ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 870/2016

Decizia nr. 870/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub nr. x/57/2011 reclamanta

A. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtele B. și C. Hunedoara a solicitat instanței să dispună următoarele:

- anularea autorizațiilor de pescuit recreativ/sportiv eliberate pârâtei C. Hunedoara de către pârâta B. pentru zonele de pescuit: Mureș tronson II și III; Strei tronson I și II; Crișul Alb, Lac Subcetate;

- obligarea pârâtei B. la retragerea autorizațiilor de pescuit eliberate pârâtei C. Hunedoara pentru zonele menționate;

- obligarea pârâtei B. la eliberarea autorizațiilor de pescuit recreativ sportiv către C. Hunedoara pentru zonele solicitate, respectiv Mureș tronson II și III; Strei tronson I și II; Crișul Alb, Lac Subcetate.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată, în esență, că la data de 14 februarie 2011 a depus la Comisia de evaluare a solicitărilor din cadrul Filialei Arad a B.,

cererile și documentațiile de calificare și evaluare în scopul obținerii autorizațiilor de pescuit sportiv/recreativ pentru mai multe zone de pescuit, printre care și cele enumerate în petitul acțiunii.

Documentele de calificare și evaluare anexate cererii au fost depuse într-un singur plic sigilat așa cum prevedeau dispozițiile anexei 1 a Deciziei nr. 116/2011.

Concomitent a depus cereri și pârâta C. Hunedoara, în numele a 7 asociații de pescari sportivi din județul Hunedoara.

Reclamanta apreciază că în ceea ce privește procedurile premergătoare depunerii cererilor, acestea au fost defectuos gestionate și deliberat încălcate.

Deși verificarea documentației de calificare și evaluarea solicitărilor trebuia finalizată până în data de 19 februarie 2011, aceasta a fost finalizată cu depășirea termenului stabilit de abia în data de 22 februarie 2011.

Reclamanta învederează că, deși, pârâta C. Hunedoara, în calitate de reprezentant al celor 7 asociații nu a depus documentele într-un singur plic închis, ci în șapte plicuri legate între ele cu bandă adezivă și într-un alt plic convenția de asociere, încălcând astfel procedura prevăzută de lege, Comisia de evaluare a acceptat ca valabil depusă documentația pârâtei.

De asemenea, Comisia de evaluare și-a schimbat locul desfășurării activității de la sediul Filialei Ardeal a B. la sediul B. din București.

Aceste aspecte au fost menționate în contestația depusă, iar ca urmare a contestației reclamantei împotriva rezultatelor evaluării s-a întocmit procesul-verbal de soluționare a contestațiilor din /07 martie 2011 din care rezultă că atât reclamanta, cât și pârâta au realizat un număr egal de puncte, departajarea făcându-se în funcție de numărul de membri ai celor două asociații.

Reclamanta consideră că în speță au avut loc mai multe încălcări grave ale legislației care reglementează eliberarea autorizațiilor de pescuit sportiv, astfel:

- Evaluarea greșită a documentației de calificare și a criteriilor de evaluare concretizată în acordarea abuzivă și nejustificată a 15 puncte asocierii reprezentată de pârâta C. Hunedoara în condițiile în care aceasta nu deținea resurse umane disponibile pentru controlul bunurilor și resurselor acvatice cu dotări și aviz în condițiile legii; se apreciază că numai cartea de muncă a personalului de pază constituie dovada îndeplinirii condiției din Anexa 5, lit. e) a Ordinului nr. 15/2011, iar simpla deținere a atestatului profesional nu echivalează cu avizul dat de organele de poliție competente astfel încât acordarea celor 15 puncte este abuzivă;

- Numărul de membri ai asocierii reprezentate de asociația pârâtă nu a fost dovedit cu documentele prevăzute de lege, iar viza inspectoratului piscicol zonal pe documentele de evidență a membrilor asociațiilor a fost acordată abuziv, nepurtând viza șefului filialei, ci doar a inspectorului zonal.

În drept, se invocă dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința nr. 245 din 18 iunie 2012 a fost respinsă

excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta C. Hunedoara și a fost respinsă acțiunea reclamantei, fiind obligată aceasta să plătească pârâtei C. Hunedoara suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că excepția lipsei procedurii prealabile ca urmare a neformulării acesteia în termenul prevăzut de art. 7, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocată de pârâta

C. Hunedoara

prin întâmpinare este nefondată întrucât,

în speță, reclamanta a solicitat anularea autorizațiilor de pescuit recreativ/sportiv eliberate pârâtei C. Hunedoara de către pârâta B. pentru zonele de pescuit sportiv/recreativ menționate în petitul acțiunii, act administrativ unilateral cu caracter individual al cărei beneficiar este pârâta.

