ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.J.V.P.S. Galați a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. și M.M.P. suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de ordinul comun numărul 159-1.266/2011 privind aprobarea condițiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate. În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că anterior emiterii ordinului menționat, M.A.D.R.

a emis Ordinul nr. 15/2011 privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv, împotriva căruia, asociația, după formularea plângerii prealabile, a formulat la instanța competentă atât cerere de suspendare, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (l), cât și cerere de anulare. Art. nr. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede că „în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca si cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept”. Prin sentința nr. 107 din 07 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 146/44/2011, s-a admis acțiunea formulată de A.J.V.P.S.

Galați în contradictoriu cu M.A.D.R. și s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 15/2011 emis de M.A.D.R. și a Procedurii de emitere și eliberare a permiselor de pescuit recreativ/sportiv și a Autorizației de pescuit recreativ/sportiv, Anexa 1 la decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2011 emisă în aplicarea ordinului de mai sus până la soluționarea cauzei pe fond. După pronunțarea sentinței nr. 107 din 07 aprilie 2011 de către Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 146/44/2011, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 15/2011 emis de M.A.D.R.

și a Procedurii de emitere și eliberare a permiselor de pescuit recreativ/sportiv și a Autorizației de pescuit recreativ/sportiv Anexa 1 la decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2011 emisă în aplicarea Ordinului nr. 15/2011, până la soluționarea cauzei pe fond, cele două ministere au purces la elaborarea și publicarea Ordinului comun nr. 159/1.266/2011, privind aprobarea condițiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate (M. Of. nr. 511/19.07.2011). Prin plângerea prealabilă s-a solicitat celor două ministere revocarea Ordinului criticat în integralitatea lui și să dispună finalizarea documentației de atribuire prin licitație publică și demararea licitației publice cât mai curând posibil.

Prin întâmpinare, pârâtul M.A.D.R. a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 356 din 9 noiembrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării Ordinului comun nr. 159/1266/2011 emis de pârâții M.A.D.R. și M.M.P. până la soluționarea în fond a cererii privind anularea ordinului susmenționat. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Astfel, se susține că modalitatea de autorizare și avizare a exploatării resursei acvatice vii contravine legii, iminența atribuirii abuzive, discriminatorii a dreptului de organizare a activității de pescuit recreativ/sportiv, că în baza prevederilor ordinului permisele eliberate de către reclamantă nu ar avea valabilitate în zonele de pescuit pe teritoriul Rezervației Biosferei „D.D.”, că se realizează o dublă taxare a pescarului sportiv pentru accesarea aceluiași bun public.

Referitor la condiția prevenirii pagubei iminente s-a reținut că actul administrativ aflat în litigiu determină o situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul art. 14 din C.E.D.O., situația de fapt generată în urma emiterii ordinului de încetare a raportului de serviciu fiind de natură să creeze un dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale reclamantului ca urmare a suprimării veniturilor salariale și a asigurărilor sociale, aceasta fiind o sarcină excesivă și disproporționată. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs M.A.D.R. și M.M.P. I. Recursul declarat de M.M.P. Recurentul a susținut, în esență, că niciuna dintre condițiile de admisibilitate a suspendării executării unui act administrativ prevăzută de lege nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, reclamanta nu face dovada unor cazuri bine justificate care să creeze îndoială asupra legalității actului a cărei suspendare se solicită. În ce privește motivarea aspectelor referitoare la existența pagubei iminente instanța a reținut în mod greșit că prin actul administrativ criticat au fost suprimate veniturile salariale și asigurările sociale ale reclamantei, întrucât ordinul a cărei suspendare se solicită nu a fost emis în legătură cu un raport de muncă sau de serviciu, iar A.J.V.P.S. din Galați este o persoană juridică de drept privat fără scop lucrativ. II. Recursul declarat de M.A.D.R. Recurentul a susținut că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile suspendării și că prin emiterea Ordinului comun nr. 159/2011 au fost stabilite condițiile de practicare a pescuitului recreativ sportiv, și s-a stabilit regulamentul de practicare a pescuitului recreativ sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate.

Recursurile declarate în cauză sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă din prima parte a considerentelor, actul administrativ vizat de cererea de suspendare este Ordinul Comun nr. 159-1.266/2011 privind aprobarea condițiilor de participare a pescuitului recreativ/ sportiv, și modelele permiselor de pescuit recreativ/ sportiv în ariile naturale protejate. Din dispozițiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ). Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Or, în cauză, instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamantă.

În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc. De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceea ș i lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenței condițiilor suspendării (cazul bine justificat și paguba iminentă) la care se referă dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, actele normative care au stat la baza emiterii Ordinului comun nr. 159/1.266/2001 sunt cele care reglementează organizarea și funcționarea A.R.B. - „D.D.” și regimul ariilor naturale protejate. În acest sens trebuie menționată O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 317/2009 cu modificările și completările ulterioare, care desemnează A.N.P.A. ca singurul administrator al acesteia, mai puțin în ariile naturale protejate, D.D. unde A.R.B.

– D.D. este desemnată administrator. Așa fiind, reclamanta nu poate susține că a suferit un prejudiciu prin imposibilitatea accesării resursei acvatice vii, a asigurării condițiilor de pescuit și organizării competițiilor de pescuit recreativ/sportiv, atâta vreme cât legiuitorul a statuat modul de administrare al ariilor naturale protejate. Față de cele ce preced rezultă că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, recursurile fiind întemeiate, soluția instanței de fond va fi desființată, iar cererea de suspendare a Ordinului nr. 159/1.266/2011 va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.A.D.R. și de M.M.P. împotriva sentinței civile nr. 356 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2012