ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1126/2014

Decizia nr. 1126/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 245/2012 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta A. Hunedoara, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâții C. și A. Hunedoara, ca neîntemeiată și a obligat reclamanta să plătească pârâtei A. Hunedoara suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile ca urmare a neformulării acesteia în termenul prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocată de pârâta A. Hunedoara prin întâmpinare, Curtea a constatat că reclamanta a solicitat anularea autorizațiilor de pescuit recreativ/sportiv eliberate pârâtei A. Hunedoara de către pârâta C. pentru zonele de pescuit sportiv/recreativ menționate în petitul acțiunii, act administrativ unilateral cu caracter individual al cărei beneficiar este pârâta.

Așadar, în speță, se regăsește ipoteza prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform căreia persoana vătămată trebuie să introducă plângerea din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența actului administrativ individual care o vatămă, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). În consecință, pentru terți termenul de prescripție de 6 luni curge întotdeauna de la data la care au luat cunoștință pe orice cale de existența actului.

Or, a reținut Curtea de apel, reclamanta a formulat plângerea prealabilă la data de 08 iulie 2011, cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei C. la eliberarea autorizațiilor de pescuit sportiv/recreativ reclamantei, Curtea a constatat că această excepție nu a fost invocată în termenul prevăzut de art. 109 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, ulterior acestuia, pârâta este decăzută din dreptul de a o mai invoca.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea a reținut situația de fapt potrivit căreia, prin anunțul din data de 01 februarie 2011 a C., a fost anunțată deschiderea sesiunii de depunere a cererilor pentru obținerea autorizațiilor de pescuit sportiv pentru zonele de pescuit din habitatele piscicole naturale.

Urmare a acestui anunț, atât asociația reclamantă, cât și asociația pârâtă au depus cererile de eliberare a autorizațiilor de pescuit sportiv/recreativ însoțite de documentația prevăzută în anexa 4 a Ordinului nr. 15/2011 privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv.

În data de 18 februarie 2011 s-a procedat la evaluarea cererilor pentru obținerea autorizațiilor sens în care s-a încheiat procesul-verbal din 18 februarie 201 (fila 920, vol. 5).

Conform procesului-verbal, pârâta A. Hunedoara a obținut 100 de puncte, iar reclamanta B. Hunedoara a obținut 85 de puncte (s-a constat că reclamanta nu deține personal de specialitate pentru controlul desfășurării activității de pescuit).

Împotriva rezultatelor evaluării a formulat contestație reclamanta, aceasta fiind soluționată prin procesul-verbal din data de 03 martie 2011.

Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că a fost admisă contestația reclamantei, constatându-se că depunctarea cu 15 puncte nu a fost justificată întrucât aceasta deține personal de control „câte 8 persoane pentru fiecare zonă piscicolă”, astfel încât punctajul acordat acesteia este de 100 de puncte.

Deoarece ambele asociații au obținut același punctaj, departajarea s-a făcut în funcție de numărul de membri, astfel încât reclamanta, având un număr mai mare de membri (5.968 față de 3.601) a fost desemnată câștigătoare. De asemenea, s-a recomandat ca asociația D. Petroșani să se retragă din asociere.

Primul motiv invocat de nelegalitate al autorizațiilor de pescuit eliberate pârâtei se referă la faptul că aceasta nu a depus documente justificative valabile privind deținerea resurselor umane disponibile pentru controlul bunurilor și resursei acvatice, cu dotare și aviz în condițiile legii.

Or, analizând documentele depuse de asociația pârâtă, instanța a observat că aceasta a făcut dovada îndeplinirii cerinței menționate anterior, acordarea punctajului de 15 puncte fiind corectă.

De asemenea, toate asociațiile au depus protocoale de colaborare încheiate cu Inspectoratul de Jandarmi Județean Hunedoara și cu poliția din mai multe localități.

Instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 41 din Legea nr. 333/2003, atestarea personalului pentru exercitarea activităților de pază a obiectivelor, bunurilor și valorilor se face de către inspectoratul de poliție județean în raza căruia persoana își are domiciliul sau reședința și că acest atestat acordă persoanei deținătoare dreptul de a practica ocupația de bază în domeniul reglementat de lege.

Așadar, obținerea atestatului este o condiție necesară pentru practicarea ocupației în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor și valorilor, nefiind necesar un alt aviz din partea organelor de poliție.

A fost înlăturată și susținerea reclamantei conform căreia numai cartea de muncă face dovada calității de angajat, în condițiile în care contractul de muncă este cel care face dovada raportului de muncă dintre angajat și angajator.

Curtea a reținut că pârâta a prezentat atât contractele de muncă ale personalului de pază, cât și atestatele deținute de către aceștia în condițiile legii.