Așadar, în speță ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 7, alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conform căruia, persoana vătămată trebuie să introducă plângerea din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența actului administrativ individual care o vatămă, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

În consecință, pentru terți termenul de prescripție de 6 luni curge întotdeauna de la data la care au luat cunoștință pe orice cale de existența actului.

În lipsa dovezii comunicării situației centralizate reclamantei și a deciziei de emitere a autorizațiilor, Curtea a apreciat că reclamanta a luat la cunoștință despre emiterea autorizaților a căror anulare se cere în data de 28 martie 2011 (data înregistrării procesului-verbal de soluționare a contestațiilor la societatea reclamantă), iar reclamanta a formulat plângerea prealabilă la data de 08 iulie 2011, cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7, alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei B. la eliberarea autorizațiilor de pescuit sportiv/recreativ reclamantei, Curtea a constatat că această excepție nu a fost invocată în termenul prevăzut de art. 109, alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, ulterior acestuia, pârâta este decăzută din dreptul de a o mai invoca.

Cu privire la fondul cauzei s-a reținut următoarea stare de fapt:

Prin anunțul din data de 01 februarie 2011 a B. a fost anunțată deschiderea sesiunii de depunere a cererilor pentru obținerea autorizațiilor de pescuit sportiv pentru zonele de pescuit din habitatele piscicole naturale, iar cererile urmau a fi depuse la filialele teritoriale ale B. până la data de 14 februarie 2011, în plicuri închise și însoțite de documentele menționate în Anexele 4 și 5 din Ordinul nr. 15/2011, evaluarea cererilor urmând să aibă loc în termen de 5 zile de la data depunerii cererilor.

Atât asociația reclamantă, cât și asociația pârâtă au depus cererile de eliberare a autorizațiilor de pescuit sportiv/recreativ însoțite de documentația prevăzută în anexa 4 a Ordinului nr. 15/2011 privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv.

În data de 14 februarie 2011 s-a procedat la deschiderea cererilor, sens în care s-a încheiat procesul-verbal, iar în data de 18 februarie 2011 s-a procedat la evaluarea cererilor pentru obținerea autorizațiilor sens în care s-a încheiat procesul-verbal din 18 februarie 2011 prin care s-a stabilit că pârâta C. Hunedoara a obținut 100 de puncte, iar reclamanta A. Hunedoara a obținut 85 de puncte.

Împotriva rezultatelor evaluării a formulat contestație reclamanta, aceasta fiind soluționată prin procesul-verbal din data de 03 martie 2011 fiind admisă contestația reclamantei, constatându-se că depunctarea cu 15 puncte nu a fost justificată întrucât aceasta deține personal de control „câte 8 persoane pentru fiecare zonă piscicolă”, astfel încât punctajul acordat acesteia este de 100 de puncte.

Deoarece ambele asociații au obținut același punctaj, departajarea s-a făcut în funcție de numărul de membri, astfel încât reclamanta, având un număr mai mare de membri a fost desemnată câștigătoare.

Primul motiv de nelegalitate al autorizațiilor de pescuit eliberate pârâtei se referă la faptul că aceasta nu a depus documente justificative valabile privind deținerea resurselor umane disponibile pentru controlul bunurilor și resursei acvatice, cu dotare și aviz în condițiile legii.

Analizând documentele depuse de asociația pârâtă instanța a reținut că aceasta a făcut dovada îndeplinirii cerinței menționate anterior, acordarea punctajului de 15 puncte fiind corectă. Astfel, aceasta a depus contractele de muncă ale persoanelor angajate în posturile de paznic, precum și atestatele deținute de aceștia și toate asociațiile au depus protocoale de colaborare încheiate cu Inspectoratul de Jandarmi Județean Hunedoara și cu poliția din mai multe localități.

Instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 41 din Legea nr. 333/2003 atestarea personalului pentru exercitarea activităților de pază a obiectivelor, bunurilor și valorilor se face de către inspectoratul de poliție județean în raza căruia persoana își are domiciliul sau reședința și că acesta atestat acordă persoanei deținătoare dreptul de a practica ocupația de bază în domeniul reglementat de lege, iar obținerea atestatului este o condiție necesară pentru practicarea ocupației în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor și valorilor, nefiind necesar un alt aviz din partea organelor de poliție.

