ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 462/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2015 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în nume propriu și pentru Asociația B., Asociația C., Asociația D., Asociația E., Asociația F., Asociația G., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 106 din 23 aprilie 2015 până la pronunțarea instanței de fond și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 151/2015 din 20 august 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 106 din 23 aprilie 2015 până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel a declarat recurs Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, criticând-o pentru nelegalitate, formulând critici ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Reiterând argumentele din fața primei instanțe, recurenta-pârâtă a susținut că prin Sentința civilă nr. 45/2013 a fost obligată la încheierea unui act adițional cu AJVPS Hunedoara, act adițional la un contract ce are ca obiect "gestionarea durabila prin pescuit recreativ sportiv " ori, în conformitate cu prevederile contractuale, care constituie legea părților conform art. 1270 din C. civ., cu precădere dispozițiile art. 3 pct. 3.2. din contract Obligațiile CNAFP lit. d), actualmente ale ANPA care s-a subrogat în drepturile și obligațiile CNAFP: " Să solicite la Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, înscrierea gestionarului delegat în autorizația de pescuit recreativ sportiv pentru zona și bazinele piscicole menționate în contract până cel târziu 30 noiembrie anul în curs pentru anul viitor"

În susținerea motivelor de recurs, s-a arătat că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și Fiscal în Dosar nr. x/2011 Asociația H. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și A. (A.) ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea unor autorizații de pescuit recreativ/sportiv eliberate reclamatei de către subscrisă. În speță este vorba de autorizațiile nr. 52, 53 și 55 din anul 2011 aferente următoarelor zone de pescuit: Mureș tronson III, Strei tronson I și respectiv Crișul Alb și obligarea subscrisei la retragerea autorizațiilor de pescuit sportiv/recreativ eliberate reclamatei pentru zonele de pescuit sportiv/recreativ menționate mai sus. Prin Sentința nr. 135/2015 emisă de Curtea de Apel Alba Iulia a dispus anularea autorizațiilor de pescuit eliberate de subscrisă către A. și ne-a obligat la eliberarea la eliberarea autorizațiilor de pescuit sportiv/recreativ în favoarea AJVPS Hunedoara.

În concluzie, în considerarea motivelor expuse, s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat casarea hotărârii atacate cu consecința respingerii cererii de suspendare formulată.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 21 iunie 2016 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 14 februarie 2017, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., față de prevederile legale aplicabile dar și de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenței unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanță nu li se poate pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului.

Pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Examinând sumar actele dosarului, în limitele acestei proceduri în care nu este îngăduită prejudecarea fondului, judecătorul fondului a reținut în mod judicios că în cauză decizia contestată nu respectă principiul motivării actului administrativ, nefiind precizate în mod explicit, temeiurile de fapt și de drept care au condus emitentul la adoptarea măsurii de retragere în vederea suspendării a autorizațiilor de pescuit deținute de reclamantă.

De asemenea, se impune a fi subliniat faptul că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că în ceea ce privește Sentința nr. 135/2015 a Curții de Apel Alba Iulia, nedefinitivă, invocată de pârâtă în notele scrise, instanța reține că aceasta este pronunțată ulterior emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, astfel că nu poate constitui temei al acesteia.

Totodată, Înalta Curte reține că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.

În cauză, este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită o creanță bugetară va avea drept consecință diminuarea patrimoniului reclamantei, prin urmare, ținând seama de considerentele de ordin legal și de situația de fapt dovedită, de Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei,

În acest context, aprecierea instanței de fond, în sensul că în cauză este îndeplinită și condiția referitoare existența pagubei iminente, reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care vor fi înlăturate și criticile referitoare la neîndeplinirea condiției existența pagubei iminente, în sensul art. 2 lit. ș) din același act normativ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Reținând, așadar, față de cele mai sus expuse că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 14 și 20 din Legea nr. 554/2004, republicată va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva Sentinței nr. 151 din 20 august 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM