ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5649/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 8 martie 2011 și ulterior precizată, A.J.V.P.S. Cluj a solicitat, în

contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Națională

pentru Pescuit și Acvacultură București și, respectiv, A.J.V.P.S. Maramureș, ca

prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună:

suspendarea efectelor deciziei Comisiei de evaluare din cadrul Ministerului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură București,

prin care s-a dispus atribuirea autorizației de pescuit recreativ sportiv în zona

Lacului Săcălaia; autorizației emise de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură București în favoarea A.J.V.P.S.

Maramureș, precum și a dreptului de a emite permise de pescuit sportiv/recreativ

în baza autorizației emise, până la soluționarea cererii de chemare în judecată

formulată în Dosarul nr. 2102/2/2011.

la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de formularea prezentei

acțiuni.

În motivarea în fapt a

cererii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei Ministerului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale-Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură București

eliberarea autorizației de pescuit recreativ în zona Lacului S., cererea fiind însoțită

de întreaga documentație prevăzută de Ordinul Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale nr. 15/2011.

În urma evaluării efectuate

de către Comisia de Evaluare, filiala Ardeal din cadrul Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția Națională pentru Pescuit și

Acvacultură, deși i s-au acordat 100 puncte, s-a decis ca autorizația să fie eliberată

în favoarea A.J.V.P.S. Maramureș, care a obținut un punctaj de numai 85 puncte.

Reclamanta a mai arătat

că împotriva acestei decizii a formulat contestație, întemeiată pe nerespectarea

prevederilor Ordinului nr. 15/2011, însă răspunsul primit nu vizează condițiile

prevăzute strict și limitativ de ordinul în cauză, ci se referă la criterii stabilite

în mod arbitrar și subiectiv, cum ar fi: diversitatea cursurilor de apă, numărul

membrilor asociației, numărul de permise atribuite, istoricul activității asociației

de pescari.

La data de 15 martie 2011

reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că cererea formulată nu are caracterul

unei ordonanțe președințiale, ci a unei cereri de suspendare a unui act administrativ,

conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și că înțelege

să se judece și în contradictoriu cu A.J.V.P.S. Maramureș.

În raport de acest temei

de drept, reclamanta a susținut cu privire la existența cazului bine justificat,

că există o îndoială de legalitate a actelor a căror suspendare o solicită, respectiv:

nerespectarea Ordinului nr. 15/2011, ignorarea tuturor condițiilor impuse de legislația

în vigoare avute în vedere la emiterea autorizațiilor de pescuit recreativ sportiv,

îndeplinirea tuturor condițiilor de către reclamantă, precum și neîndeplinirea acestor

condiții de către pârâta A.J.V.P.S. Maramureș, lipsa de obiectivitate în aprecierea

modalității de emitere a autorizației.

Cu privire la paguba iminentă,

a arătat că prejudiciul material constă în pierderea membrilor asociației, a posibilității

de cooptare a altora noi întrucât în lipsa acestei autorizații ar fi în imposibilitate

de a emite permise de pescuit recreativ sportiv, în timp ce pârâta A.J.V.P.S. Maramureș

căreia i s-a emis în mod nelegal acea autorizație, ar putea să le emită.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția Națională pentru

Pescuit și Acvacultură a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de ordonanță

președințială, având în vedere că reclamanta nu face dovada urgenței, a vremelniciei

și că, aparent, solicită prejudecarea fondului.

De asemenea, a arătat

că prin autorizarea la care face referire nu se poate produce nicio pagubă, nici

un prejudiciu reclamantei, aceasta putând elibera în continuare permise de pescuit

recreativ/sportiv și poate desfășura activitatea fără nici o îngrădire.

Și pârâta A.J.V.P.S. Maramureș

a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 3706

din 24 mai 2011, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamanta A.J.V.P.S. Cluj, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale-Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură București

și, respectiv, A.J.V.P.S. Maramureș.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că suspendarea executării unui act administrativ

se poate dispune în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai dacă

sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cele două condiții, respectiv existența unui

caz bine justificat și a unei pagube iminente.