Nu a fost primită nici susținerea reclamantei conform căreia numai cartea de muncă face dovada calității de angajat, în condițiile în care contractul de muncă este cel care face dovada raportului de muncă dintre angajat și angajator, iar pârâta a prezentat atât contractele de muncă ale personalului de pază, cât și atestatele deținute de către aceștia în condițiile legii.

În ceea ce privește dovada numărului de membri înregistrați la zi, în corelație cu numărul de permise eliberate, Curtea a reținut că pârâta C. Hunedoara a depus notele de control privind evidența membrilor asociației și a permiselor eliberate încheiate de inspectorul zonal pentru fiecare din cele 7 asociații și că, contrar susținerilor reclamantei, acestea sunt avizate de șeful filialei.

Dovada membrilor asociației se face potrivit notelor de control, astfel încât prin depunerea acestora pârâta a făcut dovada numărului de membri înregistrați la zi.

Nu a fost găsită ca fiind întemeiată nici susținerea conform căreia la calcul numărului de membri ai asociației pârâte s-ar fi avut în vedere și membrii D. Petroșani întrucât numărul de 5698 de membri avut în vedere la stabilirea rezultatului final a rezultat din însumarea membrilor celorlalte asociații din cadrul asocierii.

Pârâta a depus toate documentele obligatorii enumerate în Anexa 4 a Ordinului, astfel încât corect s-a apreciat de către Comisia de evaluare că cererea acesteia este valabilă, iar evaluarea s-a făcut conform criteriilor prevăzute în Anexa 5 a aceluiași Ordin și cu respectarea alin. (5), teza finală a al art. 7 conform căreia în cazul asocierii evaluarea se face pe baza cumulării criteriilor de evaluare.

În ceea ce privește etapele premergătoare eliberării autorizației s-a reținut că au fost respectate prevederile Deciziei nr. 116/2011 emise de președintele B., s-au încheiat procesele-verbale prevăzute în decizie, procesul-verbal de evaluare s-a încheiat în data de 18 februarie 2012 cu respectarea termenului de 5 zile din anunț.

Prin Decizia nr. 1126/2014 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, urmare a recursului declarat de parata s-a dispus casarea sentinței nr. 245/2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanța de control judiciar a reținut că se impune suplimentarea probatoriului cu privire la criteriul prevăzut de lit. e) din Anexa 5 la Ordinul nr. 15/2011, respectiv deținerea de „documente justificative privind deținerea resurselor umane disponibile pentru controlul, bunurilor și resursei acvatice, cu dotare și aviz în condițiile legii.”

Ca urmare, în rejudecare urmează a se verifica valabilitatea contractelor individuale de muncă ale personalului de pază dar și atestatele deținute de aceștia, având în vedere că reclamanta a indicat numele persoanelor a căror contracte nu erau înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă.

De asemenea s-a reținut ca fiind necesară și verificarea modului de evaluare a criteriului referitor la „numărul de membri la zi”, având în vedere că departajarea s-a realizat pe baza acestui criteriu dar comisia de contestații a recomandat retragerea D. din asocierea câștigătoare.

Totodată s-a apreciat necesar a se supune dezbaterii contradictorii și eventual analizei și criticile ridicate de reclamantă prin notele scrise formulate la termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2012.

În rejudecare, prin cererea precizatoare depusă la data de 25 februarie 2015, reclamanta a suplimentat obiectul acțiunii, în sensul că a solicitat și:

- anularea Acordului nr. 491 din 03 martie 2011 încheiat între B. și pârâta C. Hunedoara, cu motivarea că devreme ce a solicitat anularea autorizațiilor de pescuit sportiv se impune anularea și a acestui acord care are natura unui act subsecvent acestor autorizații.

Pârâta C. Hunedoara a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile realizate în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și excepția tardivității pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la acest aspect instanța a pus în discuție, din oficiu, inadmisibilitatea cererii pentru lipsa calității de act administrativ a acordului atacat.

Pârâta C. Hunedoara a depus note scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității pentru lipsa calității de act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, a autorizațiilor de pescuit.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința nr. 135/2015 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, a fost admisă în parte acțiunea, fiind anulate autorizațiile de pescuit recreativ sportiv pentru zonele Mureș tronson II, Mureș tronson III, Strei tronson I, Strei tronson II, Crișul Alb și Lacul Subcetate, fiind respinsă în rest acțiunea.

