ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2060/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2060/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.J.V.P.S. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. anularea pct. 2, 3, 4, și 5 ale

art. 1 și anexa 1 din Ordinului nr. 297/2011 de modificare și completare a

Ordinului nr. 15/2011.

Motivându-și în fapt

cererea, reclamanta a precizat că pct. 2 al art. 1 din Ordinului nr. 297/2011

se află in contradicție cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr 317/2009.

De asemenea s-a

arătat că pct. 3 al art. 1 din Ordinului nr. 297/2011 este in contradicție cu art.

4 din același ordin.

A apreciat reclamanta

că prevederile pct. 4 ale Ordinului nr. 297/2011 adaugă la lege, deoarece în

conținutul O.U.G. nr. 23/2008 nu se prevede nicăieri valabilitatea anuală a

permisului de pescuit recreativ, și nici necesitatea vizării acestuia anuale,

precum și că prin pct. 5 din Ordin „acordul administratorului/custodelui ariei

naturale protejate, după caz” s-a adăugat la lege, fiind o condiție pentru

înscrierea in registrul unic de evidentă al asociațiilor pescarilor sportivi.

Prin întâmpinarea

depusă de pârâta M.A.D.R. a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă,

întrucât reclamanta avea posibilitatea atacării în instanță, prin atacarea

Ordinului nr. 15/20111.

Pe fondul cauzei a

solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Hotărârea instanței

de fond

Prin

sentința

nr.

483 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, s-a admis in parte cererea formulată de reclamanta

A.J.V.P.S. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R., având ca obiect, anulare act

administrativ și, în consecință, s-a dispus anularea pct. 4, 5 art. 1 din

Ordinul nr. 297/2011. A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind

anularea pct. 2, 3 art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 anexa 1.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea de apel a constatat că sunt întemeiate în parte

criticile privind compatibilitatea textelor legale din Ordinul nr. 297/2011 al

M.A.D.R. cu dispozițiile O.U.G. nr. 23/2008, și ale Ordinului M.A.D.R. nr. 15/2011.

Cu privire la

excepția inadmisibilității cererii, în sensul că reclamanta nu putea introduce

acțiune de anulare a Ordinului nr. 297/20111, fără ca în prealabil să fie

contestat și Ordinul nr. 15/2011, s-a apreciat că nu poate fi primită, întrucât

actul contestat este un act administrativ unilateral cu caracter individual, adresându-se

unui număr de persoane determinate, asociațiile de pescuit și produce

consecințe juridice proprii.

Pe fondul cauzei, s-a

constatat că susținerea reclamantului că dispozițiile pct. 2 ale art. 1 din

Ordinul nr. 297/2011 M.A.D.R. ar fi in contradicție cu art. 23 alin. (4) din

Legea nr. 317/2009, nu poate fi primită întrucât A.R.B., „D.D.”, este o zonă de

importanță ecologică națională și internațională, având un regim juridic

propriu de reglementare, stabilit prin Legea nr. 82/1993.

Mai mult, s-a reținut

că A.R.B., „D.D.”, este administrată de A.R.B., „D.D.”, legiuitorul excluzând

valabilitatea permisului de pescuit în A.R.B., „D.D.”

Cu privire la pct. 3

al art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 al M.A.D.R. Curtea de apel nu a reținut că

ar fi vreo neconcordantă, întrucât cele două noțiuni sunt diferite, cea de

prelungire a valabilității permisul de pescuit și cea de vizare anuală, fiind

vorba despre o normă tranzitorie pentru anul 2012, care își produce efectele

doar până la emiterea noilor modele de permise.

În ceea ce privește

pct. 4 art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 al M.A.D.R. s-a constatat că prin H.G. nr.

1016/2008, act legislativ de valoare superioară ordinului contestat se prevede

doar taxa care trebuie plătită în cazurile de licențiere și autorizare în

pescuit și acvacultură, nefiind prevăzută în cazul de avizare anuală a

permiselor de pescuit.

