fizic în urma cursului râului Strei, a zonei de practicare a pescuitului recreativ care, cu titlu de autoritate de lucru judecat, aparține A., în urma soluționării dosarului nr. x/2018

Chiar dacă scriptic ar părea că obiectele diferă, în dosarul prezent și cel cu nr. x/2018, în fapt ele sunt identice, iar prin pronunțarea sentinței este obligată să atribuie prin contract o zonă de pescuit ce este incorporată fizic (pe cursul râului Strei) în zona de pescuit ce trebuie atribuită A. în dosarul nr. x/2018. Din aceste considerente a și invocat autoritatea de lucru judecat la fond, excepție respinsă din reținerea situației eronate de fapt de către instanță.

Cu privire la art. 488 alin. (6) și 8) din C. proc. civ., a arătat că hotărârea este dată cu motive contradictorii și cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În reținerea motivelor pentru care a admis acțiunea, instanța a deținut o situație de fapt greșită, în sensul că Lacul Subcetate a fost atribuit către B.. În realitate, contractul acesta nu a fost perfectat, iar documentația de la fond atestă acest aspect. Lacul Subcetate nu exista (ca și amenajare piscicolă distinctă) la momentul perfectării contractului nr. x/107/1987, însă cele 80 de ha la care face referire instanța se însumau cursului râului Strei.

Apariția acestei zone de pescuit ca și zonă distinctă oferită sub atribuire a fost o eroare imposibil de eliminat în momentul emiterii Deciziei nr. 116/2017 privind sesiunea I, în sensul că identificarea sa s-a făcut, ca și amenajare distinctă, însă ulterior s-a constatat faptul că acest lac este încorporat într-o zonă de pescuit ce deja a fost atribuită printr-un contract anterior incidenței dispozițiilor Ordinului MADR nr. 60/2017. Instanța de fond a respins acest aspect fără a-l cerceta în amănunt, motiv pentru care apreciază că sunt incidente și motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) din C. proc. civ.

Raportat la actuala legislație procesuală civilă, coroborând art. 488 pct. 6) din C. proc. civ. cu dispozițiile art. 497 și art. 498, erorile în reținerea situației de fapt explicate anterior echivalează cu o nejudecare a fondului, motiv pentru care se impune casarea.

Lacul Subcetate a fost contractat în fapt către AJVPS Hunedoara, fapt reținut de instanța de la fond. Deși pârâta a făcut dovada acestor aspecte, instanța a specificat faptul că aceste apărări au pot fi primite, însă nu a motivat acest aspect. În măsura în care instanța de la fond nu a specificat motivele, hotărârea este nemotivată.

În eventualitatea în care recursul va fi respins, solicită cenzurarea cheltuielilor de judecată raportat la munca depusă și complexitatea dosarului.

Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare, prin notele scrise depuse la dosar a solicitat anularea recursului ca netimbrat, constatarea nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar pe fond respingerea recursului.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția de netimbrare și excepția nulității recursului invocate de intimata reclamantă.

Excepția de netimbrare va fi respinsă ca nefondată, recursul fiind timbrat cu 200 RON taxă judiciară timbru, conform dovezii aflate la dosar.

Asupra excepției nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", se reține că prin cererea de recurs sunt invocate motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6), 7) și 8) din C. proc. civ., fiind invocate critici care sunt circumscrise în concret, potrivit conținutului acestora, acestor motive de casare, a căror temeinicie va fi examinată pe fondul recursului, considerente pentru care va fi respinsă excepția nulității recursului.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6), 7) și 8) din C. proc. civ., prin care se instituie exclusiv un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că prin Decizia nr. 116/21.04.2017 emisă de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură s-a aprobat delimitarea zonelor de pescuit recreativ în vederea încheierii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ.

Tabelul cu zonele de pescuit recreativ, propuse de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură în vederea încheierii contractelor, se regăsește în Anexa acestei decizii. Pentru județul Hunedoara este delimitată, la poziția 32, zona de pescuit Lacul Subcetate, în suprafață de 80 ha.