De asemenea, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea precizatoare formulată de reclamantă.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că î

n ce privește calitatea de act administrativ a

autorizației de pescuit recreativ/sportiv, potrivit art. 2 pct. 29 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura autorizația de pescuit este definită ca fiind „actul administrativ prin care se autorizează o persoană fizică sau juridică să exercite activitatea de pescuit”,

legiuitorul definind autorizația de pescuit ca fiind act administrativ.

Pe de altă parte, în primul ciclu procesual s-a invocat și soluționat prin respingere, excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la aceste autorizații, instanța de fond reținând calitatea de acte administrative a autorizațiilor atacate, raționament care a fost validat cu ocazia soluționării recursului și de către instanța de control judiciar.

Pe fondul cauzei, analizând criteriile de evaluare a ofertelor, curtea a reținut că, potrivit art. 7 alin. 2-5 din

Ordinul nr. 15/2011 privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv:

„(2) Asociațiile de pescari sportivi solicită eliberarea unei autorizații de pescuit recreativ/sportiv pentru zonele de pescuit din habitatele piscicole naturale, prin cererea de solicitare însoțită de documentația prevăzută în anexa nr. 4.

(3) B. eliberează autorizație de pescuit recreativ/sportiv asociației de pescari sportivi pe baza punctajului rezultat prin aplicarea criteriilor de evaluare prevăzute în anexa nr. 5.

(4) Pentru o zonă de pescuit recreativ/sportiv, B. nu poate elibera decât o singură autorizație.

(5) Două sau mai multe asociații se pot asocia și pot solicita eliberarea autorizației de pescuit recreativ/sportiv pentru una sau mai multe zone de pescuit; evaluarea se face pe baza cumulării criteriilor de evaluare.

Anexa 4 a Ordinului nr. 15/2011 enumeră documentele care trebuie să însoțească cererea iar anexa 5 reglementează criteriile și grila de evaluare, respectiv:

a) numărul de membri înregistrați la zi, în corelație cu numărul de permise eliberate;

b) numărul de permise eliberate în ultimul an;

c) regulamentul propriu de practicare a pescuitului recreativ/sportiv în care se va specifica și tariful de acces în zona autorizată;

d) documente justificative privind deținerea dotărilor tehnice proprii;

e) documente justificative privind deținerea resurselor umane disponibile pentru controlul, bunurilor și resursei acvatice, cu dotare și aviz în condițiile legii.

Având în vedere criticile reclamantei și îndrumările deciziei de casare, curtea a analizat cu prioritate criteriul prevăzut de lit. e) din Anexa 5 la Ordinul nr. 15/2011, respectiv deținerea de „documente justificative privind deținerea resurselor umane disponibile pentru controlul, bunurilor și resursei acvatice, cu dotare și aviz în condițiile legii.”

Potrivit art. 12 alin. (7) din O.U.G. nr. 23/2008

paza resurselor acvatice vii se face în conformitate cu prevederile

Legii nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 17 din Legea nr. 333/2003 prevede că

paza fondurilor de vânătoare și de pescuit se asigură de către operatorii economici de profil, în formele prevăzute de lege iar art. 12 alin. (1) stabilește că paza proprie se realizează cu personal calificat, angajat al unității beneficiare, conform legii.

Potrivit art. 36 lit. d)

din Legea nr. 333/2003

persoana care urmează să îndeplinească atribuții de pază trebuie să fie atestat profesional, potrivit prevederilor prezentei legi iar conform art. 14 alin. (1)

cu avizul poliției, personalul din paza proprie a unităților poate fi dotat cu arme de foc, bastoane din cauciuc sau tip tomfe, sprayuri lacrimogene și alte mijloace, în raport cu importanța obiectivelor, a bunurilor și valorilor păzite.

Față de dispozițiile normative evocate, instanța de fond a reținut că

paza resurselor acvatice vii se face cu personal calificat, angajat al asociației respective care trebuie să fie atestat profesional, potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003. Numai în cazul în care personalul de pază este dotat cu arme de foc sau alte mijloace este nevoie de avizul poliției.

Ca atare ceea ce se cere evaluat este existența personalului calificat și a raportului de muncă, legal încheiat, dintre acesta și asociație.

La evaluarea realizată de B. pârâtei C. Hunedoara i-au fost atribuite 15 puncte la acest criteriu, ceea ce înseamnă că a prezentat mai mult de 7 persoane care au calitatea de

personal de specialitate pentru controlul desfășurării activității de pescuit.

Având în vedere prevederile art. 7 alin. (5) din Ordinul nr. 15/2011, cu ocazia evaluării au fost luate în considerare resursele tuturor asociațiilor ce compuneau asocierea condusă de C. Hunedoara.