Cu privire la pct. 5

din ordin „acordul administratorului/custodelui ariei naturale protejate, după

caz”, aceasta fiind o condiție pentru înscrierea în registrul unic de evidentă

al asociațiilor pescarilor sportivi, s-a constatat că este o condiție

neconformă cu legislația în vigoare, a dispozițiile O.U.G. nr. 23/2008, acordul

administratorului/custodelui ariei naturale protejate fiind necesar doar în

cazul efectuării de activități in ariile protejate, fapt recunoscut și de către

pârâta prin întâmpinare.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs paratul M.A.D.R., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat în esență că in mod greșit instanța de fond a respins

excepția inadmisibilității, întrucât Ordinul nr. 297/2011 este parte integrantă

a Ordinului nr. 15/2011.

Pe fondul cauzei,

precizează recurenta că ordinul atacat este întemeiat pe dispozițiile O.U.G. nr.

23/2008, H.G. nr. 545/2010, H.G. nr. 725/2010, H.G. nr 11016/2007 și O.U.G. nr.

57/2007.

S-a arătat că in

condițiile in care permisul de pescuit se eliberează pentru o perioada de un

an, iar taxa pentru eliberarea permisului trebuie plătită, aprecierile

instanței nu sunt temeinice.

Totodată, s-a

susținut cu privire la pct. 5 art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 că acesta urmează

a fi modificat, însă că reclamanta nu a indicat un text legal cu forță

superioară căruia să-i contravină.

În concluzie, s-a

precizat prin motivele de recurs că, in temeiul art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr.

23/2008 a fost eliberat Ordinul M.A.D.R. nr. 15/2011 prin care au fost

reglementate condițiile privind practicarea pescuitului recreativ/sportiv

inclusiv emiterea și eliberarea permiselor de pescuit, solicitând admiterea

recursului și modificarea sentinței in sensul respingerii acțiunii in

totalitate.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Examinând sentința

recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările

dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, inclusiv art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește

prima critică formulată, respectiv greșita respingere a excepției

inadmisibilității acțiunii față de necontestarea prealabilă a Ordinului nr.

15/2011, Înalta Curte apreciază că prima instanță a soluționat corect cererea,

in condițiile in care actul atacat, respectiv Ordinul nr. 297/2011 emis de

către M.A.D.R., reprezintă un act administrativ individual emis de către o

autoritate publică centrală in vederea executării in concret a legii, care dă

naștere și modifică raporturi juridice prin el însuși, față de care

recurenta a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de

contencios administrativ a fost investită cu cererea reclamantei de anulare a

Ordinului nr. 297/2011 pentru modificarea și completarea Ordinul M.A.D.R. nr. 15/2011

privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul

de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de

pescuit recreativ/sportiv.

În raport de soluția

primei instanțe și de recursul formulat, obiectul recursului îl reprezintă

analiza dispozițiilor art. 1 pct. 4 de modificare a art. 4.

„Permisele de pescuit

recreativ/sportiv se vizează anual, cu condiția achitării anuale a taxei

stabilite prin H.G. nr. 1.016/2008 privind cuantumul taxelor de licențiere și

autorizare în pescuit și acvacultură. Modelul permisului de pescuit

recreativ/sportiv este prevăzut în anexa nr. 1”;

Și pct. 5 prin care

se introduce la art. 5 alin. (3), o nouă liniuță, cu următorul cuprins:

- "acordul

administratorului/custodelui ariei naturale protejate, după caz" cu

privire la documentele necesare înscrierii în Registrul unic de evidență a

asociațiilor de pescari sportivi, persoane juridice nonprofit legal constituite,

precum și a forurilor de reprezentare la nivel național, constituite pe

principiul liberei asocieri.

Constată Înalta Curte

că Ordinele nr. 297/2011 și nr. 15/2011 privind condițiile de practicare a

pescuitului recreativ sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului

recreativ-sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ-sportiv

au fost emise de M.A.D.R. în temeiul O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și

acvacultura, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 317/2009, cu

modificările și completările ulterioare; art. 7 lit. A.b) și A.e) din H.G. nr. 545/2010

privind organizarea, structura și funcționarea A.N.P.A., cu modificările

ulterioare; art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 725/2010 privind reorganizarea și

funcționarea M.A.D.R., precum și a unor structuri aflate în subordinea

acestuia, cu modificările și completările ulterioare; 1 art. 4 din H.G. nr. 1.016/2008

privind cuantumul taxelor de licențiere și autorizare în pescuit și acvacultură

și O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea

habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 49/2011.

