ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7170/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7170/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cauzei
Prin cererea
înregistrată la data de 24 martie 2011, reclamanta Asociația Vânătorilor și
Pescarilor Sportivi B. Piatra Neamț în contradictoriu cu pârâta Agenția
Națională pentru Pescuit și Acvacultură a solicitat instanței să constate
nulitatea modificării deciziei nr. 117/2011, anularea rezultatelor din sesiunea
14 - 18 februarie 2011 de evaluare a criteriilor pentru obținerea autorizației
de pescuit recreativ/sportiv, nulitatea procesului-verbal și a deciziei emise
în baza procesului-verbal de soluționare a contestației.
De asemenea s-a
solicitat suspendarea efectelor deciziei privind rezultatele sesiunii 14 - 18
februarie 2011 până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Hotărârea
instanței de fond
Prin sentința civilă
nr. 3541 din data de 25 mai 2012, a Curții de Apel București, a fost respinsă
ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Asociația Vânătorilor și
Pescarilor Sportivi B. Piatra Neamț în contradictoriu cu pârâta Agenția
Națională pentru Pescuit și Acvacultură.
În motivarea
sentinței, instanța a reținut în esență, că în baza Ordinului Ministrului
Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 15/2011 privind condițiile de practicare
a pescuitului recreativ/sportiv, precum și a regulamentului de participare, a
fost publicat pe site-ul oficial al pârâtei anunțul privind evaluarea cererilor
pentru obținerea autorizațiilor de pescuit recreativ sportive pentru zonele de
pescuit din habitatele piscicole natural. Au fost publicate și deciziile nr.
117 din 28 ianuarie 2011, 116/2011 și 118/2011.
Reclamanta a
participat la sesiunea de evaluare a criteriilor din data de 14 -18 februarie
2011, pentru obținerea autorizației de pescuit recreativ/sportiv organizată de
pârâtă și a solicitat atribuirea dreptului de pescuit pentru zona Lacului
Bicaz, zona fiind indicată în lista publicată pe site-ul Agenției Naționale
pentru Pescuit și Acvacultură din data de 22 ianuarie 2011, modificată, însă la
28 ianuarie 2011.
Punctajul obținut a fost
nejustificat de mic, motiv pentru care a formulat contestație, respinsă, prin procesul-verbal
de soluționare a contestațiilor, publicat în 02 martie 2011.
Instanța de fond a reținut
că prin decizia nr. 117 din 28 ianuarie 2011 prin care a fost aprobată lista zonală
de pescuit recreativ sportiv a fost modificată prin excluderea Lacului Bicaz, dar
această modificare a fost impusă de faptul că Agenția Națională pentru Pescuit și
Acvacultură a delegat, pe bază de proces-verbal, administrarea resurselor acvatice
vii din habitatele din apele de munte, către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva,
iar în baza protocolului aprobat prin Ordinele comune Ministerul Mediului și
Pădurilor/Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 3588 din 04 mai 2010
și nr. 1843 din 30 aprilie 2010, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva poate exploata
resursele acvatice vii din apele de munte.
Modificarea listei zonelor
de pescuit recreativ/sportiv în vederea emiterii și eliberării autorizațiilor de
pescuit, prin excluderea lacului Bicaz a fost apreciată ca fiind legală, având în
vedere protocolul arătat, dar și pentru faptul că modificarea a fost făcută de președintele
pârâtei, cel care a emis și decizia nr. 117 din 18 ianuarie 2011, motiv pentru care
capătul de cerere vizând nulitatea modificării deciziei a fost respins ca neîntemeiat.
Ca urmare a excluderii
Lacului Bicaz din lista zonelor de pescuit, capetele accesorii privind anularea
rezultatelor din sesiunea 14 - 18 februarie 2011, de evaluare a criteriilor pentru
obținerea autorizațiilor de pescuit recreativ/sportiv, nulitatea procesului-verbal
și a deciziei emisă în baza procesului-verbal de soluționare a contestațiilor, au
fost respinse ca neîntemeiate.
Recursul exercitat
în cauză
Împotriva sentinței civile
nr. 3541 din 15 mai 2012 a Curții de Apel București, a formulat recurs reclamanta
Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B. Piatra Neamț, solicitând admiterea
recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii
introductive.