C. Deva a precizat că beneficiază de personal de pază depunând:

- un tabel cu 30 de persoane care efectuează paza resursei acvatice vii în baza legii voluntariatului nr. 195/2001;

- 5 contracte individuale de muncă

Cu privire la voluntariat Curtea a reținut că, potrivit art. 8 din Legea nr. 195/2001:

(1) Voluntariatul se desfășoară pe baza unui contract încheiat în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute, între voluntar și organizația gazdă, în condiții de libertate contractuală a părților și cu respectarea dispozițiilor prezentei legi.

(2) Organizația gazdă este obligată să păstreze un registru de evidență a voluntarilor, a duratei și a tipului activității desfășurate de aceștia.

(3) Dacă părțile convin că este oportun un contract de voluntariat, acesta se încheie în două exemplare, dintre care unul se păstrează în mod obligatoriu în evidența persoanei juridice.

Având în vedere că nu s-a făcut dovada încheierii contractelor de voluntariat, față de prevederile art. 8 alin. (1) instanța de fond a apreciat că tabelul respectiv nu poate face dovada raporturilor juridice solicitate prin conținutul documentației.

În ce privește contractele individuale de muncă s-a reținut că C. Deva are încheiate cu E., F., G., H. și I. contracte individuale de muncă în formă scrisă, înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, pentru realizarea activității de pază.

Pentru ultimele 3 persoane au fost depuse și atestate pentru exercitarea profesiei de agent de pază și ordine.

C. Hunedoara a precizat că beneficiază de personal de pază depunând:

- un tabel cu 4 persoane care efectuează paza resursei acvatice vii în baza voluntariatului.

- 3 contracte individuale de muncă.

Cu privire la voluntariat Curtea a reținut că tabelul respectiv nu poate face dovada raporturilor juridice solicitate prin conținutul documentației având în vedere că nu s-a făcut dovada încheierii contractelor de voluntariat și față de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 195/2001.

În ce privește contractele individuale de muncă s-a constatat că C. Hunedoara are încheiate cu J., K. și L. contracte individuale de muncă în formă scrisă, pentru realizarea activității de pază, dar din adresa din 26 iunie 2014 Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara rezultă că cele 3 contracte nu au fost înregistrate în Registrul de Evidență al salariaților, astfel că nu s-a reținut existența unor raporturi juridice de muncă legal încheiate.

În concluzie, s-a reținut că C. Hunedoara nu beneficiază de personal de pază în condițiile cerute de documentația de evaluare.

C. Petroșani nu beneficiază de personal de pază, în documentația depusă neregăsindu-se nici o mențiune cu privire la acest criteriu.

C. Lupeni a precizat că beneficiază de personal de pază depunând un tabel cu 26 de persoane care au calitatea de membri activi ai asociației și care fac parte din Comisia pentru combaterea braconajului piscicol.

Cu privire la regimul juridic al acestei comisii, asociația respectivă a precizat, prin adresa din 22 februarie 2015 și adresa din 29 aprilie 2015, că a fost înființată în baza statutului asociației și a actului constitutiv al acesteia, funcționează pe baza acordului verbal de voluntariat al membrilor asociației, nu are act propriu de înființare iar paza și controlul se realizează numai împreună cu organele competente de control cu care asociația are protocoale de colaborare.

În consecință, Curtea a reținut că respectiva comisie este o structură ad hoc, care are o existență faptică, fără un regim juridic determinat iar între „membrii” ei și asociație nu există nici un raport de muncă sau voluntariat, încheiat în condițiile legii, care să aibă ca obiect realizarea serviciului de pază, context în care nu s-a reținut că C. Lupeni beneficiază de personal de pază în condițiile cerute de documentația de evaluare.

M. Acvila Chișcădaga a precizat că beneficiază de personal de pază depunând două contracte individuale de muncă, pentru O., dar prin adresa din 21 octombrie 2014 Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara rezultă că cele 2 contracte nu au fost înregistrate în Registrul de Evidență și ca atare nu s-a putut reține existența unor raporturi juridice de muncă legal încheiate.

M. Șoimul Românesc nu beneficiază de personal de pază, în documentația depusă neregăsindu-se nici o mențiune cu privire la acest criteriu.

D. Petroșani nu beneficiază de personal de pază, în documentația depusă neregăsindu-se nici o mențiune cu privire la acest criteriu.

