ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.J.V.P.S. Galați a solicitat în

contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. și M.M.P. suspendarea efectelor actului

administrativ reprezentat de ordinul comun numărul 159-1.266/2011 privind

aprobarea condițiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv,

regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv și modelele

permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate.

În motivarea în fapt

a cererii reclamanta a arătat că anterior emiterii ordinului menționat, M.A.D.R.

a emis Ordinul nr. 15/2011 privind condițiile de practicare a pescuitului

recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv,

precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv, împotriva căruia,

asociația, după formularea plângerii prealabile, a formulat la instanța

competentă atât cerere de suspendare, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin.

(l), cât și cerere de anulare.

Art. nr. 14 alin. (5)

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede că „în

ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca si cel

suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept”.

Prin sentința nr. 107

din 07 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 146/44/2011, s-a admis acțiunea

formulată de A.J.V.P.S. Galați în contradictoriu cu M.A.D.R. și s-a dispus

suspendarea executării Ordinului nr. 15/2011 emis de M.A.D.R. și a Procedurii

de emitere și eliberare a permiselor de pescuit recreativ/sportiv și a

Autorizației de pescuit recreativ/sportiv, Anexa 1 la decizia nr. 116 din 28

ianuarie 2011 emisă în aplicarea ordinului de mai sus până la soluționarea

cauzei pe fond.

După pronunțarea

sentinței nr. 107 din 07 aprilie 2011 de către Curtea de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 146/44/2011, prin care s-a

dispus suspendarea executării Ordinului nr. 15/2011 emis de M.A.D.R. și a

Procedurii de emitere și eliberare a permiselor de pescuit recreativ/sportiv și

a Autorizației de pescuit recreativ/sportiv Anexa 1 la decizia nr. 116 din 28

ianuarie 2011 emisă în aplicarea Ordinului nr. 15/2011, până la soluționarea

cauzei pe fond, cele două ministere au purces la elaborarea și publicarea

Ordinului comun nr. 159/1.266/2011, privind aprobarea condițiilor de practicare

a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului

recreativ/sportiv și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile

naturale protejate (M. Of. nr. 511/19.07.2011).

Prin plângerea

prealabilă s-a solicitat celor două ministere revocarea Ordinului criticat în

integralitatea lui și să dispună finalizarea documentației de atribuire prin

licitație publică și demararea licitației publice cât mai curând posibil.

Prin întâmpinare,

pârâtul M.A.D.R. a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, apreciind că în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Curtea de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

356 din 9 noiembrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus

suspendarea executării Ordinului comun nr. 159/1266/2011 emis de pârâții

M.A.D.R. și M.M.P. până la soluționarea în fond a cererii privind anularea

ordinului susmenționat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile

suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine

justificat și paguba iminentă.

Astfel, se susține că

modalitatea de autorizare și avizare a exploatării resursei acvatice vii

contravine legii, iminența atribuirii abuzive, discriminatorii a dreptului de

organizare a activității de pescuit recreativ/sportiv, că în baza prevederilor

ordinului permisele eliberate de către reclamantă nu ar avea valabilitate în

zonele de pescuit pe teritoriul Rezervației Biosferei „D.D.”, că se realizează

o dublă taxare a pescarului sportiv pentru accesarea aceluiași bun public.

Referitor la condiția

prevenirii pagubei iminente s-a reținut că actul administrativ aflat în litigiu

determină o situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă în

sensul art. 14 din C.E.D.O., situația de fapt generată în urma emiterii

ordinului de încetare a raportului de serviciu fiind de natură să creeze un

dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor

fundamentale ale reclamantului ca urmare a suprimării veniturilor salariale și

a asigurărilor sociale, aceasta fiind o sarcină excesivă și disproporționată.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs M.A.D.R. și

M.M.P.

I. Recursul declarat

de M.M.P.

Recurentul a

susținut, în esență, că niciuna dintre condițiile de admisibilitate a suspendării

executării unui act administrativ prevăzută de lege nu este îndeplinită în

cauză.

Astfel, reclamanta nu

face dovada unor cazuri bine justificate care să creeze îndoială asupra

legalității actului a cărei suspendare se solicită.

În ce privește motivarea

aspectelor referitoare la existența pagubei iminente instanța a reținut în mod

greșit că prin actul administrativ criticat au fost suprimate veniturile

salariale și asigurările sociale ale reclamantei, întrucât ordinul a cărei

suspendare se solicită nu a fost emis în legătură cu un raport de muncă sau de

serviciu, iar A.J.V.P.S. din Galați este o persoană juridică de drept privat

fără scop lucrativ.

II. Recursul declarat

de M.A.D.R.

Recurentul a susținut

că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile suspendării și că prin emiterea

Ordinului comun nr. 159/2011 au fost stabilite condițiile de practicare a

pescuitului recreativ sportiv, și s-a stabilit regulamentul de practicare a

pescuitului recreativ sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit

recreativ/sportiv în ariile naturale protejate.

Recursurile declarate

în cauză sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce

urmează:

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă din prima parte a considerentelor, actul administrativ

vizat de cererea de suspendare este Ordinul Comun nr. 159-1.266/2011 privind

aprobarea condițiilor de participare a pescuitului recreativ/ sportiv, și

modelele permiselor de pescuit recreativ/ sportiv în ariile naturale protejate.

Din dispozițiile

generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de

prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu

din oficiu.

Pe de altă parte, din

dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea

executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni

exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept –

ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege

(suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de

contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Cu alte cuvinte, un

act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în

care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei

pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Or, în cauză,

instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de

natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de

nelegalitate invocate de reclamantă.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să

producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ.

Astfel de împrejurări

vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială

serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act

administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui

act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței,

actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate

neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a

actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a

cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

De asemenea, din

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceea

ș

i lege, rezultă că noțiunea de pagubă

iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, reclamanta

nu a făcut dovada existenței condițiilor suspendării (cazul bine justificat și

paguba iminentă) la care se referă dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Astfel, actele

normative care au stat la baza emiterii Ordinului comun nr. 159/1.266/2001 sunt

cele care reglementează organizarea și funcționarea A.R.B. - „D.D.” și regimul

ariilor naturale protejate.

În acest sens trebuie

menționată O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 317/2009 cu modificările și

completările ulterioare, care desemnează A.N.P.A. ca singurul administrator al

acesteia, mai puțin în ariile naturale protejate, D.D. unde A.R.B. – D.D. este

desemnată administrator.

Așa fiind, reclamanta

nu poate susține că a suferit un prejudiciu prin imposibilitatea accesării

resursei acvatice vii, a asigurării condițiilor de pescuit și organizării

competițiilor de pescuit recreativ/sportiv, atâta vreme cât legiuitorul a

statuat modul de administrare al ariilor naturale protejate.

Față de cele ce

preced rezultă că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în

condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a

prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, recursurile fiind întemeiate, soluția instanței de fond va fi

desființată, iar cererea de suspendare a Ordinului nr. 159/1.266/2011 va fi

respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de M.A.D.R. și de M.M.P. împotriva sentinței civile nr. 356 din 9

noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2012