Reclamanta a întocmit și depus documentația necesară participării la licitația privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului în habitatele piscicole naturale pentru zona de pescuit Lac Subcetate, în suprafață de 80 ha, delimitată la pct. 32 în Anexa Deciziei nr. 116/21.04.2017.

De asemenea, a participat la licitația pentru următoarele zone de pescuit delimitate în Anexa Deciziei nr. 116/21.04.2017: pct. 4 - Râul Strei montan inferior, pct. 9 - Râul Mare inferior II, pct. 22 - Valea Polatiștei, pct. 23 -Jiul inferior, pct. 26 - Jiul de Vest-superior cu afluenții, pct. 27 - Jiul de vest mijlociu, pct. 28 - Jiul de est inferior, pct. 33 - Lac Cinciș, pct. 36 - Lac Ostrov, pct. 37 - Lac Păclișa, pct. 38 - Lac Hațeg, pct. 39 - Lac Valea de Pești.

Conform situației centralizate a punctajului realizat în urma evaluării documentațiilor depuse, reclamanta A. a obținut 79 de puncte, menționându-se că a fost descalificată ca urmare a nerespectării art. 5 lit. e) din Ordinul nr. 60/2017, întrucât data certificatului din registrul special eliberat de grefa Judecătoriei/Tribunalului de la sediul asociației este 31.05.2017, fiind depășit termenul de 30 de zile, în condițiile în care documentația s-a înregistrat la data de 10.07.2017. Ca urmare, Comisia de evaluare a cererilor pentru emiterea autorizațiilor de pescuit recreativ a atribuit zona de pescuit Lac Subcetate către B., care a obținut 66 de puncte.

Reclamanta a formulat contestație împotriva punctajului Comisiei de evaluare, aceasta fiind admisă conform Situației privind soluționarea contestațiilor depuse după sesiunea I. Ulterior, pârâta a invitat asociațiile ale căror contestații au fost admise să se prezinte în vederea încheierii contractelor.

La data de 08.01.2018, reclamanta A. a încheiat cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură Contractul nr. x/08.01.2018 pentru următoarele zone de pescuit, delimitate conform Deciziei nr. 116/21.04.2017 menționate: Râul Strei montan inferior, Râul Mare inferior II, Valea Polatiștei, Jiul Inferior, Jiul de Vest-superior cu afluenții, Jiul de Vest mijlociu, Jiul de Est inferior, Lac Cinciș, Lac Ostrov, Lac Păclișa, Lac Hațeg, Lac Valea de Pești. Nu a fost încheiat contract pentru zona de pescuit Lac Subcetate, jud. Hunedoara.

Prin cererea nr. x/19.03.2019 adresată pârâtei, reclamanta a solicitat încheierea contractului de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru zona Lac Subcetate, jud. Hunedoara, cu motivarea că a dobândit acest drept ca urmare a obținerii celui mai mare punctaj. Pârâta nu a răspuns cererii reclamantei.

Prin acțiunea soluționată prin sentința recurată, reclamanta a solicitat obligarea autorității publice să încheie contractul de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru zona Lac Subcetate, jud. Hunedoara, ca urmare a participării la Sesiunea I pentru atribuirea contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ anul 2017, conform delimitării stabilite prin Decizia Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură nr. 116/21.04.2017.