Față de aspectele indicate rezultă că întreaga asociere reprezentată de C. Hunedoara a dovedit că deține doar 5 contracte individuale de muncă, legal încheiate, pentru realizarea activității de pază iar din aceste persoane doar 3 dețin și atestat.

Ca atare, față de criteriul prevăzut de pct. 7 din grila de evaluare, pârâtei C. Hunedoara trebuiau să-i fie atribuite doar 5 puncte, astfel că aceasta ar fi totalizat 90 de puncte.

Cum din procesul verbal din 03 martie 2011 de soluționare a contestațiilor rezultă că reclamanta întrunea 100 de puncte, potrivit art. 7 alin. (3) din Ordinul nr. 15/2011, pârâta B. avea obligația de a-i elibera reclamantei autorizațiile de pescuit pentru zonele respective.

În aceste condiții Curtea nu a mai analizat criteriului referitor la numărul de membri întrucât nu se mai poate ajunge la o departajare pe baza acestuia.

În ce privește criticile legate de Registrul de Evidență al N. acestea au fost apreciate ca nerelevante deoarece, ele au fost tardiv formulate de reclamantă, iar certificatele de înscriere în registrul respectiv, parte a documentației de evaluare potrivit art. 5 alin. (3) din Ordinul nr. 15/2011, nu au fost contestate în condițiile legii.

Față de argumentele expuse acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, iar potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost anulate autorizațiile de pescuit recreativ/sportiv eliberate pârâtei C. Hunedoara de către pârâta B. pentru zonele de pescuit sportiv/recreativ: Mureș, tronson II, Mureș tronson III, Strei, tronson I. strei, tronson II, Crișul Alba și Lacul Subcetate, pârâta B. fiind obligată să le elibereze în favoarea reclamantei.

Solicitarea de retragere a autorizațiilor emise în favoarea pârâtei C. Hunedoara a fost respinsă întrucât anularea are ca urmare nemijlocită lipsirea lor de efecte juridice.

În ce privește cererea precizatoare curtea a apreciat că se impune analizarea cu necesitate a calității de act administrativ a Acordului nr. 491 din 03 martie 2011.

Noțiunea de act administrativ este descrisă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

Actul administrativ despre care se face vorbire în art. 1 alin. (1) din lege este așadar un act de autoritate, emis în vederea executării și a organizării executării legii.

În speță Acordul nr. 491 din 03 martie 2011 încheiat între B. și pârâta C. Hunedoara pare a fi, prin denumirea sa și prin prisma preambulului, respectiv a semnării lui un act bilateral, dar analizând conținutului său relevă faptul că el conține doar asumarea unor obligații de către C. Hunedoara, fără a exista o contraprestație din partea celeilalte părți semnatare, respectiv B., caracterul bilateral lipsind.

Obligațiile asumate sunt identice cu cele prevăzute de art. 8 din Ordinul nr. 15/2011, aceste obligații incumbă titularului autorizației de pescuit ope legis, fără a fi nevoie să fie trecute într-un înscris asumat de acesta. Ca atare „acordul” respectiv nu produce efecte juridice de sine stătătoare, respectiv nu dă naștere la obligații în sarcina C. Hunedoara, context în care curtea a reținut că înscrisul intitulat Acordul nr. 491 din 03 martie 2011 are caracter unilateral, față de conținutul său dar nu este apt să producă efecte juridice de sine stătătoare astfel că nu poate fi caracterizat ca fiind un act administrativ și, în consecință, excepția inadmisibilității acțiunii în anularea a fost admisă cu consecința respingerii acesteia.

Recursul exercitat în cauză;

Împotriva sentinței nr. 135 din 1 iulie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, a declarat recurs pârâta C. Hunedoara prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta

A. Hunedoara.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate generic pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., recurenta arată, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale incidente și a făcut o interpretare greșită a cererilor formulate de reclamantă.

Procedura de emitere a autorizațiilor de pescuit a fost finalizată prin decizie ce nu a fost contestată în termen legal, fapt pentru care acțiunea vizând anularea autorizațiilor trebuia respinsă.

În al doilea rând, instanța trebuia să respingă ca inadmisibil capătul trei de acțiune având ca obiect obligarea pârâtei B. la eliberarea autorizațiilor de pescuit pentru tronsoanele solicitate, pentru lipsa procedurii prealabile.

Pe fondul cauzei, cu referire la pct. 3 din acțiune, se arată că în mod greșit instanța nu a respins cererea, instanța nefăcând o cercetare judecătorească cu privire la îndeplinirea criteriilor de evaluare a ofertei reclamantei, cu toate că la dosarul cauzei a fost depusă documentația pentru fiecare tronson în parte.