Înalta Curte reține

faptul că, în scopul asigurării protecției și conservării resurselor acvatice

vii și al evitării conflictelor de interese dintre activitatea de pescuit

comercial și cea de pescuit sportiv, trebuiau stabilite condițiile pentru

practicarea pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale, potrivit

prevederilor statuate de către legiuitor prin art. 24 din O.U.G. nr. 23/2008 privind

pescuitul și acvacultura.

Î

n conformitate cu

dispozițiile art. 23 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și

acvacultura, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 317/2009

și O.U.G. nr. 127/2010 „în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare

a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, prin ordin al ministrului

agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, se vor stabili condițiile de

practicare a pescuitului recreativ sportiv, regulamentul de practicare a

pescuitului recreativ sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit

sportiv, la propunerea A.N.P.A., după consultarea cu forurile de reprezentare

ale asociațiilor de pescari sportivi legal constituite la nivel național”.

În temeiul textului

de lege mai sus enunțat, A.N.P.A. a elaborat Ordinul M.A.D.R. nr. 15/2011 și

ulterior Ordinul nr. 297/2011 prin care au fost reglementate condițiile privind

practicarea pescuitului recreativ sportiv, inclusiv emiterea și eliberarea

permiselor de pescuit recreativ sportiv.

Art. 24 din O.U.G. nr.

23/2008 privind pescuitul și acvacultura prevede: „În scopul asigurării

protecției și conservării resurselor acvatice vii și al evitării conflictelor

de interese dintre activitatea de pescuit comercial și cea de pescuit sportiv,

se stabilesc condițiile pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv în

habitatele piscicole naturale, astfel (…)”, prin urmare cele două ordine

stabilesc normele de aplicare a articolului menționat.

Astfel, ordinele

cuprind tocmai regulile și condițiile de practicare a pescuitului

recreativ/sportiv, rezultând în mod evident că legiuitorul a lăsat la

latitudinea M.A.D.R., respectiv A.N.P.A. reglementarea pescuitului

recreativ/sportiv, prin stabilirea condițiilor și regulilor pentru practicarea

pescuitului recreativ/sportiv.

Nu poate fi primită

susținerea reclamantei in sensul că, in condițiile in care o prevedere nu este

conținută in actul legislativ cu valoare superioară, aceasta este nelegală,

instanța de contencios administrativ având de verificat concordanța actului

administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară

în temeiul și în executarea cărora a fost emis.

In concret, in ceea

ce privește dispozițiile art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 297/2011, se constată că

atât H.G. nr. 1016/2008 cat și O.U.G. nr. 23/2008 instituie regula că licențele

și permisele au o valabilitate limitată in timp, prin art. 3 din Ordinul nr. 15/2011

menționându-se că Permisul de pescuit recreativ/sportiv este nominal,

netransmisibil, se eliberează anual (…).”

Astfel, în măsura in

care potrivit art. 3 din H.G. nr. 1016 se plătesc taxe de autorizare pentru

emiterea autorizației de pescuit cu caracter temporar, impunerea unei taxe

anuale pentru vizarea permiselor nu este in contradicție cu prevederile legale

cu valoare superioară.

În speță nu este

probată vătămarea prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004 deoarece

dispozițiile cuprinse în ordinul atacat sunt conforme cu actul juridic ce are o

valoare juridică superioară.

Resursele acvatice

vii, definite ca bunuri publice nu pot fi exploatate decât în interesul public

și nu în interesul particular al persoanelor fizice sau juridice, astfel încât

nu este posibilă invocarea vătămării prin plata unei sume anuale

corespunzătoare emiterii și prelungirii valabilității permisului de pescuit.

În aceeași măsură și

instituirea unor condițiile de înregistrare în Registrul unic de evidență a

asociațiilor de pescari sportivi, persoane juridice nonprofit legal

constituite, precum și a forurilor de reprezentare la nivel național,

constituite pe principiul liberei asocieri, prin norma prevăzută de pct. 5 al art.

1 din Ordinul nr. 297/2011 nu apare ca fiind vătămătoare sau emisă cu exces de

putere din partea autorității.

În fine, Înalta Curte

constată că ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis cu respectarea

prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar actele normative

pe baza și în executarea cărora a fost emis sunt prevăzute în preambulul

acestuia, astfel că a fost respectat principiul legalității.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul formulat va fi

admis, urmând a se modifica sentința recurată în sensul respingerii cererii

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței nr. 483 din 23 octombrie 2012 a Curții

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată in sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2014.