ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4816/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta A.J.V.P.S. Galați a chemat în judecată pe pârâții M.A.D.R. București și A.N.P.A. București, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Ordinului nr. 15 din 20 ianuarie 2011 publicat în M. Of. nr. 74 din 28 ianuarie 2011, și implicit a procedurii de emitere și eliberare a permiselor de pescuit recreativ-sportiv și a Autorizației de pescuit recreativ-sportiv, Anexa 1 la Decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2011, emisă de A.N.P.A. în aplicarea ordinului menționat. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat plângere prealabilă în cauză, la care nu a primit însă răspuns conform Legii nr. 554/2004.

A arătat reclamanta că ordinul atacat este nelegal, conținând prevederi contrare O.U.G. nr. 23/2008, aprobată prin Legea nr. 317/2009, O.U.G. nr. 54/2006, O.U.G. nr. 26/2000 și Constituției României, activitatea de pescuit fiind împinsă în haos, resursa acvatică vie fiind lipsită de pază eficientă, existând riscul iminent de a fi autorizată o altă asociație pentru eliberarea permiselor de pescuit recreativ sportiv în zonele piscicole pe care de peste 60 de ani asociația reclamantă le-a deținut pe bază de contract de folosință. În cauză au formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei A.J.V.P.S. din Hunedoara, Cluj, Brăila, Călărași, Covasna. În motivarea cererilor de intervenție s-a arătat în esență că, în flagrantă contradicție cu prevederile Legii nr. 317/2009, Ordinul nr. 15/2011 stabilește prin art. 2 alin. (2), că permisele de pescuit recreativ-sportiv emise de A.N.P.A.

acordă dreptul de pescuit recreativ-sportiv, deci de exploatare a resursei acvatice vii, pe tot teritoriul României, în condițiile în care legea limitează valabilitatea acestor permise de pescuit recreativ-sportiv doar în zonele concesionate de asociația al cărui membru este și în zonele concesionate de asociațiile cu care această asociație are relații de reciprocitate - art. 23 alin. (4) din O.U.G. nr. 23/2008, modificată și aprobată prin Legea nr. 317/2009. De aceea, modalitatea de autorizare a exploatării resursei acvatice vii, așa cum este reglementată prin Ordinul nr. 15/2011, contravine flagrant legii. Au mai arătat intervenienții că art. 7 alin. (1) din Ordinul nr. 15/2011 stabilește, în contradicție cu legea, care nu prevede nici o excepție, că sunt exceptate de la autorizare zonele de pescuit din Rezervația Biosferei Delta Dunării, Dunăre, Marea Neagră și lacurile de acumulare unde se practică pescuitul comercial; că prin autorizarea concepută de A.N.P.A.

și aprobată de M.A.D.R., conform prevederilor ordinului criticat, este afectat evident bugetul de stat. Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, actul atacat fiind temeinic și legal. Pârâtul M.A.D.R. a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Prin Sentința nr. 238/2012 din 17 mai 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Galați, în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. și A.N.P.A., și intervenienții A.J.V.P.S. Hunedoara, A.J.V.P.S. Cluj, A.J.V.P.S. Brăila și cererile de intervenție formulate de A.J.V.P.S.

din Hunedoara, Cluj, Brăila, Călărași, Covasna; a respins excepția lipsei procedurii prealabile, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, că aceasta nu este fondată, deoarece la dosar există dovada parcurgerii procedurii prealabile de către reclamantă. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că ordinul atacat a fost emis în aplicarea O.U.G. nr. 23/2008, astfel încât cauzele de nulitate au fost cercetate prin raportare la aceste dispoziții, respectiv dacă ordinul vine în contradicție cu dispozițiile ordonanței de urgență.

Curtea a apreciat că Ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis și cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar actele normative pe baza și în executarea cărora a fost emis sunt prevăzute în preambulul acestuia, astfel că a fost respectat principiul legalității. Față de argumentele aduse de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, Curtea a constatat că Ordinul nr. 15/2011 privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv a fost emis de M.A.D.R.

și prevederile acestuia au ca temei juridic O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, aprobată, cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 317/2009, O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1016/2008, privind cuantumul taxelor de licențiere și autorizare în pescuit și acvacultură, H.G. nr. 545/2010 privind organizarea, structura și funcționarea A.N.P.A., cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 725/2010 privind reorganizarea și funcționarea M.A.D.R., precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările și completările ulterioare.