Ca urmare, instanța nu poate obliga B. la emiterea deciziilor către A. Hunedoara fără a proceda la reevaluarea tuturor ofertelor.

Chiar dacă instanța de fond nu a procedat la reevaluarea ofertei reclamantei și nici nu era mandatată să o facă, din documentele anexate nu rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lit. e) din Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 15/2011. Raportat la pct. 7, referitor la personalul de specialitate pentru controlul desfășurării activității de pescuit, din Grila de evaluare rezultă că A. Hunedoara nu îndeplinește criteriile pentru atribuirea unui număr de 15 puncte.

Instanța de fond a dispus greșit anularea autorizațiilor eliberate de pârâtă, interpretând eronat probatoriul administrat, astfel că existența unui contract de voluntariat nu era necesară în condițiile în care persoanele nominalizate au calitatea de membrii ai C. Hunedoara, asocierea fiind pe bază de voluntariat.

Greșită este reținerea instanței, cu privire la Comisia pentru combaterea braconajului piscicol în condițiile în care membrii C. Salma Carpatica Lupeni și-au exprimat acordul de voință cu privire la prestarea unei activități de voluntariat, iar scopul Comisiei era efectuarea pazei și controlului împreună cu organele competente de control cu care asociația are protocol de colaborare.

Prin adeziunea în formă scrisă a membrilor la statutul și actul constitutiv al asociațiilor din care fac parte, se formează acordul de voință în formă scrisă,, între voluntar și organizația gazdă”.

B. nu a solicitat depunerea de contracte de voluntariat, ci doar a tabelelor cu membrii voluntari care desfășoară activitatea de control a pescuitului, astfel că în mod greșit a reținut instanța că nu s-a făcut dovada încheierii contractelor de voluntariat.

Ca urmare, se apreciază de recurentă că a realizat punctajul maxim prevăzut de pct. 7 din Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 15/2011 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și că instanța în mod greșit a stabilit depunctarea cu privire la acest criteriu.

În ceea ce privește numărul de membrii, ca și criteriu de departajare, asocierea celor șapte asociații depășește cu mult numărul membrilor A. Hunedoara.

În consecință, se apreciază că decizia B., de a emite și elibera autorizațiile de pescuit recreativ/sportiv în favoarea C. Hunedoara este temeinică și legală, motiv pentru care se impune admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii.

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, în raport de criticile formulate de recurentă, respingerea recursului ca nefondat.

Și intimata-reclamantă A. Hunedoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, reiterând pe larg situația de fapt și drept expusă în cererea de chemare în judecată.

Prin notele scrise depuse la dosar, pentru termenul de judecată din 23 martie 2016, recurenta arată că acțiunea reclamantei A. Hunedoara este lipsită de obiect la acest moment, având în vedere că autorizațiile de pescuit eliberate pentru zonele Mureș tronson II, Mureș tronson III, Strei tronson I, Strei tronson II, Crișul Alb și Lacul Subcetate, au expirat la data de 03 martie 2016, iar în raport de Decizia nr. 402 din 29 decembrie 2015 și Decizia nr. 5 din 12 ianuarie 2016, ambele emise de Președintele B. pentru anul 2016 nu mai sunt necesare autorizații de pescuit.

Lipsa de obiect a acțiunii a fost respinsă de către instanță, având în vedere că instanța a fost investită prin cererea de chemare în judecată să se pronunțe asupra legalității actelor contestate, iar faptul că autorizațiile de pescuit au expirat sau că au fost emise noi decizii de către Președintele B., nu duce la lipsa de obiect a acțiunii principale cu atât mai mult cu cât nu au fost administrate probe în raport de care să fie analizată noua situație de fapt și de drept invocată și în raport de care se putea pune în discuție lipsa de interes în promovarea căii de atac.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în limita criticilor formulate prin raportare la probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat.

Recurenta-pârâtă a motivat în drept recursul formulat, pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., dar în raport de dispozițiile art. 306 pct 3 C. proc. civ., se constată că, criticile formulate se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., urmând ca recursul declarat să fie analizat în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează situațiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura privinii, dar hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, obligație prevăzută de art. 161 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta arată că instanța nu a analizat și motivat dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute de lit. e) din Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 15/2011 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dar din considerentele sentinței se poate observa că instanța de fond a analizat cu prioritate și cu respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., îndeplinirea condițiilor prevăzute de lit. e) Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 15/2011, conclizionând în raport de dispozițiile art. 12 alin. (7) din O.U.G. 23/2008, art. 17 și 36 lit. d) din Legea nr. 333/2003 că paza resurselor acvatice vii se face cu personal calificat, angajat de asociațiile respective, care trebuie să fie atestat profesional, analizând pe larg existența personalului calificat și a raporturilor de muncă.