În ceea ce privește dovada numărului de membri înregistrați la zi, în corelație cu numărul de permise eliberate, Curtea a reținut că pârâta A. Hunedoara a depus notele de control privind evidența membrilor asociației și a permiselor eliberate încheiate de inspectorul zonal pentru fiecare din cele 7 asociații și că acestea sunt avizate de șeful filialei (filele 1175, 1338, 1016, 1056, 1114).

Așadar, dovada membrilor asociației se face potrivit notelor de control, astfel încât, prin depunerea acestora, pârâta a făcut dovada numărului de membri înregistrați la zi.

Afirmația reclamantei conform căreia aceste note de control nu ar fi conforme realității a fost, de asemenea, înlăturată, nefiind susținută de probe.

Nici susținerea conform căreia la calcul numărului de membri ai asociației pârâte s-ar fi avut în vedere și membrii D. Petroșani nu a fost apreciată ca fiind întemeiată, întrucât numărul de 5.698 de membri avut în vedere la stabilirea rezultatului final a rezultat din însumarea membrilor celorlalte asociații din cadrul asocierii.

Așadar, pârâta a depus toate documentele obligatorii enumerate în Anexa 4 a Ordinului, astfel încât corect s-a apreciat de către Comisia de evaluare că cererea acesteia este valabilă.

De asemenea, evaluarea s-a făcut conform criteriilor prevăzute în Anexa 5 a aceluiași Ordin și cu respectarea alin. 5, teza finală a art. 7, conform căreia în cazul asocierii evaluarea se face pe baza cumulării criteriilor de evaluare.

În ceea ce privește etapele premergătoare eliberării autorizației, instanța de fond a reținut că s-au respectat prevederile Deciziei nr. 116/2011 emise de președintele C., respectiv că C. a publicat anunțul privind data începerii procedurii de evaluare în termen legal, că cererile au fost depuse în termene prevăzute în anunț fiind însoțite de documentele prevăzute în Ordin, că documentele au fost depuse în plic închis (în decizie nu se specifică că acestea trebuie depuse într-un sigur plic, important fiind ca acestea să fie depuse în plicuri închise), că s-au încheiat procesele-verbale prevăzute în Decizie, precum și că procesul-verbal de evaluare s-a încheiat în data de 18 februarie 2012 cu respectarea termenului de 5 zile din anunț.

Pentru aceste motive, instanța a conchis că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, respingând-o, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ. reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei A. Hunedoara suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta B. Hunedoara a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și apreciind că sentința este parțial netemeinică și nelegală, respectiv în ceea ce privește respingerea acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond a apreciat greșit că pârâta A. Hunedoara a făcut dovada îndeplinirii cerințelor legale prevăzute de Ordinul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 15/2011 și că punctajul de 15 puncte pentru criteriul prevăzut în anexa nr. 5 pct. 7 din Ordin a fost corect acordat.

Din materialul probator nu a rezultat că personalul indicat de A. Hunedoara este în realitate angajat în această calitate, deoarece contractele de muncă nu poartă date de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă și nu conțin elemente concrete referitoare la data încheierii, durata, etc., în opina recurentei fiind contracte fictive, aspect care este întărit de lipsa vreunui răspuns din partea Inspecoratului Teritorial de Muncă la solicitarea de a se confirma înregistrarea contractelor respective.

De asemenea, greșit s-a reținut că simpla existență a atestatului fără niciun alt aviz din partea organelor de poliție este suficientă și ea constituie o îndeplinire a condiției prevăzute de anexa nr. 5 lit. e) la Ordinul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, atestatul dovedind doar că deținătorul său a efectuat o anumită pregătire fără a constitui însă aviz în condițiile legii, avizul fiind un document distinct.

Nu s-a dovedit nici că pârâta A. Hunedoara deține resurse umane disponibile pentru controlul bunurilor și resurselor acvatice cu dotări și aviz pentru fiecare zonă de pescuit pentru care a solicitat eliberarea autorizației.

Pârâta C. a apreciat că D. Petroșani, care face parte din asocierea celor 7 asociații reprezentate de A. Hunedoara, nu îndeplinea condițiile calificării pentru atribuirea, prin autorizare, a vreunei zone de pescuit recreativ/sportiv și a recomandat retragerea din asociere, a procedat totuși la acordarea punctajului aportul acesteia de membri și de „personal angajat pentru controlul activității”. Or, față de dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordinul nr. 15/2011 și în condițiile retragerii din asociere a unei părți era obligatorie neluarea în considerare a aportului D. Petroșani.