Față de prevederile art. 23 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008, instanța a apreciat că legiuitorul a lăsat la latitudinea M.A.D.R. reglementarea pescuitului recreativ/sportiv. S-a mai reținut de către instanță că reclamanta a susținut că în textul actului atacat au apărut reglementări noi privind autorizarea zonelor de pescuit, reglementări care dau A.N.P.A. atribuții pe care aceasta nu le are, afirmație total nefondată.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că prin ordinul a cărui anulare se solicită se reglementează autorizarea accesului la resursa acvatică vie dintr-o zonă de pescuit și nu autorizarea unei zone - porțiuni dintr-un bazin hidrografic; că anularea Ordinului nr. 15/2011 nu se justifică și nu se poate reține nici critica adusă cu privire la modul de înscriere a asociațiilor de vânători și pescari sportivi în regimul unic de evidență; că obligațiile prevăzute de art. 8 din Ordinul nr. 15/2011 au fost puse în discuția asociațiilor cu ocazia consultărilor publice și au fost acceptate, reprezentând reguli firești pentru asociația care a obținut autorizația de pescuit recreativ/sportiv, lăsate de legiuitor la latitudinea A.N.P.A., în ceea ce privește reglementarea lor.

Față de cele expuse, Curtea a respins ca nefondată acțiunea și cererile de intervenție accesorie. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.J.V.P.S. Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond, judecând cauza, a reținut că Ordinul nr. 15/2011 al M.A.D.R. a fost dat în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 23/2008, aprobată prin Legea nr. 317/2009, dar nu a luat în considerare faptul că Ordinul nr. 15/2011 a fost dat cu încălcarea flagrantă a prevederilor art. 13 lit. b), art. 77 și, mai ales, a art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (actualizată).

Mai arată recurenta că, în considerentele hotărârii adoptate, instanța a omis să cerceteze și să se pronunțe în legătură cu prevederile din Ordinul nr. 15/2011 care contravin prevederilor legii și anume: - art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. 15/2011, prin care se stabilește valabilitatea permiselor de pescuit recreativ-sportiv pentru toate habitatele piscicole naturale, aflat în contradicție flagrantă cu prevederile art. 23 alin. (4) din O.U.G. nr. 23/2008, actualizată, care prevede valabilitatea permiselor de pescuit recreativ-sportiv doar în zonele concesionate de asociația al cărui membru este posesorul permisului sau de asociația cu care aceasta are relații de reciprocitate, - art. 7 alin. (1) din Ordinul nr. 15/2011, prin care sunt exceptate de la autorizare zonele de pescuit recreativ-sportiv din Rezervația Biosferei Delta Dunării, Dunăre, Marea Neagră și lacurile de acumulare, aflat în contradicție flagrantă cu art. 12 alin. (7) din O.U.G.

nr. 23/2008 actualizată, care nu prevede nici o excepție de la prevederile art. 17 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și normelor de aplicare aprobate prin Hotărârea nr. 1.010 din 25 iunie 2004. Se mai arată în motivele de recurs că instanța de judecată a omis să cerceteze și să se pronunțe în privința nelegalității „autorizării” asociațiilor de pescari sportivi în scopul exploatării resursei acvatice vii prin pescuit recreativ/sportiv, care contravine flagrant dispozițiilor imperative ale art. 136 alin. (4) din Constituție României, coroborat cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia (art. 11 alin. (l) lit. a), cu art. 23 alin. (4), plus art. 4 alin. (3) din O.U.G.

nr. 23/2008, actualizată și cu art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 54/2006, care nu lasă altă posibilitate de acces al organizațiilor non-profit (private) la exploatarea resursei acvatice vii decât concesionarea (sau închirierea). Se mai arată că instanța a omis să cerceteze și să se pronunțe asupra faptului că sunt stimulate, prin prevederile anexei 5 a Ordinului nr. 15/2011, tarifele de exploatare a resursei acvatice vii (bun public) prin pescuit recreativ-sportiv cât mai mici, purtătoare de impozit pe profit cât mai mic și, implicit, venit la bugetul de stat cât mai redus. Apreciază recurenta că instanța are dreptate când afirmă că art. 24 din O.U.G. nr. 23/2008 abilitează A.N.P.A.