În cauză nu pot fi reținute nici criticile formulate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile legale încadrate.

Astfe, recurenta arată că instanța de fond trebuia să respingă acțiunea ca inadmisibilă, dar așa cum a reținut și instanța de fond, excepția insdmisibilității acțiunii, excepția lipsei plângerii prealabile cu privire la anularea autorizațiilor de pescuit recreativ/sportiv, au fost soluționate în primul ciclu procesual prin sentința civilă nr. 245/2012 a Curții de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia nr. 1126/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța în rejudecare fiind învestită să judece în limitele deciziei de casare.

De altfel, potrivit art. 2 pct. 29 din O.U.G. nr. 23/2008, autorizația de pescuit este un act administrativ, iar cu privire la plângerea prealabilă se reține că A. Hunedoara a formulat plângere la data de 08 iulie 2011 cu respectarea prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la inadmisibilitatea capătului trei al acțiunii, vizând obligarea B. la eliberarea autorizațiilor de pescuit pentru lipsa procedurii prealabile, se constată că această critică a fost invocată direct în recurs, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 109 pct. 3 C. proc. civ.

De altfel, această excepție nu se susține în condițiile în care intimata-reclamantă a formulat plângere prealabilă adresată autorității publice emitentă a actelor administrative apreciate ca vătămătoare, capătul trei al cererii derivând din capătul de cerere pentru care s-a formulat plângere prealabilă.

Neîntemeiate sunt și criticile vizând faptul că instanța nu a făcut o reevaluare a documentației depusă de ofertanți, instanța de fond evaluând efectiv criteriile de evaluare cuprinse în Ordinul nr. 15/2011, privind condițiile de practicare a pescuitului.

Astfel au fost analizate prevederile art. 7 alin. (5) prin raportare la probatoriul administrat în cauză din care rezultă resursele tuturor asociațiilor conduse de C. Hunedoara, concluzionând corect că pentru activitatea de pază au fost încheiate doar 5 contracte individuale de muncă, iar din acestea doar 3 dețin atestate.

Grila de evaluare este expusă la fila 7-8 din sentința recurată, instanța de fond raportând situația de fapt stabilită pe baza probatoriului administrat la toate criteriile de evaluare.

Este evident că, în condițiile în care în raport de pct. 7 din grila de evaluare, punctajul deținut în urma reevaluării de pârâta C. Hunedoara, respectiv 5 puncte în loc de 15 puncte, iar punctajul total a fost de 90 puncte, nu se mai impunea analizarea criteriilor referitoare la numărul de membrii.

Nu pot fi reținute criticile recurentei vizând voluntariatul în cazul în care nu s-a făcut dovada încheierii contractelor de voluntariat și a raporturilor juridice ținând cont de dispozițiile cuprinse în Anexele 4 și 5 la Ordinul nr. 15/2011, art. 12 pct. 7 din O.U.G. nr. 23/2008, art. 12 alin. (1), art. 17, art. 36 lit. d) și art. 41 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 și art. 8 din Legea nr. 195/2001.

Susținerea recurentei, vizând adeziunea în formă scrisă a membrilor și actul constitutiv al asociațiilor nu poate fi reținută, având în vedere dispozițiile legale evocate mai sus, dar și faptul că statutul unei asociații stabilește drepturile și obligațiile membrilor săi fără a face dovada unor raporturi de muncă.

Recurenta susține că instanța și-a depășit atribuțiile legale, în sensul că s-a subrogat în dreptul B. cu privire la capătul trei din cerere, susținere inexactă având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, dispoziții ce instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicție, instanța putând ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau a interesului persoanei vătămate, scop în care poate obliga autoritatea pârâtă să emită un act cu conținutul solicitat de reclamant, atunci când sunt îndeplinite condițiile legale.

Față de considerentele expuse, se constată că instanța de fond a analizat probatoriu administrat în cauză de ambele părți, a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente și a motivat hotărârea pronunțată, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 9 raportat la art. 304

1

C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 20 lin Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. Hunedoara împotriva sentinței nr. 135 din 01 iulie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta C. Hunedoara împotriva sentinței nr. 135 din 01 iulie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2016.