Cu privire la motivul de casare privind încălcarea autorității de lucru judecat, prevăzut de art. 488 pct. 7) din C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că prin respingerea excepției autorității de lucru judecat s-a instituit o dublă obligație în sarcina sa, cu privire la încheierea contractului cu reclamanta pentru Lacul Subcetate, care există ca amenajare piscicolă de sine stătătoare de o perioadă de timp relativ recentă, luând ființă fizic în urma cursului râului Strei, întrucât în dosarul nr. x/2018 a fost deja obligată să încheie contract de utilizare a resursei acvatice vii cu privire la zona de pescuit ce însumează râul Strei, prin pronunțarea sentinței recurate fiind obligată să atribuie prin contract o zonă de pescuit ce este incorporată fizic (pe cursul râului Strei) în zona de pescuit ce trebuie atribuită reclamantei în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte reține că art. 430 din C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat, în sensul că "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă", iar potrivit art. 431 din C. proc. civ., privind efectele lucrului judecat, "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". Dispozițiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat provizorie, în sensul "Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie".

Având în vedere prezenta cerere de chemare în judecată, soluționată prin sentința recurată, și sentința nr. 149 din data de 05 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2018, motivul de casare este nefondat. Obiectul prezentei acțiuni nu este același cu obiectul acțiunii soluționate prin sentința pronunțată în dosarul nr. x/2018, susținerile recurentei fiind total nefondate.

Prin acțiunea soluționată prin sentința recurată, reclamanta a solicitat obligarea autorității publice să încheie contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru zona Lac Subcetate, jud. Hunedoara, motivat de faptul că a participat la Sesiunea I - pentru atribuirea contractelor de utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ anul 2017, i-a fost admisă contestația formulată, și, deși a fost încheiat Contractul pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ nr. 50/08.01.2018 pentru zonele de pescuit recreativ Râul Strei montan inferior, Râul Mare inferior II, Valea Polatiștei, Jiul Inferior, Jiul de Vest-superior cu afluenții, Jiul de Vest mijlociu, Jiul de Est inferior, Lac Cinciș, Lac Ostrov, Lac Păclișa, Lac Hațeg, Lac Valea de Pești, nu a fost încheiat contract pentru zona de pescuit recreativ Lac Subcetate, județul Hunedoara, conform delimitării stabilite prin Decizia Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură nr. 116/21.04.2017.

În cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată ca urmare a participării, în perioada 30.04-15.05.2018, la Sesiunea a II-a de atribuire a contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ, în ceea ce privește zonele de pescuit Streiul montan mijlociu, Valea Lucanilor, Cerna superioară, Râul Govăjdia, Obârșia, Bulzești, Grădiștea inferioară, Bănița, Taia Aureșu, Voievodul, Câmpu lui Neag, sesiune în urma căreia Asociația C. a obținut dreptul de a încheia contracte de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru aceste zone de pescuit.

Prin sentința nr. 149 din data de 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2018, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Asociația C., a fost anulat în parte Procesul-verbal întocmit la data de 20.06.2018 de Comisia de evaluare a documentațiilor depuse de asociații în vederea încheierii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ sesiunea a II-a, numai cu privire la rezultatul privind pe Asociația C., și a fost anulat în parte Procesul-verbal întocmit la data de 19.07.2018 de Comisia de soluționare a contestațiilor și înregistrat sub nr. x/19.07.2018, numai cu privire la pct. 4 b), a) fost anulat contractul pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ nr. 66/26.07.2018 încheiat de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit si Acvacultură cu pârâta Asociația C., și obligată pârâta Agenția Națională pentru Pescuit si Acvacultură să încheie cu reclamanta A. contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru zonele de pescuit: Streiul montan mijlociu, Valea Lucanilor, Cerna superioară, Râul Govăjdia, Obârșia, Bulzești, Grădiștea inferioară, Bănița, Taia Aureșu, Voievodul, Lac Câmpu lui Neag.

În mod greșit susține recurenta că prin respingerea excepției autorității de lucru judecat s-a instituit o dublă obligație în sarcina sa, și anume de a încheia contract cu reclamanta pentru lacul Subcetate.

