ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2060/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.J.V.P.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. anularea pct. 2, 3, 4, și 5 ale art. 1 și anexa 1 din Ordinului nr. 297/2011 de modificare și completare a Ordinului nr. 15/2011. Motivându-și în fapt cererea, reclamanta a precizat că pct. 2 al art. 1 din Ordinului nr. 297/2011 se află in contradicție cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr 317/2009. De asemenea s-a arătat că pct. 3 al art. 1 din Ordinului nr. 297/2011 este in contradicție cu art. 4 din același ordin.

A apreciat reclamanta că prevederile pct. 4 ale Ordinului nr. 297/2011 adaugă la lege, deoarece în conținutul O.U.G. nr. 23/2008 nu se prevede nicăieri valabilitatea anuală a permisului de pescuit recreativ, și nici necesitatea vizării acestuia anuale, precum și că prin pct. 5 din Ordin „acordul administratorului/custodelui ariei naturale protejate, după caz” s-a adăugat la lege, fiind o condiție pentru înscrierea in registrul unic de evidentă al asociațiilor pescarilor sportivi. Prin întâmpinarea depusă de pârâta M.A.D.R. a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât reclamanta avea posibilitatea atacării în instanță, prin atacarea Ordinului nr. 15/20111. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 483 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis in parte cererea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R., având ca obiect, anulare act administrativ și, în consecință, s-a dispus anularea pct. 4, 5 art. 1 din Ordinul nr. 297/2011. A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea pct. 2, 3 art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 anexa 1. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de apel a constatat că sunt întemeiate în parte criticile privind compatibilitatea textelor legale din Ordinul nr. 297/2011 al M.A.D.R. cu dispozițiile O.U.G. nr. 23/2008, și ale Ordinului M.A.D.R.

nr. 15/2011. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, în sensul că reclamanta nu putea introduce acțiune de anulare a Ordinului nr. 297/20111, fără ca în prealabil să fie contestat și Ordinul nr. 15/2011, s-a apreciat că nu poate fi primită, întrucât actul contestat este un act administrativ unilateral cu caracter individual, adresându-se unui număr de persoane determinate, asociațiile de pescuit și produce consecințe juridice proprii. Pe fondul cauzei, s-a constatat că susținerea reclamantului că dispozițiile pct. 2 ale art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 M.A.D.R. ar fi in contradicție cu art. 23 alin. (4) din Legea nr. 317/2009, nu poate fi primită întrucât A.R.B., „D.D.”, este o zonă de importanță ecologică națională și internațională, având un regim juridic propriu de reglementare, stabilit prin Legea nr. 82/1993.

Mai mult, s-a reținut că A.R.B., „D.D.”, este administrată de A.R.B., „D.D.”, legiuitorul excluzând valabilitatea permisului de pescuit în A.R.B., „D.D.” Cu privire la pct. 3 al art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 al M.A.D.R. Curtea de apel nu a reținut că ar fi vreo neconcordantă, întrucât cele două noțiuni sunt diferite, cea de prelungire a valabilității permisul de pescuit și cea de vizare anuală, fiind vorba despre o normă tranzitorie pentru anul 2012, care își produce efectele doar până la emiterea noilor modele de permise. În ceea ce privește pct. 4 art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 al M.A.D.R. s-a constatat că prin H.G. nr. 1016/2008, act legislativ de valoare superioară ordinului contestat se prevede doar taxa care trebuie plătită în cazurile de licențiere și autorizare în pescuit și acvacultură, nefiind prevăzută în cazul de avizare anuală a permiselor de pescuit.

Cu privire la pct. 5 din ordin „acordul administratorului/custodelui ariei naturale protejate, după caz”, aceasta fiind o condiție pentru înscrierea în registrul unic de evidentă al asociațiilor pescarilor sportivi, s-a constatat că este o condiție neconformă cu legislația în vigoare, a dispozițiile O.U.G. nr. 23/2008, acordul administratorului/custodelui ariei naturale protejate fiind necesar doar în cazul efectuării de activități in ariile protejate, fapt recunoscut și de către pârâta prin întâmpinare. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs paratul M.A.D.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că in mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității, întrucât Ordinul nr. 297/2011 este parte integrantă a Ordinului nr. 15/2011.

Pe fondul cauzei, precizează recurenta că ordinul atacat este întemeiat pe dispozițiile O.U.G. nr. 23/2008, H.G. nr. 545/2010, H.G. nr. 725/2010, H.G. nr 11016/2007 și O.U.G. nr. 57/2007. S-a arătat că in condițiile in care permisul de pescuit se eliberează pentru o perioada de un an, iar taxa pentru eliberarea permisului trebuie plătită, aprecierile instanței nu sunt temeinice. Totodată, s-a susținut cu privire la pct. 5 art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 că acesta urmează a fi modificat, însă că reclamanta nu a indicat un text legal cu forță superioară căruia să-i contravină. În concluzie, s-a precizat prin motivele de recurs că, in temeiul art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost eliberat Ordinul M.A.D.R.

nr. 15/2011 prin care au fost reglementate condițiile privind practicarea pescuitului recreativ/sportiv inclusiv emiterea și eliberarea permiselor de pescuit, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței in sensul respingerii acțiunii in totalitate. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, inclusiv art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește prima critică formulată, respectiv greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii față de necontestarea prealabilă a Ordinului nr. 15/2011, Înalta Curte apreciază că prima instanță a soluționat corect cererea, in condițiile in care actul atacat, respectiv Ordinul nr. 297/2011 emis de către M.A.D.R., reprezintă un act administrativ individual emis de către o autoritate publică centrală in vederea executării in concret a legii, care dă naștere și modifică raporturi juridice prin el însuși, față de care recurenta a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Instanța de contencios administrativ a fost investită cu cererea reclamantei de anulare a Ordinului nr. 297/2011 pentru modificarea și completarea Ordinul M.A.D.R.

nr. 15/2011 privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv. În raport de soluția primei instanțe și de recursul formulat, obiectul recursului îl reprezintă analiza dispozițiilor art. 1 pct. 4 de modificare a art. 4. „Permisele de pescuit recreativ/sportiv se vizează anual, cu condiția achitării anuale a taxei stabilite prin H.G. nr. 1.016/2008 privind cuantumul taxelor de licențiere și autorizare în pescuit și acvacultură.