În dezvoltarea motivelor
de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta arată
că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu
privire la care a fost învestită.
Astfel, nu a pus în discuția
părților și nu s-a pronunțat pe cererea de suspendare a efectelor deciziei privind
rezultatele sesiunii din 14 - 18 februarie 2011; nu s-a pronunțat și nu a analizat
motivele de nulitate a procesului-verbal de soluționare a contestației și a deciziei
emise în baza procesului-verbal.
Instanța de fond nu a
motivat hotărârea pronunțată iar în considerentele hotărârii sunt inserate integral
susținerile pârâților, fără a fi analizate probele administrate în cauză.
În dezvoltarea motivelor
de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta
prezintă pe larg situația de fapt, reluând argumentele expuse în acțiunea introductivă,
arătând în esență, că instanța de fond a apreciat greșit că președintele Agenției
Naționale pentru Pescuit și Acvacultură are un drept exclusiv și absolut de a modifica
acte adoptate anterior și supuse controlului ministrului de resort, fără îndeplinirea
unei condiții de formă sau legalitate.
Instanța de fond era obligată
să aibă în vedere dispozițiile legale din care rezultă că hotărârea de modificare
a deciziei nr. 117/2011 trebuia să îmbrace forma unei decizii noi, ulterioare.
Prin acțiunea formulată
nu a fost contestat dreptul președintelui Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură
de a emite decizii sau de a dispune modificarea acestora ci posibilitatea de a face
modificări verbale care produc efecte juridice.
Procesul-verbal de soluționare
a contestației și decizia emisă în baza procesului-verbal, nu cuprinde motivarea
în fapt și în drept, iar intimata a analizat superficial contestația formulată.
Instanța de fond nu a
motivat suspendarea contestației, vizând punctajul obținut, pronunțarea fiind implicită,
deși în acțiune s-a arătat că la licitație au fost acceptați asociații care nu au
respectat cerința legii privitoare la bilanț, iar Asociația Județeană a Vânătorilor
și Pescarilor Sportivi Piatra Neamț ar fi trebuit eliminată de la preselecție.
Motivarea instanței, cu
privire la existența protocolului încheiat de intimata-pârâtă și Regia Națională
a Pădurilor - Romsilva este în totală contradicție atât cu conținutul procesului-verbal,
cât și cu legea în condițiile în care nu există nici o dovadă că Lacul Bicaz a fost
atribuit în administrare către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva.
Pe de altă parte, Regia
Națională a Pădurilor - Romsilva nu are calitate de administrator al resurselor
acvatice vii, așa cum se arată în O.U.G. nr. 23/2008 care stabilește această calitate,
în mod exclusiv, în favoarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură ,
iar în anul 2009 au fost încheiate de către Regia Națională a Pădurilor -
Romsilva contracte cu diferite asociații, calitatea Regiei Naționale a Pădurilor
- Romsilva fiind consemnată ca gestionar.
Intimata Agenția Națională
pentru Pescuit și Acvacultură deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Hotărârea instanței
de recurs
Analizând sentința recurată
în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului, dar și de prevederile
legale incidente, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă motivele de nelegalitate
de natură a aduce la modificarea sau casarea hotărârii pronunțată de prima instanță.
Critica vizând nepronunțarea
instanței de fond pe toate capetele de cerere formulate de reclamant, se încadrează
în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., dar acest motiv
de recurs nu poate fi reținut în condițiile în care instanța de fond a respectat
principiul disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabilește
limitele judecății, prin obiectul cererii de chemare în judecată.
În acest sens, prin art.