Cauza soluționată prin sentința nr. 149 din data de 05 iunie 2019 privea rezultatele procedurii desfășurate de pârâtă în sesiunea a II-a de atribuire a contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru zonele de pescuit, cu privire la zonele de pescuit Streiul montan mijlociu, Valea Lucanilor, Cerna superioară, Râul Govăjdia, Obârșia, Bulzești, Grădiștea inferioară, Bănița, Taia Aureșu, Voievodul, Lac Câmpu lui Neag. Aceste zone au fost delimitate prin Decizia nr. 204/30.03.2018 emisă de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, prin care s-a aprobat delimitarea zonelor de pescuit recreativ pentru atribuire la a II-a sesiune în vederea încheierii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ.

Prezenta cauză privește sesiunea I pentru atribuirea contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ anul 2017, în ceea ce privește zona de pescuit recreativ Lac Subcetate, județul Hunedoara, conform delimitării stabilite prin Decizia nr. 116/21.04.2017 emisă de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, prin care s-a aprobat delimitarea zonelor de pescuit recreativ în vederea încheierii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ.

Contrar susținerilor recurentei, nu sunt indicate niciun fel de elemente din care să rezulte că s-a stabilit prin sentința pronunțată în dosarul nr. x/2018 obligația recurentei pârâte de a încheia contract cu reclamanta pentru lacul Subcetate. Acțiunea a fost formulată pentru zonele de pescuit Streiul montan mijlociu, Valea Lucanilor, Cerna superioară, Râul Govăjdia, Obârșia, Bulzești, Grădiștea inferioară, Bănița, Taia Aureșu, Voievodul, Lac Câmpu lui Neag. Zona de pescuit Lacul Subcetate nu se regăsește, de altfel, nici în Decizia nr. 204/30.03.2018 emisă de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, prin care s-a aprobat delimitarea zonelor de pescuit recreativ pentru atribuire la a II-a sesiune în vederea încheierii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ.

Se observă și faptul că, la data pronunțării prezentei decizii, dosarul nr. x/2018 era soluționat definitiv, prin Decizia nr. 1361 din data 08.03.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție fiind admise recursurile formulate de pârâtele Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Asociația C. împotriva sentinței civile nr. 149 din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, casată în parte sentința atacată și respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. ca neîntemeiată.

Motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6) și 8) din C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", "încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", sunt, de asemenea, nefondate.

Sunt neîntemeiate susținerile recurentei privind existența unor contradicții și erori în sentința recurată, de natură să conducă la casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare.

Recurenta a invocat faptul că instanța a reținut că Lacul Subcetate a fost atribuit către B., în realitate contractul nefiind perfectat, că Lacul Subcetate nu exista (ca și amenajare piscicolă distinctă) la momentul perfectării contractului nr. x/107/1987, însă cele 80 de ha se însumau cursului râului Strei, identificarea acestei zone de pescuit ca și zonă distinctă oferită sub atribuire fiind făcută la momentul emiterii Deciziei nr. 116/2017 privind sesiunea I, ulterior s-a constatat faptul că acest lac este încorporat într-o zonă de pescuit ce a fost atribuită printr-un contract anterior către Asociația C., apărări cu privire la care instanța a arătat că nu pot fi primite, fără a motiva acest aspect.

Contrar susținerilor recurentei, hotărârea este motivată și nu cuprinde motive contradictorii, nu se regăsesc erori care să echivaleze cu o nejudecare a fondului.

Instanța de fond nu a reținut încheierea unui contract cu B., a reținut că s-a decis, de către Comisia de evaluare a cererilor pentru emiterea autorizațiilor de pescuit recreativ, ca zona de pescuit Lac Subcetate să fie atribuită B., care a obținut 66 de puncte, însă ulterior reclamanta a formulat contestație, admisă conform Situației privind soluționarea contestațiilor depuse după sesiunea I. S-a reținut, așadar, că inițial Comisia de evaluare a comunicat atribuirea Lacului Sucetate către B., ulterior, însă, a fost admisă contestația la punctaj formulată de reclamantă. Nu s-a reținut încheierea unui contract pentru această zonă de pescuit cu B..