să stabilească condițiile de practicare a pescuitului recreativ-sportiv în habitatele piscicole naturale, dar greșește neluând în considerare faptul că aceste condiții nu puteau fi stabilite discreționar, cu încălcarea legii, ci doar în limitele și în acord cu prevederile acesteia. Se arată că instanța a omis să constate încălcarea termenului de 90 de zile, imperativ stabilit de O.U.G. nr. 23/2008, actualizată, art. 23 alin. (2), precum și faptul că A.N.P.A. nu a luat în seamă rezultatul consultării cu forul reprezentativ al marii majorități a asociațiilor de pescari sportivi din România (A.G.V.P.S. din România) și nici nu a consultat Comitetului consultativ pentru sectorul pescăresc înființat pe lângă M.A.D.R.

conform art. 18 din O.U.G. nr. 23/2008, actualizată, fapt care duce la nulitatea actului, deoarece consultarea în formele arătate mai sus era obligatorie înaintea emiterii acestuia. Recurenta apreciază că instanța nu a greșit când a apreciat că legiuitorul a lăsat la latitudinea M.A.D.R. modalitatea de reglementare a pescuitului recreativ-sportiv în România, dar a greșit când nu a luat în considerare modalitatea abuzivă de reglementare, peste litera și spiritul legii sau în contradicție flagrantă cu aceasta. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. 1. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R., Înalta Curte reține următoarele: Ordinul a cărui anulare s-a cerut a fost emis de către M.A.D.R. Nu are nici o relevanță în prezenta cauză împrejurarea că A.N.P.A. nu se mai află în subordinea M.A.D.R. Calitatea procesuală pasivă în procesele de contencios administrativ aparține autorității/organului care a emis actul atacat.

Emitentul actului atacat nu este A.P.A., ci însuși M.A.D.R. Ipoteza subrogației legale, prin preluarea activității de autoritate publică centrală a M.M.S.C., cu consecința dovedirii calității procesuale în prezenta cauză a Agenției, este pertinentă numai atunci când prin acțiunea introductivă se solicită ca autoritatea competentă să îndeplinească o obligație pe viitor (să răspundă la o cerere, să emită un act, să achite c/val unei daune etc.). În speță, s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de o altă autoritate publică, care are dreptul și obligația de a sta în proces în calitate de pârâtă. 2. În ceea ce privește motivele de recurs formulate, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că Ordinul nr. 15/2011 privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ-sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ-sportiv a fost emis de M.A.D.R.

și prevederile acestuia au ca temei juridic O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, aprobată, cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 317/2009, O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1016/2008, privind cuantumul taxelor de licențiere și autorizare în pescuit și acvacultură, H.G. nr. 545/2010 privind organizarea, structura și funcționarea A.N.P.A., cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 725/2010 privind reorganizarea și funcționarea M.A.D.R., precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte reține faptul că în scopul asigurării protecției și conservării resurselor acvatice vii și al evitării conflictelor de interese dintre activitatea de pescuit comercial și cea de pescuit sportiv, trebuiau stabilite condițiile pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale, potrivit prevederilor statuate de către legiuitor prin art. 24 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, prin urmare M.A.D.R. și respectiv A.N.P.A., prin Ordinul nr. 15/2011, au stabilit aceste norme de aplicare a articolului menționat. În conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 317/2009 și O.U.G.

nr. 127/2010 „în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, se vor stabili condițiile de practicare a pescuitului recreativ sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit sportiv, la propunerea A.N.P.A., după consultarea cu forurile de reprezentare ale asociațiilor de pescari sportivi legal constituite la nivel național”. În temeiul textului de lege mai sus enunțat, A.N.P.A. a elaborat Ordinul M.A.D.R. nr. 15/2011, prin care au fost reglementate condițiile privind practicarea pescuitului recreativ sportiv, inclusiv emiterea și eliberarea permiselor de pescuit recreativ sportiv.

Art. 24 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura prevede: „În scopul asigurării protecției și conservării resurselor acvatice vii și al evitării conflictelor de interese dintre activitatea de pescuit comercial și cea de pescuit sportiv, se stabilesc condițiile pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale, astfel….”, prin urmare Ordinul nr. 15/2011 stabilește normele de aplicare a articolului menționat. Pentru a se pune în executare prevederile acestui ordin, care la art. 2 alin. (1) reglementează practicarea pescuitului recreativ în baza permiselor emise de către administratorul resurselor acvatice vii, Președintele A.N.P.A. a emis Decizia nr. 116/2011 privind aprobarea procedurii de emitere și eliberare a permisului de pescuit recreativ sportiv și a autorizației de pescuit recreativ sportiv.