Modelul permisului de pescuit recreativ/sportiv este prevăzut în anexa nr. 1”; Și pct. 5 prin care se introduce la art. 5 alin. (3), o nouă liniuță, cu următorul cuprins: - "acordul administratorului/custodelui ariei naturale protejate, după caz" cu privire la documentele necesare înscrierii în Registrul unic de evidență a asociațiilor de pescari sportivi, persoane juridice nonprofit legal constituite, precum și a forurilor de reprezentare la nivel național, constituite pe principiul liberei asocieri. Constată Înalta Curte că Ordinele nr. 297/2011 și nr. 15/2011 privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ-sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ-sportiv au fost emise de M.A.D.R.

în temeiul O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările și completările ulterioare; art. 7 lit. A.b) și A.e) din H.G. nr. 545/2010 privind organizarea, structura și funcționarea A.N.P.A., cu modificările ulterioare; art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 725/2010 privind reorganizarea și funcționarea M.A.D.R., precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările și completările ulterioare; 1 art. 4 din H.G. nr. 1.016/2008 privind cuantumul taxelor de licențiere și autorizare în pescuit și acvacultură și O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011.

Înalta Curte reține faptul că, în scopul asigurării protecției și conservării resurselor acvatice vii și al evitării conflictelor de interese dintre activitatea de pescuit comercial și cea de pescuit sportiv, trebuiau stabilite condițiile pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale, potrivit prevederilor statuate de către legiuitor prin art. 24 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura. Î n conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 317/2009 și O.U.G.

nr. 127/2010 „în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, se vor stabili condițiile de practicare a pescuitului recreativ sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit sportiv, la propunerea A.N.P.A., după consultarea cu forurile de reprezentare ale asociațiilor de pescari sportivi legal constituite la nivel național”. În temeiul textului de lege mai sus enunțat, A.N.P.A. a elaborat Ordinul M.A.D.R. nr. 15/2011 și ulterior Ordinul nr. 297/2011 prin care au fost reglementate condițiile privind practicarea pescuitului recreativ sportiv, inclusiv emiterea și eliberarea permiselor de pescuit recreativ sportiv.

Art. 24 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura prevede: „În scopul asigurării protecției și conservării resurselor acvatice vii și al evitării conflictelor de interese dintre activitatea de pescuit comercial și cea de pescuit sportiv, se stabilesc condițiile pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale, astfel (…)”, prin urmare cele două ordine stabilesc normele de aplicare a articolului menționat. Astfel, ordinele cuprind tocmai regulile și condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, rezultând în mod evident că legiuitorul a lăsat la latitudinea M.A.D.R., respectiv A.N.P.A. reglementarea pescuitului recreativ/sportiv, prin stabilirea condițiilor și regulilor pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv.

Nu poate fi primită susținerea reclamantei in sensul că, in condițiile in care o prevedere nu este conținută in actul legislativ cu valoare superioară, aceasta este nelegală, instanța de contencios administrativ având de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis. In concret, in ceea ce privește dispozițiile art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 297/2011, se constată că atât H.G. nr. 1016/2008 cat și O.U.G. nr. 23/2008 instituie regula că licențele și permisele au o valabilitate limitată in timp, prin art. 3 din Ordinul nr. 15/2011 menționându-se că Permisul de pescuit recreativ/sportiv este nominal, netransmisibil, se eliberează anual (…).” Astfel, în măsura in care potrivit art. 3 din H.G.

nr. 1016 se plătesc taxe de autorizare pentru emiterea autorizației de pescuit cu caracter temporar, impunerea unei taxe anuale pentru vizarea permiselor nu este in contradicție cu prevederile legale cu valoare superioară. În speță nu este probată vătămarea prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004 deoarece dispozițiile cuprinse în ordinul atacat sunt conforme cu actul juridic ce are o valoare juridică superioară. Resursele acvatice vii, definite ca bunuri publice nu pot fi exploatate decât în interesul public și nu în interesul particular al persoanelor fizice sau juridice, astfel încât nu este posibilă invocarea vătămării prin plata unei sume anuale corespunzătoare emiterii și prelungirii valabilității permisului de pescuit.

În aceeași măsură și instituirea unor condițiile de înregistrare în Registrul unic de evidență a asociațiilor de pescari sportivi, persoane juridice nonprofit legal constituite, precum și a forurilor de reprezentare la nivel național, constituite pe principiul liberei asocieri, prin norma prevăzută de pct. 5 al art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 nu apare ca fiind vătămătoare sau emisă cu exces de putere din partea autorității. În fine, Înalta Curte constată că ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar actele normative pe baza și în executarea cărora a fost emis sunt prevăzute în preambulul acestuia, astfel că a fost respectat principiul legalității.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul formulat va fi admis, urmând a se modifica sentința recurată în sensul respingerii cererii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței nr. 483 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată in sensul că respinge acțiunea ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2014.