În ceea ce privește susținerea recurentei pârâte referitoare la faptul că această zonă de pescuit ar face obiectul contractului nr. x/107/1987 încheiat de pârâtă cu Asociația C., instanța de fond a înlăturat-o motivat.

A reținut că obiectul acestuia l-a constituit atribuirea dreptului de pescuit recreativ/sportiv a fondului piscicol existent în apele curgătoare colinare și de șes din județul Hunedoara pentru râul Strei, lungime 20 km, de la Subcetate până la Intrare Mureș, nu și pentru Lacul Subcetate, că această zonă a fost înscrisă în Decizia nr. 116/21.04.2017, iar pârâta a permis să se depună documentații, analizate de către Comisia de evaluare, atribuită la sesiunea I Transilvania 2017, aspecte care rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Referitor la cele menționate, recurenta nu a indicat în concret aspecte, din probatoriul administrat, pe care instanța de fond să nu le fi avut în vedere, din care să rezulte că zona de pescuit în litigiu formează obiectul contractului nr. x/107/1987 încheiat de pârâtă cu Asociația C..

Din probatoriul administrat a rezultat că zona de pescuit Lacul Subcetate - 80 ha a fost delimitată de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură prin Decizia nr. 116/21.04.2017, prin care s-a aprobat delimitarea zonelor de pescuit recreativ în vederea încheierii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ (zone de pescuit din Județul Hunedoara - pct. 32). Prin această Decizie sunt delimitate în mod distinct zonele de pescuit Râul Strei (26 km Subcetate - baraj Călan - Intrare Mureș) - pct. 2, Râul Streiul mijlociu (Conf. pârâul Crivadia - conf. râul Bărbat) - pct. 3, Râul Streiul montan inferior (Conf. cu râul Bărbat-Subcetate) - pct. 4.

Cu privire la această zonă nu a existat în Decizia nr. 116/21.04.2017 nicio mențiune în legătură cu existența unui eventual contract în vigoare, astfel cum s-a menționat cu privire la pct. 1, 2, 5 și 11, și anume faptul că "fac obiectul contractelor încheiate cu Asociația C., urmare a sentinței civile a Curții de Apel nr. 45/2013".

Față de aceste împrejurări, raportat la probatoriul administrat, nu sunt invocate de recurentă motive din care să rezulte că instanța de fond a constatat, cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, refuzul nejustificat al pârâtei de a încheia cu reclamanta contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru zona Lac Subcetate.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, "(1) (…) se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său (…) prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.".

Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale și "refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim (…)", iar art. 2 alin. (1) lit. i) definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".

În condițiile în care zona de pescuit Lacul Subcetate în litigiu a fost delimitată prin Decizia nr. 116/21.04.2017 prin care s-a aprobat delimitarea zonelor de pescuit recreativ în vederea încheierii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ (zone de pescuit din Județul Hunedoara - pct. 32), în conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 60/2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale, cu excepția Rezervației Biosferei "Delta Dunării", iar în urma admiterii contestației la punctaj reclamanta a obținut punctajul cel mai mare, raportat la prevederile art. 13 din același act normativ, care prevăd că "Atribuirea contractului pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ se va face în favoarea solicitantului care obține punctajul cel mai mare, calculat în conformitate cu criteriile și grila de evaluare", atât Decizia nr. 116/21.04.2017, cât și rezultatele procedurii de atribuire a contractelor nefiind anulate, pârâta avea obligația de a încheia cu reclamanta contractul pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ, pentru zona de pescuit Lacul Subcetate.

În ceea ce privește susținerile referitoare la cenzurarea cheltuielilor de judecată, în raport de dispozițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., implică analiza unor aspecte de fapt, de netemeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În acest sens, prin Decizia nr. 3/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția netimbrării recursului și excepția nulității recursului invocate de intimata-reclamantă și, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurentă, va respinge recursul formulat de pârâtă ca nefondat.