În speță, instanța a constatat

că reclamanta nu a făcut dovada pagubei iminente, în sensul că, prejudiciul material

invocat nu este consecința directă a actelor atacate, reclamanta neavând posibilitatea

să elibereze permise de pescuit nici după suspendarea actului atacat.

Pe de altă parte, nici

instanța nu are posibilitatea ca în baza art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004

sau în baza altui text de lege, să procedeze la acordarea provizorie a autorizației

în favoarea reclamantei.

2.1. Împotriva acestei

soluții a formulat recurs reclamanta A.J.V.P.S. Cluj, care a invocat ca temei dispozițiile

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi recurată

atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În motivarea recursului

formulat, asociația recurentă a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat

eronat dispozițiile legale incidente în cauză, art. 14 și art. 15 din Legea nr.

554/2004, reținând în mod greșit că nu ar exista un caz bine justificat pentru suspendarea

actelor administrative atacate și nici iminența producerii unei pagube în patrimoniul

A.J.V.P.S. Cluj.

Astfel, argumentează recurenta,

instanța de fond a ignorat faptul că actele administrative a căror suspendare a

cerut-o au fost emise cu încălcarea vădită a legii, precum și faptul că prin nesuspendarea

efectelor acestor acte pe durata soluționării litigiului, asociația va pierde posibilitatea

cooptării unor noi membri, existând și riscul pierderii unora dintre membri actuali,

cărora nu va mai avea posibilitatea să le elibereze autorizații, permise, etc.

În concluzie, asociația

recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond

și, în urma rejudecării cauzei, să fie admisă cererea de suspendare a deciziei Comisiei

de evaluare și a autorizației emise în favoarea A.J.V.P.S. Maramureș și a dreptului

de emitere de permise de pescuit sportiv/ recreativ, în baza autorizației emise.

2.2. Intimata A.J.V.P.S.

Maramureș a depus întâmpinare susținând, în esență, că soluția instanței de fond

este legală și temeinică și solicitând respingerea recursului ca nefondat.

recurs

Recursul este nefondat,

fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză este necontestat

că prin acțiunea precizată, A.J.V.P.S. Cluj a solicitat să se dispună suspendarea

efectelor deciziei Comisiei de evaluare prin care Agenția Națională pentru Pescuit

și Acvacultură a dispus atribuirea autorizației de pescuit recreativ sportiv în

zona Lacului Săcălaia, suspendarea autorizației emise de aceeași autoritate în favoarea

A.J.V.P.S. Maramureș, precum și suspendarea dreptului acestuia de a elibera permise

de pescuit recreativ sportiv în baza autorizației emise.

Din dispozițiile generale

ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, rezultă că actul administrativ

se bucură de prezumția de legalitate, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din

dispozițiile art. 14, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă

că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care

poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea

de drept-ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de

lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate).

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7,

a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, cu alte cuvinte,

un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în

care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții:

existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente

ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat

a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, în cauză, instanța

de fond a reținut că nu există împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură

să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal

a cărui suspendare s-a cerut.

Pe de altă parte, asociația

recurentă, în criticile formulate, a susținut că existența unui caz bine justificat

este evidentă, invocând în sprijinul acestei afirmații aspecte privind nelegalitatea

deciziei prin care Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a dispus atribuirea

autorizației de pescuit recreativ sportiv în zona Lacului S.

Încadrarea tarifară pretins

eronată a produselor importate, pentru care s-a calculat taxa antidumping și TVA.

În jurisprudența sa constantă,

secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru

conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ,

instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care

se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și

limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care

au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de

care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări

vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă

cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte

ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea

competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate

neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului

administrativ în calea recursului administrativ.

De asemenea, din dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în

vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, în cauză, asociația

recurentă a invocat drept consecințe negative viitoare, în cazul nesuspendării autorizației

emise în favoarea A.J.V.P.S. Cluj, diminuarea numărului de membri ai A.J.V.P.S.

Cluj, ceea ce nu echivalează cu un prejudiciu material viitor și previzibil iar,

pe de altă parte, asociația recurentă nu are calitatea de autoritate publică sau

serviciu public.

Astfel fiind, rezultă

că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică, urmare a interpretării

corecte a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea

nr. 554/2004, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.J.V.P.S. Cluj

împotriva sentinței nr. 3706 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie

2011.