ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5649/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 8 martie 2011 și ulterior precizată, A.J.V.P.S. Cluj a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură București și, respectiv, A.J.V.P.S. Maramureș, ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună: 1. Cu caracter provizoriu, suspendarea efectelor deciziei Comisiei de evaluare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură București, prin care s-a dispus atribuirea autorizației de pescuit recreativ sportiv în zona Lacului Săcălaia; autorizației emise de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură București în favoarea A.J.V.P.S.

Maramureș, precum și a dreptului de a emite permise de pescuit sportiv/recreativ în baza autorizației emise, până la soluționarea cererii de chemare în judecată formulată în Dosarul nr. 2102/2/2011. 2. Obligarea pârâtelor la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de formularea prezentei acțiuni. În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură București eliberarea autorizației de pescuit recreativ în zona Lacului S., cererea fiind însoțită de întreaga documentație prevăzută de Ordinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 15/2011. În urma evaluării efectuate de către Comisia de Evaluare, filiala Ardeal din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, deși i s-au acordat 100 puncte, s-a decis ca autorizația să fie eliberată în favoarea A.J.V.P.S.

Maramureș, care a obținut un punctaj de numai 85 puncte. Reclamanta a mai arătat că împotriva acestei decizii a formulat contestație, întemeiată pe nerespectarea prevederilor Ordinului nr. 15/2011, însă răspunsul primit nu vizează condițiile prevăzute strict și limitativ de ordinul în cauză, ci se referă la criterii stabilite în mod arbitrar și subiectiv, cum ar fi: diversitatea cursurilor de apă, numărul membrilor asociației, numărul de permise atribuite, istoricul activității asociației de pescari. La data de 15 martie 2011 reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că cererea formulată nu are caracterul unei ordonanțe președințiale, ci a unei cereri de suspendare a unui act administrativ, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și că înțelege să se judece și în contradictoriu cu A.J.V.P.S.

Maramureș. În raport de acest temei de drept, reclamanta a susținut cu privire la existența cazului bine justificat, că există o îndoială de legalitate a actelor a căror suspendare o solicită, respectiv: nerespectarea Ordinului nr. 15/2011, ignorarea tuturor condițiilor impuse de legislația în vigoare avute în vedere la emiterea autorizațiilor de pescuit recreativ sportiv, îndeplinirea tuturor condițiilor de către reclamantă, precum și neîndeplinirea acestor condiții de către pârâta A.J.V.P.S. Maramureș, lipsa de obiectivitate în aprecierea modalității de emitere a autorizației. Cu privire la paguba iminentă, a arătat că prejudiciul material constă în pierderea membrilor asociației, a posibilității de cooptare a altora noi întrucât în lipsa acestei autorizații ar fi în imposibilitate de a emite permise de pescuit recreativ sportiv, în timp ce pârâta A.J.V.P.S.

Maramureș căreia i s-a emis în mod nelegal acea autorizație, ar putea să le emită. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de ordonanță președințială, având în vedere că reclamanta nu face dovada urgenței, a vremelniciei și că, aparent, solicită prejudecarea fondului. De asemenea, a arătat că prin autorizarea la care face referire nu se poate produce nicio pagubă, nici un prejudiciu reclamantei, aceasta putând elibera în continuare permise de pescuit recreativ/sportiv și poate desfășura activitatea fără nici o îngrădire. Și pârâta A.J.V.P.S. Maramureș a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 3706 din 24 mai 2011, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Cluj, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură București și, respectiv, A.J.V.P.S. Maramureș. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cele două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente. În speță, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada pagubei iminente, în sensul că, prejudiciul material invocat nu este consecința directă a actelor atacate, reclamanta neavând posibilitatea să elibereze permise de pescuit nici după suspendarea actului atacat.

Pe de altă parte, nici instanța nu are posibilitatea ca în baza art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 sau în baza altui text de lege, să procedeze la acordarea provizorie a autorizației în favoarea reclamantei. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta A.J.V.P.S. Cluj, care a invocat ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi recurată atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În motivarea recursului formulat, asociația recurentă a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale incidente în cauză, art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, reținând în mod greșit că nu ar exista un caz bine justificat pentru suspendarea actelor administrative atacate și nici iminența producerii unei pagube în patrimoniul A.J.V.P.S.

Cluj. Astfel, argumentează recurenta, instanța de fond a ignorat faptul că actele administrative a căror suspendare a cerut-o au fost emise cu încălcarea vădită a legii, precum și faptul că prin nesuspendarea efectelor acestor acte pe durata soluționării litigiului, asociația va pierde posibilitatea cooptării unor noi membri, existând și riscul pierderii unora dintre membri actuali, cărora nu va mai avea posibilitatea să le elibereze autorizații, permise, etc. În concluzie, asociația recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și, în urma rejudecării cauzei, să fie admisă cererea de suspendare a deciziei Comisiei de evaluare și a autorizației emise în favoarea A.J.V.P.S.

Maramureș și a dreptului de emitere de permise de pescuit sportiv/ recreativ, în baza autorizației emise. 2.2. Intimata A.J.V.P.S. Maramureș a depus întâmpinare susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică și solicitând respingerea recursului ca nefondat. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. În cauză este necontestat că prin acțiunea precizată, A.J.V.P.S. Cluj a solicitat să se dispună suspendarea efectelor deciziei Comisiei de evaluare prin care Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a dispus atribuirea autorizației de pescuit recreativ sportiv în zona Lacului Săcălaia, suspendarea autorizației emise de aceeași autoritate în favoarea A.J.V.P.S.

Maramureș, precum și suspendarea dreptului acestuia de a elibera permise de pescuit recreativ sportiv în baza autorizației emise. Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind executoriu din oficiu. Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept-ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate).

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Or, în cauză, instanța de fond a reținut că nu există împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare s-a cerut. Pe de altă parte, asociația recurentă, în criticile formulate, a susținut că existența unui caz bine justificat este evidentă, invocând în sprijinul acestei afirmații aspecte privind nelegalitatea deciziei prin care Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a dispus atribuirea autorizației de pescuit recreativ sportiv în zona Lacului S. Încadrarea tarifară pretins eronată a produselor importate, pentru care s-a calculat taxa antidumping și TVA.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, în cauză, asociația recurentă a invocat drept consecințe negative viitoare, în cazul nesuspendării autorizației emise în favoarea A.J.V.P.S. Cluj, diminuarea numărului de membri ai A.J.V.P.S. Cluj, ceea ce nu echivalează cu un prejudiciu material viitor și previzibil iar, pe de altă parte, asociația recurentă nu are calitatea de autoritate publică sau serviciu public. Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică, urmare a interpretării corecte a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.J.V.P.S. Cluj împotriva sentinței nr. 3706 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.