Criticile recurentei au vizat și neobservarea de către instanță a neîndeplinirii criteriului de evaluare prevăzut la pct. 6 din grila de evaluare din Ordinul nr. 15/2011, precum și a cerințelor impuse de pct. 5 din Anexa 6 la ordin - dovada deținerii de sediu administrativ organizatoric, în acest sens precizându-se că la data depunerii cererii de către pârâtă contractul de spațiu al asociației Salmo Carpatica era expirat.

Au fost considerate ca greșite considerentele instanței în privința corelației numărului de membri înregistrați la zi cu numărul de permise eliberate, la data depunerii cererilor pârâta nefăcând această dovadă, și cel puțin criticabile considerentele privind modul în care au fost respectate prevederile Deciziei C. nr. 116/2011 anexa 1 lit. b) pct. 6 în raport de documentele ce care trebuiau depuse într-un singur plic închis și nu în 7 plicuri așa cum s-a procedat, câtă vreme A. Hunedoara a depus documentația în calitate de reprezentant al asocierii care formează o singură entitate compactă.

S-a mai imputat primei instanțe și faptul că nu a analizat și susținerile cuprinse în „notele scrise” depuse la dosar conform cărora s-a reținut fără temei că pârâta a depus toate documentele obligatorii cerute de lege, iar pârâta C. a procedat corect la evaluarea documentelor.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă A. Hunedoara a arătat că instanța de fond a motivat soluția pronunțată sub toate aspectele criticate de recurentă și că se impune menținerea sentinței ca legală și temeinică.

Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale incidente, a probatoriul administrat, Înalta Curte reține că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (1) raportat la art. 312 alin. (3) teza a III-a subteza „modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi”, mai exact că se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Deși considerentele hotărârii aflate în control judiciar sunt pertinente se observă că sunt necesare clarificări din partea instanței de fond în principal pe motivul de dispută dintre asociația reclamată și asociația pârâtă în privința modului în care C. a aplicat criteriul de evaluare de la lit. e)) din Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 15/2011 privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv, în concret a criteriului „documente justificative privind deținerea resurselor umane disponibile pentru controlului bunurilor și resursei acvatice, cu dotare și aviz în condițiile legii”. Prin acțiune reclamanta B. Hunedoara a susținut că dovada calității de angajat se poate face numai cu cartea de muncă, iar prin cererea de recurs își nuanțează poziția apreciind că pot fi considerate valabile numai contractele de muncă înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă și care conțin elemente concrete privind data încheierii contractului, perioada pe care este încheiat.

La rândul ei, pârâta C. a reținut că pentru dovedirea condiției referitoare la personalul de pază este suficient ca în fișa postului să apară în mod clar atribuții specifice.

În analiza acestei probleme instanța de fond a apreciat că atâta vreme cât pârâta A. Hunedoara a prezentat contractele de muncă ale personalului de pază, cât și atestatele deținute de aceștia în condițiile legii, este îndeplinit criteriul în discuție.

În condițiile în care se pune însă la îndoială valabilitatea unor contracte de muncă, indicându-se și numele persoanelor ale căror contracte nu sunt înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri pentru lămurirea acestei situații.

S-a apreciat însă de către instanța de control judiciar că tranșarea disputei legate de criteriul de la lit. e) din Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 15/2011 nu este posibilă direct în recurs pentru că astfel s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție. Urmează, așadar, ca în rejudecare să fie evaluate susținerile și apărările pe acest aspect, scopul fiind în mod evident acela de a se pronunța o hotărâre legală și temeinică.

Este necesar, totodată, ca instanța de fond să se edifice și asupra acordării punctajului la criteriul de evaluare „numărul de membri la zi”, având în vedere că în urma contestației formulate de asociația reclamantă s-a constatat că părțile implicate au realizat un număr egal de puncte iar departajarea s-a făcut în funcție de numărul de membri ai celor două asociații și că în același timp deja Comisia de contestații a recomandat retragerea D. Petroșani din asocierea celor 7 asociații de pescari sportivi din județul Hunedoara (reprezentată de A. Hunedoara), a avut în vedere aportul acestei asociații la acordarea punctajului în favoarea A. Hunedoara.

Desigur, cu ocazia rejudecării instanța va analiza și celelalte aspecte criticate așa cum au fost expuse în cererea recurs, iar în ce privește susținerile din „notele scrise”depuse de reclamantă numai după o dezbatere în contradictoriu va putea hotărî asupra soluției pe care aceste eventuale afirmații le implică, nefiind fondată critica privitoare la nepronunțarea instanței pe probleme ridicate de reclamantă prin concluziile scrise.

Având în vedere cele expuse, dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B. Hunedoara împotriva sentinței nr. 245/2012 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2014.