Prin urmare, Ordinul nr. 15/2011 cuprinde tocmai regulile și condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, articolul nefăcând referire la documentele pe care A.N.P.A. le poate emite. Este evident că față de prevederile legale menționate legiuitorul a lăsat la latitudinea M.A.D.R., respectiv A.N.P.A., reglementarea pescuitului recreativ/sportiv, prin stabilirea condițiilor și regulilor pentru practicarea pescuitului recreativ/ sportiv. Deși reclamanta a susținut că în textul actului atacat au apărut reglementări noi privind autorizarea zonelor de pescuit, reglementări care dau A.N.P.A. atribuții pe care aceasta nu le are, afirmația este total nefondată, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Este evident că singurul temei privind explorarea resursei acvatice vii din ariile naturale este O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, A.N.P.A. neavând atribuții privind concesionarea resurselor acvatice vii. Art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 15/2011 prevede că administratorii resurselor acvatice vii pot conveni asupra emiterii unui singur model de permis de pescuit recreativ/sportiv cu valabilitate în toate habitatele piscicole naturale. Prin ordinul a cărui anulare se solicită se reglementează autorizarea accesului la resursa acvatică vie dintr-o zonă de pescuit și nu autorizarea unei zone - porțiuni dintr-un bazin hidrografic, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

A.N.P.A. și M.A.D.R. reglementează doar activitatea de pescuit recreativ/sportiv, în conformitate cu prevederile art. 7 secțiunea B litera a), c) și i) din H.G. nr. 545/2010 privind organizarea, structura și funcționarea A.N.P.A. În aceste condiții, dispozițiile legale a căror anulare se solicită nu contravin cu nimic dispozițiilor legii-cadru, respectiv ale O.U.G. nr. 23/2008. Astfel, nu se pot reține criticile recurentei potrivit cărora prevederile art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. 15/2011, prin care se stabilește valabilitatea permiselor de pescuit recreativ-sportiv pentru toate habitatele piscicole naturale, se află în contradicție flagrantă cu prevederile art. 23 alin. (4) din O.U.G.

nr. 23/2008, actualizată, care prevede valabilitatea permiselor de pescuit recreativ-sportiv doar în zonele concesionate de asociația al cărui membru este posesorul permisului sau de asociația cu care aceasta are relații de reciprocitate și nici cele potrivit cărora prevederile art. 7 alin. (1) din Ordinul nr. 15/2011, prin care sunt exceptate de la autorizare zonele de pescuit recreativ-sportiv din Rezervația Biosferei Delta Dunării, Dunăre, Marea Neagră și lacurile de acumulare, se află în contradicție flagrantă cu art. 12 alin. (7) din O.U.G. nr. 23/2008 actualizată, care nu prevede nici o excepție de la prevederile art. 17 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și normelor de aplicare aprobate prin Hotărârea nr. 1.010 din 25 iunie 2004. Este adevărat că modificările și completările la O.U.G.

nr. 23/2008 conțin schimbări ale reglementărilor deja existente, dar acestea nu pot fi imputate ordinului contestat. Emiterea normelor privind accesul la resursele acvatice vii din ariile naturale protejate a fost impusă de actele normative cu forță juridică superioară ordinului atacat, astfel că anularea Ordinului nr. 15/2011 nu se justifică. De menționat este și faptul că toate criteriile cuprinse în Ordinul M.A.D.R. nr. 15/2011 și respectiv în Decizia nr. 116/2011 a Președintelui A.N.P.R. au fost puse în discuția asociațiilor de pescari în cadrul consultărilor publice, fiind acceptate de reprezentanții acestora, reprezentând reguli firești pentru asociația care a obținut autorizația de pescuit recreativ/sportiv, lăsate de legiuitor la latitudinea A.N.P.A., în ceea ce privește reglementarea lor.

De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar actele normative pe baza și în executarea cărora a fost emis sunt prevăzute în preambulul acestuia, astfel că a fost respectat principiul legalității. Față de acestea și constatând că instanța de fond a răspuns criticilor esențiale aduse prin cererea introductivă, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R. Respinge recursul declarat de A.J.V.P.S. Galați împotriva Sentinței nr. 238/2012 din 17 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2013.