129 alin. (6) C. proc. civ. se stipulează, că, în toate cazurile, judecătorul hotărăște
numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Este adevărat că prin
acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat suspendarea efectelor deciziei privind
rezultatele sesiunii din 14 - 18 februarie 2011 și a tuturor actelor contestate,
cerere nemotivată în fapt și drept și netimbrată, dar prin răspunsul la întâmpinare
și precizările depuse la data de 09 decembrie 2011 s-a arătat că se solicită „constatarea
nulității modificării deciziei nr. 117/2011, anularea rezultatelor din sesiunea
14 - 18 februarie 2011 de evaluare a criteriilor pentru obținerea autorizațiilor
de pescuit recreativ/sportiv organizată, nulitatea procesului-verbal și a deciziei
emise în baza procesului-verbal de soluționare a contestațiilor, decizie necomunicată
până la data introducerii acțiunii” fără a mai face vorbire de cererea de suspendare,
instanța pronunțându-se în limitele învestirii, cu respectarea dispozițiilor
art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
De altfel, modificarea
hotărârii nu poate fi cerută pentru situația în care instanța de fond a omis să
se pronunțe asupra unui capăt de cerere (minus petita) caz în care reclamantul va
putea solicita completarea hotărârii, în temeiul și condițiile art. 281
2
C. proc. civ., dar în cauza de față instanța de fond s-a pronunțat în raport de
precizările făcute de reclamantă prin apărător.
Procesul civil este un
proces al intereselor private, iar instanța trebuie să asigure un echilibru între
cele două principii fundamentale ale procesului civil: disponibilitatea și contradictorialitatea.
Nu se poate reține că
instanța nu a respectat principiul contradictorialității și nu a pus în discuția
părților cererea de suspendare în condițiile în care a respectat principiul disponibilității,
ținând cont de dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., părțile la rândul
lor, fiind obligate să respecte dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., și
să se implice în exercitarea propriilor obligații.
Astfel, nu se poate reține
că instanța nu s-a pronunțat pe cererea de suspendare, cerere nemotivată în fapt
și drept, în condițiile în care în care prin cererea precizatoare nu s-a solicitat
suspendarea. Faptul că cererea de suspendare nu a mai fost susținută de reclamantă,
rezultă și din cererea formulată de reclamantă prin care solicită eliberarea unui
certificat de grefă care să ateste că pe rolul instanței este în curs de soluționare
cauza având ca obiect „nulitatea deciziei nr. 117/2011, anularea rezultatelor din
sesiunea 14 - 18 februarie 2011 de evaluare a criteriilor pentru obținerea autorizațiilor
de pescuit și nulitatea procesului-verbal și a deciziei emise în baza procesului-verbal
de soluționare a contestațiilor”.
Instanța de fond s-a pronunțat
și pe cererea vizând nulitatea procesului-verbal de soluționare a contestațiilor
fapt ce rezultă din considerentele hotărârii atacate.
Ca urmare, motivul de
recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut.
Dispozițiile art. 304
pct. 7 C. proc. civ., invocate de recurent, vizează nemotivarea hotărârilor judecătorești
atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar și atunci când
hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, dar sentința
recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform art. 261
alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, instanța de fond
a stabilit împrejurările de fapt și drept esențiale în cauză, a evocat normele substanțiale
și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv fiind susținută de
considerente, a analizat probatoriul administrat, iar susținerea recurentei în sensul
că instanța „a copiat susținerile părților” nu poate fi reținută în condițiile în
care au fost arătate pe larg, considerentele avute în vedere pentru respingerea
acțiunii, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.
civ. nefiind incident.
Dispozițiile art. 304
pct. 8 C. proc. civ. au fost impropriu invocate de recurentă, fără a arăta în ce
constă nelegalitatea hotărârii din perspectiva motivului de recurs invocat, iar
prin act juridic dedus judecății nu se poate înțelege probatoriul administrat în
cauză așa cum susține recurenta.
Interpretarea dată probelor
sau faptul că „intimata a analizat superficial contestația” constituie o chestiune
de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului
juridic.
Nu subzistă nici motivul
de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile
în care instanța de fond a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente.
Astfel, recurenta-reclamantă
a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect constatarea
nulității modificării deciziei nr. 117/2011, anularea rezultatelor din sesiunea
14 - 18 februarie 2011 de evaluare a criteriilor pentru obținerea autorizației de
pescuit recreativ/sportiv, nulitatea procesului-verbal și a deciziei emise în baza
procesului-verbal de soluționare a contestațiilor.
Fără a relua situația
de fapt expusă de instanța de fond, se reține că recurenta-reclamantă a solicitat
prin cererea înregistrată sub nr. 283/2011 atribuirea dreptului de pescuit sportiv
pentru zona Lacului Bicaz, conform listei aprobate prin decizia nr. 117 din 28
ianuarie 2011 prin care s-a aprobat lista zonelor de pescuit recreativ/sportiv pe
județe, în vederea emiterii și eliberării autorizației de pescuit către asociațiile
de pescuit sportiv.
În urma anunțului din
data de 01 februarie 2011, privind evaluarea cererilor pentru obținerea autorizațiilor
de pescuit, reclamanta a participat la sesiunea 14 - 18 februarie 2011, obținând
un punctaj nejustificat de mic în opinia sa.
Având în vedere atât punctajul
obținut cât și faptul că lista publicată pe site-ul Agenției Naționale pentru Pescuit
și Acvacultură din data de 22 ianuarie 2011, a fost modificată prin excluderea Lacului
Bicaz recurenta - reclamantă a formulat contestație.
Prin procesul-verbal de
soluționare a contestației din 02 martie 2011, a fost respinsă contestația formulată,
având în vedere că Lacul Bicaz nu putea fi atribuit deoarece Agenția Națională pentru
Pescuit și Acvacultură a delegat, pe bază de protocol, administrarea resurselor
acvatice vii către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, protocol aprobat prin
Ordinele comune Ministerul Mediului și Pădurilor/Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale nr. 3588 din 04 mai 2010 și 1843 din 30 aprilie 2010.
Modificarea listei Zonelor
de pescuit prin excluderea Lacului Bicaz nu duce la nulitatea deciziei nr. 117/2011,
având în vedere că atât modificarea, cât și emiterea au fost făcute de același emitent,
respectiv Președintele Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, cât și
de faptul că excluderea din listă a Lacului Bicaz, a fost determinată de existența
Protocolului de Delegare a administrării resurselor acvatice vii de habitatele piscicole
naturale din apele de munte și organizarea activității de practicare a pescuitului
sportiv, încheiat de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Regia Națională
a Pădurilor - Romsilva.
La art. 3.4 din Protocol
se arată că Regia Națională a Pădurilor - Romsilva , poate amenaja zone de pescuit
recreativ/sportiv pe apele de munte curgătoare și stătătoare de pe teritoriul României,
în calitate de administrator, context în care Romsilva poate încheia contracte cu
asociațiile de pescuit sportiv.
Nu se poate reține abuzul
de drept, invocat de reclamantă, în modificarea unui act intrat în circuitul civil
deoarece modificarea este justificată, așa cum s-a arătat de existența Protocolului
de Delegări, Romsilva având calitatea de administrator.
Respingerea contestației
nu a fost determinată de punctajul obținut la evaluare, ci de faptul că Lacul Bicaz
nu era inclus în Zonele de pescuit recreativ/sportiv și nu putea fi atribuit.
Acest aspect a fost avut
în vedere și de instanța de fond, motiv pentru care, în mod corect a fost respinsă
ca neîntemeiată cererea vizând nulitatea modificării deciziei nr. 117 din 28
ianuarie 2011, ținând cont că în baza H.G. nr. 229/2009, anexa nr. 1, pct. 30 și
Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are dreptul de a gestiona fondul piscicol
din apele de munte, încredințat spre exploatare de către Agenția Națională
pentru Pescuit și Acvacultură.
Este evident că pentru
aceleași considerente, respectiv excluderea Lacului Bicaz din lista Zonelor de pescuit
recreativ, au fost respinse capetele de cerere vizând anularea rezultatelor din
sesiunea 14 - 18 februarie 2011; nulitatea procesului-verbal de soluționare a contestațiilor
și a deciziei emise în baza procesului-verbal menționat.
Recurenta a susținut că
procesul-verbal de soluționare a contestației nu este motivat, dar din cuprinsul
procesului-verbal menționat la pct. 3 rezultă care au fost motivele avute în vedere
pentru respingerea contestației, respectiv Protocolul de administrare încheiat cu
Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și faptul că Lacul Bicaz intra în competența
administratorului Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, aspecte avute în vedere
și de instanța de fond.
Față de considerentele
expuse, se constată că instanța a interpretat și a aplicat corect dispozițiile legale
incidente, iar motivele care au format convingerea instanței sunt expuse în mod
logic și detaliat, motive pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin.
(1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Asociația Vânătorilor și Pescarilor B. Piatra Neamț împotriva sentinței nr. 3541
din 25 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 noiembrie 2013.